Decizia prin care ICCJ a legalizat consumul de etnobotanice

E-Juridic a relatat anterior despre aceasta decizie, iar detalii suplimentare puteti gasi dand click mai jos:

• Decizie ICCJ: vor fi LEGALE consumul si cumpararea de etnobotanice sau marijuana?
• VedemJust solicita interventia statului, dupa decizia ICCJ privind etnobotanicele

Nota! Decizia nr. 10/2018 a ICCJ poate fi descarcata in format .PDF dand click AICI!

S-a luat in examinare sesizarea prin care Curtea de Apel Suceava - Sectia penala si pentru cauze cu minori solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a urmatoarei chestiuni de drept:

„Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.“

Completul competent sa judece sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.129/1/2018 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 476 alin. (6) din Codul procedura penala si ale art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
   

Sedinta a fost prezidata de catre presedintele cu delegatie al Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu.

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate pentru examenul de titularizare - Consiliere psihopedagogica

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Conform art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la sedinta de judecata a participat doamna Valentina Cruceanu, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale.
   

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu.
   

Magistratul-asistent a facut referatul cauzei, invederand obiectul Dosarului nr. 1.129/1/2018, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, precum si faptul ca la dosar au transmis puncte de vedere toate curtile de apel, precum si unele dintre instantele arondate acestora.
   

A aratat ca au mai fost transmise puncte de vedere de catre Facultatea de Drept din cadrul Universitatii din Craiova si de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
   

De asemenea a aratat ca a fost depus la dosar raportul intocmit de catre judecatorul-raportor, care a fost comunicat intimatului P.G. la data de 27.08.2018, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, si ca

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a depus la dosar concluzii scrise, la data de 11.06.2018.
   

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, constatand ca nu sunt cereri prealabile de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema supusa dezbaterii in Dosarul nr. 1.129/1/2018.
   

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibila, a sesizarii formulate de Curtea de Apel Suceava in Dosarul nr. 4.877/86/2017, precizand, pe de o parte, ca textul legal are o suficienta claritate pentru a nu da nastere altor interpretari care sa justifice interventia instantei supreme.
   

Astfel, a apreciat ca simpla referire la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 este lamuritoare, pentru ca nu doar operatiunea de procurare, ci si operatiunile de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare nu sunt, in mod evident, activitati de import, export ori intermediere de produse; prin urmare, exact aceeasi interpretare care trebuie data acestor modalitati alternative de savarsire a faptei trebuie data si activitatii de procurare.
   

Pe de alta parte, a apreciat ca ceea ce se tinde a se solicita prin sesizarea Curtii de Apel Suceava este, in realitate, a se lamuri daca operatiunea cu produse susceptibile de efecte psihoactive, savarsita in vederea consumului propriu, este sau nu incriminata, aceeasi perceptie rezultand si din raportul intocmit de catre judecatorul-raportor.
   

Prin urmare, a aratat ca acest aspect transfera in sarcina Inaltei Curti de Casatie si Justitie o activitate care este exclusiv in sarcina instantei de judecata investite cu solutionarea actiunii penale, intrucat aceasta instanta trebuie sa stabileasca daca fapta exista, daca este prevazuta de legea penala si daca sunt indeplinite conditiile de tipicitate ale infractiunii, iar nu Inalta Curte de Casatie si Justitie.
   

Concluzionand, a aratat ca acestea sunt argumentele pentru care, in opinia Parchetului, sesizarea Curtii de Apel Suceava este inadmisibila.
   

La solicitarea Inaltei Curti de a pune concluzii si pe fondul chestiunii de drept, reprezentantul Ministerului Public a aratat ca solicitarea instantei de judecata este prezentata Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub forma a doua ipoteze, prima dintre ipoteze nefiind posibila din punct de vedere logico-juridic, intrucat este intrebata instanta suprema daca activitatea de procurare, adica una dintre modalitatile in care elementul material al infractiunii se poate comite, este o activitate legala de import, export sau intermediere de produse. A precizat ca aceasta formulare este totalmente imposibila, fiind evident ca verbum regens nu poate fi niciodata o activitate legala de orice natura ar fi. Iar cea de-a doua ipoteza din cuprinsul intrebarii prealabile releva exact interesul instantei care a formulat sesizarea, respectiv daca operatiunile cu substante psihoactive, savarsite in scopul consumului propriu, sunt sau nu incriminate.
   

Pentru motivul aratat anterior a apreciat ca nu se poate pronunta Inalta Curte de Casatie si Justitie pe aceasta chestiune, intrucat ar insemna sa fie lipsita de eficienta pe care legiuitorul a intentionat a o avea o buna parte din continutul constitutiv al infractiunii, avand in vedere ca nu doar operatiunea de procurare este susceptibila a fi efectuata in vederea consumului propriu, ci si operatiunile de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, ambalare, transport, stocare-depozitare si manipulare, toate acestea putand fi comise in vederea consumului propriu, iar atunci finalitatea Legii nr. 194/2011, care este tocmai protejarea intereselor persoanelor de efectele pe care acest tip de produse le pot avea, nu mai poate fi atinsa, in opinia sa.
   

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a retinut dosarul in pronuntare.
   

