Dictionar juridic - Definitia termenului FACTOR

1. Agent comercial ( mercantile agent ) imputernicit sa incheie "nomine propio" acte de vanzare a unor bunuri a caror posesie si control i-au fost incredintate de "principal". 2. Partea contractanta dintr-un contract international de factoring care prin efectul unei cesiuni de creanta dobandeste de la aderent ( cealalta parte contractanta din acelasi contract ) creantele pe care acesta le are fata de cumparatorul marfii sale, asumandu-si si obligatia de a incasa acele creante,scop in care se subroga in toate drepturile pe care partenerul lui contractual le are impotriva debitorilor respectivi.