Dictionar juridic - Definitia termenului TAINUIREA

Infractiunea care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului privat, prevazute in titlul III, art. 221, Codul penal, partea speciala si consta in primirea, dobandirea sau transformarea unui bun, ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material. Persoana care savarseste aceasta infractiune se numeste tainuitor.