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE,
deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea de sedinta din data de 22.01.2018, pronuntata in Dosarul nr. 4.877/86/2017, Curtea de Apel Suceava a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii urmatoarei chestiuni de drept:
"Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive."

II. Expunerea cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4.877/86/2017 al Curtii de Apel Suceava
Curtea de Apel Suceava a fost sesizata cu apelul declarat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Suceava impotriva Sentintei penale nr. 274 din 11 octombrie 2017, pronuntata de Tribunalul Suceava in Dosarul nr. 4.877/86/2017.
   

Prin Sentinta penala nr. 274 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, in baza art. 396 alin. (3) din Codul de procedura penala raportat la art. 80 din Codul penal, a renuntat la aplicarea pedepsei fata de inculpatul P.G. sub aspectul savarsirii infractiunii de efectuare de operatiuni cu produse stiind ca sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, prevazuta de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, cu aplicarea art. 375 alin. (2) si art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala.
   

In baza art. 81 si 82 din Codul penal a aplicat inculpatului P.G. un avertisment constand in atentionarea asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai savarsi infractiuni.
   

In fapt, Tribunalul Suceava a retinut ca, la data de 31.01.2017, in jurul orei 01,15, o patrula din cadrul Politiei Orasului Gura Humorului a identificat, pe strada Ciprian Porumbescu din localitate, in apropierea caii ferate, o persoana de sex masculin care nu isi justifica prezenta in acea locatie si care, la vederea echipajului, a incercat sa se eschiveze verificarilor.
   

Potrivit procesului-verbal intocmit de organele de politie s-a procedat la legitimarea persoanei mentionate, stabilindu-se ca este vorba de P.G., iar in urma controlului corporal a fost identificat asupra acestuia un pachet de tigari Marlboro Touch, in care se afla un plic improvizat, din hartie, ce continea resturi vegetale uscate de culoare verde-maro.
   

Fiind intrebat despre substanta respectiva, P.G. a declarat ca a cumparat-o din Gara Burdujeni, de la o persoana poreclita „V.G.“, contra sumei de 50 lei si era destinata consumului propriu, dandu-i o stare de liniste.
   

Potrivit Raportului de expertiza nr. 3.515.641 din 3.03.2017 al B.C.C.O. - Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, proba ridicata de la P.G. este constituita din cantitatea de 0,42 grame fragmente vegetale in care s-a pus in evidenta 5FMDMB-PINACA.
   

Acelasi raport de expertiza a precizat ca 5F-MDMB-PINACA face parte din clasa „canabinoizi sintetici“ si se regaseste in anexa 1 „Substante psihoactive noi, notificate pentru prima data in 2015 sistemului european de avertizare rapida, in temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului“ din Raportul anual 2015 al EMCDDA/Europol.
   

Atat in declaratia data in calitate de suspect si apoi in declaratia data in calitate de inculpat (filele 15-16 dosar urmarire penala), cat si in declaratia data la termenul din 11.10.2017, in fata instantei de judecata, in calitate de inculpat, P.G. a recunoscut ca a achizitionat resturile vegetate uscate de culoare verde-maro identificate asupra sa de la o persoana din Gara Burdujeni, poreclita „V.G.“, contra sumei de 50 de lei, si ca aceasta substanta era destinata consumului propriu.
   

Tribunalul a constatat ca, raportat la pozitia de recunoastere a faptei de catre inculpat, coroborat cu probele administrate in cursul urmaririi penale si mentionate anterior, se poate retine, dincolo de orice indoiala, ca inculpatul este vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.
   

In drept, instanta de fond a stabilit ca fapta inculpatului P.G. care, in data de 31.01.2017, a procurat si detinut cantitatea de 0,42 grame fragmente vegetale in care s-a pus in evidenta 5FMDMB-PINACA (5F-ADB), substanta ce face parte din categoria canabinoizilor sintetici, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de efectuarea, fara drept, de operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevazuta de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare.
   

Impotriva sentintei penale anterior mentionate a declarat apel Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, solicitand, in esenta, condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii.
   

In speta, a fost identificata, din oficiu, de catre instanta, o chestiune de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei, si anume daca „activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive“.
   

S-a aratat ca, prin prisma situatiei juridice a inculpatului-intimat P.G., solutionarea problemei de drept ridicate de instanta urmeaza a influenta hotarator solutionarea in fond a cauzei, vizand practic intrunirea sau neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de care este acuzat.
   

La termenul din data de 17 ianuarie 2018 au avut loc dezbaterile asupra sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
   

Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public
Reprezentantul Ministerului Public a sustinut ca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie este admisibila.

Punctul de vedere al inculpatului P.G.
Inculpatul, desi a fost legal citat, nu s-a prezentat in fata instantei de apel si nici nu si-a exprimat pozitia cu privire la sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar potrivit art. 90 din Codul de procedura penala asistenta juridica a inculpatului nu este obligatorie.
   

