La data de 8 februarie 2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea sa in cauza Stroia impotriva Romaniei, constatand incalcarea partiala a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului in ceea ce priveste incalcarea dreptului de proprietate al reclamantei pentru un imobil compus din constructie si o parte din terenul revendicat de aceasta, se arata intr-un comunicat al MAE, remis AMOS News.
"In acelasi timp insa, Curtea a constatat ca nu a avut loc incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza respectarea dreptului la un proces echitabil si a articolului 1 din Primul Protocol aditional in ceea ce priveste restul suprafetei de teren mentionata de reclamanta. De asemenea, in cauza Enciu si Lega, Curtea a constatat incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor.
In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor de proprietate asupra unor imobile, ca urmare a respingerii de catre instantele interne a actiunilor in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de catre stat cu fostii chiriasi - precum si, in cauza Stroia, a actiunii reclamantei in revendicare initiata impotriva chiriasilor - desi, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, reclamantii redobandisera dreptul de proprietate asupra imobilelor in cauza.
Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceste cauze este similara celei din cauzele Strain si altii impotriva Romaniei si Paduraru impotriva Romaniei, cauze in care Curtea a apreciat ca vanzarea de catre stat a bunului reclamantilor catre terti, vanzare anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantilor, reprezinta o incalcare a dreptului prevazut de articolul 1 din Primul Protocol Aditional. Curtea a retinut ca vanzarea bunurilor reclamantilor, in baza Legii nr. 112/1995, i-a impiedicat sa-si exercite dreptul de proprietate si ca nicio despagubire nu le-a fost acordata pentru aceasta lipsire de bun.
De asemenea, Curtea retine ca, desi in virtutea Legii nr. 247/2005, persoanele care se afla in situatia reclamantilor au dreptul la o indemnizatie egala cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit, sub forma de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”, acest fond nu functioneaza, in prezent, de o maniera susceptibila sa conduca la acordarea efectiva a unei despagubiri. In concluzie, Curtea a considerat ca privarea reclamantilor de bunurile lor, combinata cu absenta totala a unei despagubiri timp de aproape sase ani, in cauza Stroia si opt ani, in cauza Enciu si Lega, a reprezentat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Aditional la Conventie.
In consecinta, instanta de la
sursa: Amos News
Copilul tau este gata de
Evaluarea Nationala?

Descarca GRATUIT
"Teste Rezolvate pentru Evaluarea Nationala "