Reguli traditionale de extradare. Ce prevederi se aplica in prezent?

In ultimii 15 ani Consiliul Europei a predat UE rolul principal in dezvoltarea dreptului privind extradarea.

Succesiv, s-au incheiat Acordul privind simplificarea si modernizarea procedurilor de transmitere a cererilor de extradare (asa numita Acordul de la San Sebastian) din 26.5.1989, Conventia privind procedurile de extradare simplificate din 10.3.1995 si Conventia privind extradarea din 27.9.1996. si in Conventia de aplicare a Acordului Schengen (CAS) sunt abordate chestiuni specifice dreptului de extradare, in Art. 59–66. O mare importanta practica are si semnalarea in Sistemul de Informatii Schengen (SIS) – Art. 95 CAS. Si Conventiile privind infractiuni specifice cuprind propriile prevederi legate de extradare.

Fundamente ale extradarii

Principiul director al dreptului traditional privitor la extradare este: Nu exista obligatie de extradare fara existenta unui tratat. Acesta este un principiu de baza in dreptul international si rezulta din suveranitatea unui stat, in sensul ca acesta detine "dreptul de suveranitate" asupra tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul sau. Nici dreptul international comun nu prevede o obligatie de extradare. Acestea prevede numai modul in care statul caruia i se solicita extradarea trebuie sa reactioneze la aceasta solicitare. Dupa exercitiul interstatal, statul caruia i se adreseaza solicitarea incearca sa explice refuzul sau respingerea solicitarii
chiar si in lipsa unui tratat, din motive diplomatice. Acest lucru se intampla mai ales cand se stabileste un raport de reciprocitate pe care statele implicate inteleg sa-l respecte.

Tipuri de tratate de extradare

In principiu, exista doua tipuri diferite de tratate de extradare:
1. Tratate in care identificarea faptelor ce atrag extradarea se face prin "metoda enumerarii", adica prin stabilirea unei liste de infractiuni;
2. Tratate in care identificarea faptelor ce atrag extradarea se face prin "metoda eliminarii";

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Cand se utilizeaza metoda eliminarii nu se poate exclude posibilitatea de a schimba unilateral continutul tratatului printr-o schimbare de lege nationala precum modificarea sistemului penal, scaderea sau ridicarea nivelului pedepselor privative de libertate, dezincriminarea, etc. Nu este necesar acordul celeilalte parti deoarece aceasta a acceptat deja posibilitatea unor viitoare schimbari odata cu acceptarea fara rezerve a metodei eliminarii.

Procedura traditionala de extradare

In majoritatea statelor, procedura traditionala de extradare este caracterizata prin doua  componente - hotararea judecatoreasca si decizia administrativa (politica).

Procedura judiciara incepe de regula cu arestarea persoanei a carei extradare a fost solicitata si continua cu audierea acesteia de catre judecator. La prima audiere se poate lua imediat decizia punerii in libertate daca se constata ca exista aceasta posibilitate, dupa care se decide in ceea ce priveste legitimitatea extradarii pe baza cererii de extradare; hotararea instantei poate fi atacata. Daca extradarea este considerata legitima si din partea unei instante de nivel superior, documentele sunt puse la dispozitia Ministerului Justitiei care urmeaza sa decida definitiv asupra aprobarii sau respingerii extradarii. Decizia administrativa a Ministerului Justitiei poate fi luata tinandu-se cont de considerente de politica de stat (ordinea publica).
 

Sursa: Ghid Ministerul Justitiei