Punctul de vedere al completului de judecata
S-a sustinut ca, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
Notiunea de operatiuni cu produse este definita de art. 2 lit. b) teza finala din aceeasi lege, conform caruia operatorul este persoana fizica sau juridica care, coordonand direct ori prin interpusi, efectueaza sau intentioneaza sa efectueze operatiuni de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse, denumite in continuare operatiuni cu produse.
S-a constatat ca notiunile ce desemneaza activitatile mentionate de legiuitor (si, in mod special, cu referire la speta de fata, cea de procurare) sunt susceptibile a primi doua interpretari, una strict gramaticala, iar alta logica si sistematica, cu consecinte directe si decisive asupra continutului constitutiv al incriminarii. S-a aratat ca problema care se pune este aceea daca activitatile incriminate de legiuitor trebuie analizate din perspectiva sensului comun al acestor activitati sau din perspectiva ansamblului dispozitiilor Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, care fac referire la operatiuni de import, export sau intermediere. In consecinta, intrebarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie este aceea: „Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.“
   

S-a aratat ca, in opinia instantei, sunt posibile doua interpretari ale textelor de lege relevante.
   

Intr-o prima opinie s-a sustinut ca activitatea de procurare nu poate avea sensul strict gramatical, intrucat legiuitorul a definit-o ca fiind o operatiune cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive si trebuie sa indeplineasca toate cerintele legale ale unei astfel de operatiuni. Mai exact, pentru a intra sub incidenta art. 16 din legea anterior mentionata, orice operatiune dintre cele enumerate la art. 2 lit. b) trebuie sa se refere la o activitate de import, export sau intermediere (evident, activitatea de intermediere fiind cea mai frecventa in practica).
   

Din chiar modalitatea in care legiuitorul a inteles sa formuleze definitia legala, enumerand o serie de notiuni, iar apoi precizand ca se refera si la orice alta activitate legala de import, export sau intermediere, rezulta cerinta generala ca oricare dintre operatiunile cu produse sa se refere la activitati de export, import sau intermediere. Aceeasi concluzie pare a se desprinde si din examinarea legii in ansamblul sau, in conditiile in care legiuitorul a inteles sa reglementeze in principal procedura de autorizare pentru a se putea desfasura in mod legal operatiuni cu produse.
   

Pe de alta parte, tehnica legislativa utilizata in acest act normativ este similara modalitatii in care s-a incriminat infractiunea de trafic de droguri, conform art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Si in acest caz enumerarea notiunilor ce reprezinta modalitati alternative de comitere a infractiunii este urmata de formularea „ori alte operatiuni privind circulatia“, ceea ce inseamna ca toate acele activitati pot forma continutul constitutiv al infractiunii de trafic de droguri doar daca sunt efectuate in legatura cu circulatia drogurilor. Ca este asa rezulta, in mod evident, din incriminarea subsecventa a infractiunii prevazute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, in cuprinsul caruia sunt reluate doar notiuni dintre cele mentionate la art. 2, cu precizarea ca se efectueaza pentru consum propriu.
   

In cazul Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de actele normative in vigoare, legiuitorul nu a mai prevazut distinct incriminarea vreunei actiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, pentru consum propriu, limitandu-se a prevedea ca notiunea de operatiuni se refera la activitati de import, export sau intermediere. De altfel, notiunea de intermediere trimite la traficul cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive (corespunzator infractiunii de trafic de droguri din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri), iar notiunile de import si export au corespondent in Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri in infractiunea de trafic international de droguri.
   

De asemenea, examinand succesiunea notiunilor folosite de legiuitor in Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, se poate constata ca majoritatea acestora, respectiv „fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, stocare-depozitare“, trimit prin insasi continutul lor la desfasurarea unor veritabile activitati economice, ce necesita in mod normal si participarea unor alte persoane, iar nu la activitati pentru consumul propriu. Doar notiunile „procurare, ambalare, transport, manipulare“ au o semnificatie ambivalenta si se pot referi atat la activitati ce au ca finalitate consumul propriu (practic pot fi savarsite si de consumatorul final al produselor), cat si la etape ale activitatilor de import, export sau intermediere. Semnificativ insa este absenta dintre acestea a modalitatii alternative a „detinerii“. Legiuitorul a ales sa nu incrimineze ca infractiune detinerea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive decat in masura in care detinerea ar putea fi circumscrisa intr-un caz particular notiunii de alta activitate de import, export sau intermediere - teza finala a art. 2 lit. b) din legea mentionata.
   

In cea de-a doua opinie s-a sustinut ca notiunea de „operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive“, ca element material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, include si activitatea persoanei care a procurat astfel de substante in vederea consumului propriu, textul incriminator neconditionand activitatea de procurare numai daca aceasta este in cadrul unei activitati de import sau export.
   

Potrivit art. 1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, acest act normativ stabileste cadrul legal aplicabil preparatelor, substantelor, plantelor, ciupercilor sau combinatiilor acestora, denumite in continuare produse, susceptibile sa aiba efecte psihoactive, asemanatoare celor determinate de substantele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substantele aflate sub control national, altele decat cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative in vigoare, si instituie masuri de prevenire, control si combatere a consumului in vederea protejarii sanatatii populatiei de actiunile negative ale acestora.
   

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, constituie infractiune fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.
   

Prin urmare, orice operatiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise, inclusiv procurarea unor astfel de substante pentru consum propriu, chiar daca activitatea de procurare nu are loc in cadrul unei activitati de import sau export.

III. Punctele de vedere exprimate de curtile de apel si de instantele de judecata arondate
   

In urma solicitarii unui punct de vedere cu privire la chestiunea de drept pentru a carei lamurire Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata s-au primit comunicari de la toate curtile de apel; comunicarile respective au vizat si opinia unora dintre instantele aflate in raza de activitate a acestor curti. De asemenea, in urma solicitarii unui punct de vedere, a fost primit un raspuns si din partea Facultatii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova.
   

S-au conturat trei opinii, una majoritara, una minoritara, iar una singulara, insa au existat si instante care nu si-au exprimat niciun punct de vedere.
   

Intr-o prima opinie, majoritara, s-a considerat ca activitatea de procurare ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive priveste procurarea unor astfel de substante in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive.
   

Au transmis opinii in acest sens: Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Bistrita-Nasaud, Tribunalul Salaj, Tribunalul Mehedinti, Tribunalul Gorj, Tribunalul Galati, Tribunalul Vrancea, Tribunalul Buzau, Tribunalul Arad, Tribunalul Caras-Severin, Judecatoria Reghin, Judecatoria Ludus si Judecatoria Odorheiu Secuiesc.
   

Intr-o a doua opinie, minoritara, s-a apreciat ca actiunea de „procurare“ cuprinsa in enumerarea prevazuta de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, nu vizeaza ipoteza in care consumatorul final achizitioneaza sau obtine produsele interzise de acest act normativ si ca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse.
   

Au transmis opinii in acest sens: Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitesti, Tribunalul Tulcea, Judecatoria Tulcea si Judecatoria Resita.
   

Intr-o a treia opinie, singulara, exprimata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, s-a aratat ca se impune respingerea, ca inadmisibila, a sesizarii formulate de Curtea de Apel Suceava, potrivit dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala, intrucat Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat asupra chestiunii de drept, avand in vedere ca, prin Decizia nr. 25/2015, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, s-a pronuntat urmatoarea solutie: „Stabileste ca subiect activ al infractiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, poate fi orice persoana fizica sau juridica.“
   

A transmis opinie in acest sens Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala.

IV. Jurisprudenta nationala in materie
Instantele la care au fost identificate hotarari judecatoresti in aceasta materie sunt: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galati, Tribunalul Sibiu, Tribunalul Bucuresti, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Bistrita-Nasaud, Tribunalul Olt, Tribunalul Galati, Tribunalul Braila, Tribunalul Suceava si Tribunalul Caras-Severin.

V. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului
    Nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept a carei dezlegare de principiu se solicita.

VI. Jurisprudenta relevanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene
    Nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept a carei dezlegare de principiu se solicita.

VII. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale
    Nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept a carei dezlegare de principiu se solicita.

VIII. Jurisprudenta relevanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Din categoria deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, relevanta este Decizia nr. 25/2015 din 8.10.2015 prin care urmatoarei chestiuni de drept: „daca subiectul activ al infractiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, republicata, poate fi numai operatorul prevazut in art. 2 lit. b) care are obligatia de a solicita de la Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor autorizatia definita in art. 2 lit. h) in vederea desfasurarii de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive“ i s-a dat urmatoarea dezlegare:

"Stabileste ca subiect activ al infractiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, poate fi orice persoana fizica sau juridica."

IX. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata opinia scrisa a specialistilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

A fost transmis punctul de vedere al specialistilor Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Craiova, care au apreciat ca, din interpretarea art. 1 si 4 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, dar si din economia intregului act normativ, ar rezulta ca legiuitorul a avut in vedere responsabilizarea persoanelor care efectueaza operatiuni cu produse susceptibile sa aiba efecte psihoactive in vederea protejarii sanatatii populatiei de actiunile negative ale acestora. Impunerea unei obligatii in sensul obtinerii autorizatiei prevazute de art. 4 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, a reprezentat, cu certitudine, o masura de prevenire, control si combatere a efectelor negative cauzate de consumul unor astfel de substante.
   

In drept, intrucat nu exista o obligativitate absoluta a legiuitorului de a defini toate notiunile folosite, a fost instituit un principiu potrivit caruia orice concept nedefinit va fi interpretat in sensul avut de acesta in limbajul comun.
   

In interpretarea art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, s-a apreciat ca acest principiu nu isi gaseste aplicabilitatea, intrucat in art. 2 lit. b) din aceasta lege legiuitorul a inteles sa defineasca notiunea de „operatiuni cu produse“. Din modul cum acesta a ales sa formuleze definitia, prin sintagma finala „sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse“, s-a apreciat ca toate operatiunile enumerate se circumscriu acestor activitati si au un preponderent caracter economic. Acestea nu vizeaza activitatea specifica unui consumator final, in lege nefiind incriminata detinerea unor astfel de produse in vederea consumului propriu.
   

S-a apreciat ca responsabilitatea obtinerii unor astfel de autorizatii nu revine consumatorului final, chiar daca acesta face obiectul protectiei dispozitiilor legale.
   

Prin urmare, s-a considerat ca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export sau intermediere de produse.

X. Punctul de vedere exprimat de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
   

Cu privire la chestiunea de drept s-a apreciat ca procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o „operatiune cu produse“ si intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, in ipoteza in care este efectuata ca activitate de natura „importului, exportului ori intermedierii de produse“. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de catre consumatorul final, efectuata ca actiune inerenta detinerii de produse pentru consum propriu, nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare.
   

In sustinerea acestei opinii au fost aduse urmatoarele argumente:
   

In cuprinsul dispozitiilor art. 2 lit. b) si ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, s-a aratat ca exista trei elemente care conduc la concluzia ca procurarea de catre consumatorul final, efectuata ca actiune premergatoare detinerii de produse pentru consum propriu, nu se include in sfera de aplicare a normei de incriminare prevazute in art. 16 alin. (1) din lege.
   

Un prim element este reprezentat de pozitionarea „procurarii“ in cuprinsul dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, intr-o succesiune de activitati anterioare procurarii de produse de catre consumator. In acest sens se remarca faptul ca „procurarea“ este pozitionata anterior operatiunilor de „ambalare, transport, stocare-depozitare“, operatiuni care contureaza o succesiune de activitati efectuate anterior actiunii consumatorului final. Operatiunile pozitionate anterior „procurarii“ si subsecvent „procurarii“ nu constituie activitati efectuate de catre consumator, ci de catre persoana fizica sau juridica, subiect activ al infractiunii, care face posibil consumul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
   

Un al doilea element este reprezentat de formularea partii finale a dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, care se refera la „orice alta activitate“ de „import, export ori intermediere de produse“, formulare din care rezulta ca „procurarea“ ar avea natura unei activitati de import, export sau intermediere de produse si s-ar integra in gama activitatilor de tipul importului, exportului ori intermedierii, care „alimenteaza“„ consumul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
   

Un al treilea element este reprezentat de cerinta ca fapta sa fie savarsita de catre subiectul activ fara a detine autorizatia eliberata in conditiile legii, cerinta stabilita in cuprinsul normei de incriminare prevazute in art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare. Astfel, potrivit normei de incriminare cuprinse in art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, efectuarea de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune, in ipoteza in care fapta este savarsita de catre subiectul activ „fara a detine autorizatia eliberata in conditiile prezentei legi“, eludand procedura de autorizare.
   

Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, reglementeaza in capitolul II autorizarea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, in cuprinsul dispozitiilor art. 3-12. Din intreaga economie a capitolului II, din cuprinsul dispozitiilor art. 3-12, precum si din modul in care este conceputa autorizarea (atat in Legea nr. 194/2011, cat si in Ordinul ministrului sanatatii, al ministrului administratiei si internelor si al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 398/103/40/2012 privind aprobarea Procedurii de autorizare a operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si a cuantumului tarifelor de autorizare si evaluare, rezulta ca destinatarul normelor in materia procedurii de autorizare este persoana care efectueaza operatiunea de procurare, ca operatiune de intermediere de produse catre un consumator final sau ca operatiune situata pe „traseul“ produselor catre un consumator final, iar nu consumatorul final.
   

In mod corespunzator s-a precizat ca intra sub incidenta normei de incriminare cuprinse in art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, persoana care, eludand procedura de autorizare, efectueaza operatiunea de procurare, ca operatiune de intermediere de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive catre un consumator final sau ca operatiune situata pe „traseul“ produselor catre un consumator final, iar nu consumatorul final.
   

Un alt argument in favoarea opiniei exprimate s-a apreciat ca rezulta din ratiunile care au stat la baza adoptarii Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, reflectate in expunerea de motive a acesteia, si care se regasesc in Decizia Curtii Constitutionale nr. 481/2017 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017).
   

In considerentul nr. 29 al deciziei mentionate, Curtea Constitutionala a retinut ca, „asa cum rezulta si din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, aceasta s-a impus ca urmare a unui fenomen care se amplifica exponential legat de dezvoltarea comercializarii unor produse denumite generic «plante etnobotanice» si care, sub aspectul denumirii comerciale manipulatoare, induc o perceptie pozitiva din partea societatii si ascund, in realitate, substante echivalente sau similare drogurilor de risc si de mare risc (...). Cu toate ca listele au fost actualizate in cursul anului 2010 de doua ori, aparitia de noi substante pe piata a facut ca masurile intreprinse de catre autoritati sa fie eficiente doar partial. Comerciantii specializati continuau sa isi desfasoare activitatea cu astfel de substante, oferind spre vanzare, in permanenta, produse noi, potential extrem de periculoase pentru sanatatea persoanelor“.
   

S-a sustinut ca din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, astfel cum este reflectata in Decizia Curtii Constitutionale nr. 481/2017, rezulta ca scopul legii este reprezentat de combaterea comercializarii produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive si combaterea activitatii comerciantilor specializati, care ofera spre vanzare astfel de produse periculoase pentru sanatatea persoanelor. Asadar, din perspectiva expunerii de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, procurarea apare ca o operatiune efectuata de persoana care comercializeaza sau „alimenteaza“ comercializarea produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar nu de consumatorul final care isi procura produsele, ca actiune inerenta detinerii acestora pentru consum propriu.
   

De asemenea, expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, se refera la operatiunile efectuate prin site-urile de vanzare on-line si prin „magazinele de vise“, care fac posibil consumul produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar nu la operatiunile efectuate de consumator.
   

Un alt argument in favoarea opiniei exprimate s-a apreciat ca rezulta in urma compararii limitelor de pedeapsa prevazute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, cu cele prevazute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
   

S-a aratat astfel ca in dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri este incriminata cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept.
   

Cumpararea, ca forma de procurare a drogurilor de risc pentru consum propriu, si detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, se pedepsesc, conform art. 4 alin. (1) dinLegea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. b) din Codul penal, amenda este cuprinsa intre 120 si 240 de zile-amenda.
   

Pedeapsa prevazuta in dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, amenda este cuprinsa intre 180 si 300 de zile-amenda.
   

Atat art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cat si art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, au fost modificate prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, lege prin care s-a realizat si o reasezare a pedepselor stabilite pentru infractiunile prevazute in legi speciale in raport cu pedepsele stabilite pentru infractiunile prevazute in noul Cod penal.
   

In conditiile in care actiunile care privesc drogurile de risc au o gravitate superioara actiunilor care privesc produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive, este greu de admis ca procurarea de droguri de risc pentru consum propriu prin cumparare se sanctioneaza cu pedepse mai mici decat procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consum propriu.
   

Unica explicatie posibila a faptului ca atat limitele speciale ale pedepsei inchisorii, cat si limitele speciale ale zilelor-amenda stabilite de legiuitor pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) dinLegea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri sunt inferioare limitelor speciale ale pedepsei inchisorii si ale zilelor-amenda stabilite pentru infractiunea prevazuta in art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, este aceea ca legiuitorul nu a avut in vedere sanctionarea actiunii consumatorului final de a-si procura produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consum propriu.
   

In plus, s-a mai aratat ca, chiar in cadrul normei de incriminare prevazute in art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, este dificil de admis faptul ca legiuitorul a pus pe acelasi plan, sub aspect sanctionator, operatiunile efectuate ilegal de catre persoanele fizice sau juridice care comercializeaza sau „alimenteaza“ comercializarea produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive cu actiunea consumatorului final care isi procura produsele, ca actiune premergatoare detinerii acestora pentru consum propriu.

XI. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a transmis prin Adresa nr. 1.126/C/1.080/III-5/2018 concluzii scrise, aratand ca prin sesizarea Inaltei Curti nu se urmareste lamurirea unei chestiuni de principiu, ci se tinde la solutionarea fondului cauzei de catre instanta suprema, astfel incat conditiile ca intrebarea adresata instantei supreme sa constituie o problema de drept, iar rezolvarea ce se solicita a-i fi data de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie una de principiu nu sunt indeplinite.
Nefiind indeplinite conditiile de admisibilitate a sesizarii, in temeiul art. 475-477 din Codul de procedura penala, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat respingerea, ca inadmisibila, a sesizarii prin care Curtea de Apel Suceava a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept.

XII. Dispozitiile legale incidente
   

Art. 1,art. 2 lit. b), h),art. 4 si art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare
    "ART. 1
    Prezenta lege stabileste cadrul legal aplicabil preparatelor, substantelor, plantelor, ciupercilor sau combinatiilor acestora, denumite in continuare produse, susceptibile sa aiba efecte psihoactive, asemanatoare celor determinate de substantele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substantele aflate sub control national, altele decat cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative in vigoare, si instituie masuri de prevenire, control si combatere a consumului in vederea protejarii sanatatii populatiei de actiunile negative ale acestora.
    ART. 2
    In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
    b) operator - persoana fizica sau juridica care, coordonand direct ori prin interpusi, efectueaza sau intentioneaza sa efectueze operatiuni de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse, denumite in continuare operatiuni cu produse;
    h) autorizatie - act tehnico-administrativ emis de Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, denumita in continuare A.N.S.V.S.A., care atesta ca produsul nu este substitut in sensul prezentei legi, in urma efectuarii unor analize si evaluari de catre laboratoarele specializate in acest sens, dupa caz.
    ART. 4
    Orice operator ce desfasoara sau intentioneaza sa desfasoare operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar daca scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decat cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative in vigoare, are obligatia de a solicita A.N.S.V.S.A. o autorizatie, astfel cum este definita la art. 2 lit. h).
    ART. 16
    (1) Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
    (2) Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse despre care trebuia sau putea sa prevada ca sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
    XIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii
    Judecatorul-raportor a opinat pentru admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Suceava in Dosarul nr. 4.877/86/2017 si dezlegarea de principiu a problemei de drept: „Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive“, in sensul ca:
    Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operatiune cu produse in sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din acelasi act normativ in ipoteza in care este efectuata in cadrul unei activitati de import, export ori intermediere de produse.
    Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de catre consumatorul final in vederea consumului propriu, efectuata exclusiv in acest scop, nu constituie operatiune cu produse in sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din acelasi act normativ.
    XIV. Inalta Curte de Casatie si Justitie
    Examinand sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:
    A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii
    Potrivit dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala, daca in cursul judecatii, un complet de judecata investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.
    In raport cu textul legal evocat, se constata ca admisibilitatea unei sesizari in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este subsumata indeplinirii cumulative a trei conditii, respectiv:
    - completul de judecata care a formulat sesizarea sa fi fost investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta;
    – chestiunea de drept care formeaza obiectul sesizarii sa nu fi fost dezlegata anterior printr-o hotarare prealabila sau sa nu formeze obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare;
    – solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept care formeaza obiectul sesizarii.
    Examinand indeplinirea acestor conditii in cauza se constata ca instanta care a formulat sesizarea este Curtea de Apel Suceava, iar aceasta este investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv apelul declarat impotriva sentintei 
    pronuntate de Tribunalul Suceava; de asemenea, asupra chestiunii de drept nu s-a statuat printr-o hotarare prealabila si nu formeaza obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
    In ceea ce priveste conditia ca de lamurirea chestiunii de drept sa depinda solutionarea in fond a cauzei se constata ca si aceasta este indeplinita, infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a persoanei acuzate presupunand sub aspectul elementului material al laturii obiective comiterea uneia din operatiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si a carei semnificatie se solicita a fi clarificata. In consecinta, de lamurirea chestiunii de drept ce formeaza obiectul prezentei sesizari depinde solutia ce ar putea fi pronuntata asupra actiunii penale exercitate in cauza.
    B. Referitor la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita
    Prin sesizarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de trimitere solicita lamurirea chestiunii de drept constand in: daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si incriminata de art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive.
    Textele legale din cuprinsul Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare la care se face referire au urmatorul continut:

"Art. 2

lit. b): operator - persoana fizica sau juridica care, coordonand direct ori prin interpusi, efectueaza sau intentioneaza sa efectueze operatiuni de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse, denumite in continuare operatiuni cu produse; 
   

Art. 16:
(1) Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(2) Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse despre care trebuia sau putea sa prevada ca sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda."

Plecand de la chiar titlul Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, respectiv pentru combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de actele normative in vigoare, precum si in considerarea expunerii de motive a acestui act normativ, reluate in paragraful 29 din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 481/2017 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017), se constata ca adoptarea legii s-a impus ca urmare a amplificarii exponentiale a unui fenomen legat de dezvoltarea comercializarii unor produse denumite generic plante etnobotanice si care prezinta un potential extrem de periculos pentru sanatatea persoanelor, scopul acesteia constituindu-l stabilirea cadrului legal de efectuare a operatiunilor cu aceste categorii de produse.
   

Obiectul de reglementare al Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, il constituie conform art. 1 stabilirea cadrului legal aplicabil preparatelor, substantelor, plantelor, ciupercilor sau combinatiilor acestora (...), iar prin regim juridic al produsului se intelege ansamblul reglementarilor avand ca obiect cel putin una dintre operatiunile prevazute la lit. b).
   

Astfel, obiectul juridic special al infractiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, il constituie relatiile sociale care se nasc si se desfasoara in legatura cu protejarea sanatatii populatiei, prin combaterea efectelor negative pe care il are consumul de substante cu efecte sau susceptibile de a avea efecte psihoactive.
   

Subiectul activ al infractiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, poate fi orice persoana fizica sau juridica, aspect asupra caruia Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. 25/2015 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 860 din 18 noiembrie 2015), pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala. Prin considerentele deciziei mentionate s-a aratat ca sfera de cuprindere a subiectului activ nu poate fi limitata la categoria de operator la care face referire art. 2 lit. b) din lege, ci include orice persoana fizica sau juridica.
   

In cuprinsul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 sunt reglementate insa doua notiuni, respectiv in prima parte este definita notiunea de operator, iar ulterior sunt enumerate categoriile de actiuni care sunt considerate operatiuni cu produse, respectiv: fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse.
   

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, operatiunile cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se supun autorizarii in conditiile stabilite de prezenta lege. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 4 din acelasi act normativ, obligatia de a solicita o autorizatie Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor revine oricarui operator ce desfasoara sau intentioneaza sa desfasoare operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar daca scopul pentru care a fost produs nu este consumul.
   

Norma de incriminare cuprinsa de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, prevede sub aspectul elementului material al laturii obiective ca acesta consta in efectuarea de operatiuni cu produse, stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, destinatarul normei fiind persoana fizica sau juridica ce efectueaza sau intentioneaza sa efectueze operatiunile reglementate cu aceste categorii de produse. De asemenea, textul legal evocat conditioneaza intrunirea elementelor de tipicitate ale infractiunii de cerinta ca efectuarea de operatiuni cu produse sa fie realizata fara a detine autorizatia eliberata in conditiile acestei legi, respectiv fara drept.
   

Din interpretarea textelor legale la care s-a facut referire se desprinde concluzia ca operatiuni cu produse si pentru desfasurarea carora este obligatorie obtinerea autorizarii, in sensul Legii nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, sunt acele activitati care sunt subsumate scopului producerii, circulatiei sau interpunerii in circulatie a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, indiferent daca sunt destinate consumului sau nu. De asemenea, intr-o interpretare sistematica a dispozitiilor art. 2 lit. b) se constata ca tehnica legislativa constand in adaugarea dupa enumerarea activitatilor de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare si manipulare a variantelor alternative de import, export ori intermediere de produse restrange sfera operatiunilor la cele de interpunere in circulatia acestor categorii de substante. Mai mult, folosirea expresiei activitate legala pare sa sublinieze vointa legiuitorului de a include in sfera operatiunilor supuse autorizarii acele activitati care au un caracter comercial sau care se desfasoara in mod sistematic, intr-un cadru organizat si care se bucura de prezumtia de liceitate, iar nu pe cele derulate in mod ilicit. De altfel, restrangerea sferei operatiunilor la cele de interpunere in circulatie a acestor categorii de substante prin folosirea sintagmei sau orice alte activitati legale (...) este explicabila si prin prisma dificultatilor pe care le-ar intampina legiuitorul in incercarea de a oferi o enumerare exhaustiva a actiunilor ce ar putea constitui actiuni supuse autorizarii de catre institutia de resort.
   

Se observa astfel ca nu este inclusa in enumerarea din cuprinsul art. 2 lit. b) actiunea de detinere sau cea de consum a substantelor susceptibile de a avea efecte psihoactive si, a fortiori, acestea nu sunt supuse autorizarii de catre Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor. In mod evident, consumul sau detinerea in vederea consumului a unor substante susceptibile de a avea efect psihoactiv nu face parte din categoria activitatilor de intermediere in circulatia unor asemenea produse si nu ar putea fi incluse in categoria celor supuse autorizarii in conditiile prevazute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare.
   

Avand in vedere continutul legal al art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, din perspectiva trimiterii la notiunea de operatiuni cu produse prevazuta de art. 2 lit. b), si conditia ca acestea sa fie efectuate fara a detine autorizatia la care se refera art. 4 din lege, se constata ca elementul material al infractiunii poate consta exclusiv in efectuarea uneia sau mai multora dintre activitatile definite de actul normativ ca operatiuni cu produse, intrucat numai acestea sunt supuse autorizarii. Practic, prin instituirea cerintei specifice, respectiv de a nu fi detinuta autorizatia prevazuta de lege, legiuitorul a exclus din categoria actiunilor ce ar putea constitui elementul material al infractiunii actele care nu sunt supuse acestei proceduri de autorizare.
   

In sustinerea concluziei expuse se retine ca, de vreme ce legiuitorul a optat pentru incriminarea operatiunilor cu produse fara a detine autorizatia prevazuta de lege (iar nu a oricaror acte sau operatiuni), operatiuni pe care le-a definit in cuprinsul art. 2 lit. b) din acelasi act normativ, devin incidente principiile privind previzibilitatea legii, derivate din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale a Romaniei. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra principiul legalitatii incriminarii si pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infractiuni, prevede si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezulta astfel ca legea trebuie sa defineasca in mod clar infractiunile si pedepsele aplicabile, aceasta cerinta fiind indeplinita atunci cand un justitiabil are posibilitatea de a cunoaste, din insusi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretarii acesteia de catre instante si in urma obtinerii unei asistente judiciare adecvate, care sunt actele si omisiunile ce pot angaja raspunderea sa penala si care este pedeapsa pe care o risca in virtutea acestora (Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29; Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 145; Hotararea din 7 februarie 2002, pronuntata in Cauza E.K. impotriva Turciei, paragraful 51; Hotararea din 29 martie 2006, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragrafele 41 si 42; Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, paragrafele 33 si 34; Decizia Curtii Constitutionale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016).
   

Or, in conditiile in care, asa cum s-a aratat anterior, activitatile care se incadreaza in notiunea de operatiuni cu produse sunt definite in cuprinsul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, elementul material al infractiunii incriminate de art. 16 din acelasi act normativ poate viza exclusiv aceste activitati, fiind interzisa extinderea sferei de incriminare si la alte operatiuni, cum ar fi consumul sau detinerea in vederea consumului unor asemenea produse.
   

Subsecvent, de vreme ce operatiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive trebuie sa fie subsumate scopului producerii, circulatiei sau interpunerii in circulatie a unor asemenea substante, iar detinerea in vederea consumului sau consumul propriu-zis al acestora nu intra in sfera de reglementare a actului normativ incident, activitatea de procurare ar putea constitui una dintre modalitatile alternative ale elementului material exclusiv in ipoteza in care este realizata in scopul mentionat. Cu alte cuvinte, activitatea de procurare, care, potrivit DEX, este definita prin a face rost de ceva, a obtine ceva, a achizitiona, poate constitui elementul material al infractiunii numai in masura in care este subsumata scopului intermedierii sau interpunerii in circulatia produselor susceptibile de a avea afecte psihoactive.
   

In consecinta, procurarea unor produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de catre consumatorul final, in masura in care scopul procurarii este exclusiv consumarea de catre acesta, nu intra in sfera de reglementare a art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, si nu constituie o modalitate alternativa a elementului material al infractiunii incriminate prin art. 16 din acelasi act normativ.

Pentru motivele aratate, in temeiul art. 475 si art. 477 din Codul de procedura penala,    

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE    

In numele legii
DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Suceava - Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 4.877/86/2017, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a urmatoarei chestiuni de drept: „Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse in orice imprejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.“

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 stabileste ca:

1. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operatiune cu produse in sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 si intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din acelasi act normativ in ipoteza in care este efectuata in cadrul unei activitati de import, export ori intermediere de produse.
2. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de catre consumatorul final in vederea consumului propriu, efectuata exclusiv in acest scop, nu constituie operatiune cu produse in sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 si nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. (1) din acelasi act normativ.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 septembrie 2018.

PRESEDINTELE CU DELEGATIE AL SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
judecator MIRELA SORINA POPESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Cruceanu