Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Hotararea in Cauza Hogea impotriva Romaniei din 29 octombrie 2013

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 17.04.2014.

Strasbourg

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

(Cererea nr. 31.912/04)

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

in Cauza Hogea impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Corneliu Birsan, Jan L ikuta, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos, Valeriu Gritco, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 8 octombrie 2013,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 31.912/04 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Petrica Hogea (reclamantul), a sesizat Curtea la 21 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul a fost reprezentat de S. Raduletu, avocat in Craiova. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a invocat o incalcare a dreptului sau la un proces echitabil in masura in care, dupa ce a fost achitat in prima instanta si, respectiv, in apel, a fost condamnat penal prin Hotararea din 26 februarie 2004 a Curtii de Apel Alba Iulia, fara o noua administrare nemijlocita a probelor si fara sa fie ascultat in persoana.

4. La 23 iunie 2011, cererea a fost comunicata Guvernului.

iN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a nascut in anul 1969 si locuieste in Rasnov.

A. Originea cauzei

6. La 30 mai 2000, in cadrul procesului de privatizare a Societatii Comerciale ECTRANSPORT - S.A. (societatea E.), Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) a organizat o licitatie publica cu strigare.

7. Trei persoane juridice au fost admise sa participe la licitatie, si anume Societatea Comerciala EREBIA - S.R.L., reprezentata de reclamant, Societatea Comerciala "Maftei Construct", reprezentata de M.M., si Asociatia salariatilor si a pensionarilor societatii E. (Programul actionarilor salariati - PAS), reprezentata de reprezentantii sindicali P.C., S.S. si T.I. in prealabil, PAS a imprumutat de la reclamant o parte din suma necesara pentru a depune garantia de participare la licitatie, prevazuta de lege.

8. Reclamantul a initiat intalniri si negocieri separate cu M.M., P.C. si S.S. in urma discutiilor avute a fost elaborata o conventie conform careia, indiferent cine era participantul care castiga licitatia, un procent de 7,5 % din actiuni urma a fi cedat catre PAS, iar folosinta unei parti din activele societatii E. urma a reveni societatii administrate de M.M.

9. La 30 mai 2000, inainte de inceperea licitatiei, reclamantul, P.C. si T.I. au semnat conventia respectiva. M.M. a semnat conventia ulterior, in lipsa reclamantului, si i-a adaugat o clauza finala conform careia "s-a convenit de comun acord ca M.M. nu va mai participa la licitatie".

10. P.C., T.I., S.S. si reclamantul au fost prezenti in sala in timpul licitatiei. Dat fiind ca niciunul dintre participanti nu a oferit pretul de pornire cerut, comisia de licitatie a scazut pretul succesiv. Atunci cand pretul a atins nivelul minim permis de lege, respectiv jumatate din pretul de pornire, reclamantul a facut o oferta si a castigat licitatia.

B. Procedura penala impotriva reclamantului

11. La o data neprecizata, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov a inceput urmarirea penala fata de reclamant pentru savarsirea, printre altele, a infractiunii de inselaciune - prevazuta la art. 215 alin. (1) si (3) din Codul penal. Reclamantul era banuit de incheierea, in contextul licitatiei publice din 30 mai 2000, a unor intelegeri frauduloase cu ceilalti participanti la licitatie in vederea cumpararii societatii E. la pretul cel mai mic posibil.

12. Parchetul a audiat diversi martori. A avut loc o confruntare intre reclamant si M.M. pentru a clarifica imprejurarile in care acesta din urma adaugase clauza finala la conventie (supra, pct. 9). Din procesul-verbal intocmit cu aceasta ocazie reiese ca M.M. a declarat ca a scris clauza finala in prezenta martorilor V.M., T.M. si P.E., dupa ce reclamantul semnase documentul.

13. Prin rechizitoriul din 28 august 2001, parchetul l-a trimis in judecata pe reclamant in fata Judecatoriei Brasov, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.

1. Achitarea reclamantului de catre prima instanta si instanta de apel

14. La cererea reclamantului, cauza a fost stramutata la Judecatoria Alba Iulia. APAPS si Ministerul Finantelor s-au constituit parti civile in aceasta procedura.

15. Judecatoria l-a audiat pe reclamant, care a negat faptele de care era acuzat.

16. Interogati de instanta, T.I., P.C. si S.S. au declarat ca participasera la licitatie cu intentia de a o castiga, ca scopul conventiei incheiate intre participanti nu era de a eluda prevederile legale si ca nu avusesera intentia de a "truca" vanzarea. Acestia doreau in special sa sporeasca rolul PAS in administrarea societatii, indiferent de rezultatul licitatiei.

17. M.M. a declarat instantei ca introdusese clauza finala in textul conventiei cu acordul celorlalti participanti la licitatie.

18. S-au efectuat doua expertize pentru a stabili valoarea eventualului prejudiciu suferit de stat. Expertizele au stabilit ca exista o diferenta intre pretul estimat si cel obtinut efectiv in procesul de privatizare, fara ca aceasta diferenta sa constituie un prejudiciu.

19. Dezbaterile au avut loc la data de 20 ianuarie 2003. Prin Hotararea din 27 ianuarie 2003, judecatoria a pronuntat achitarea reclamantului sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, motivand ca, potrivit probelor aflate la dosar, elementul material si cel intentional ale infractiunii nu fusesera dovedite, si a respins pretentiile partilor civile. Instanta a considerat ca, pentru a dovedi existenta inselaciunii in dauna statului, trebuia dovedita intelegerea frauduloasa dintre participantii la licitatie in scopul eludarii prevederilor legale in vigoare. Or, potrivit rechizitoriului, M.M., S.S. si T.I. nu il ajutasera pe reclamant sa obtina cel mai mic pret posibil, astfel incat realitatea infractiunii nu fusese dovedita. Instanta a mai retinut ca prin cele doua expertize realizate se constatase ca vanzarea la licitatie se desfasurase cu respectarea prevederilor legale si a considerat ca din conventia incheiata intre participanti nu reiesea intentia semnatarilor de a diminua pretul de vanzare. Instanta s-a bazat pe declaratiile martorilor T.I., P.C., S.S. si pe cea a lui M.M., facuta cu ocazia confruntarii acestuia cu reclamantul (supra, pct. 12), pe inscrisuri si pe rapoartele de expertiza intocmite in speta.

20. APAPS si Parchetul de pe langa Tribunalul Alba (parchetul) au declarat apel. Prin Hotararea din 22 septembrie 2003, Tribunalul Alba a respins apelul si a confirmat temeinicia hotararii pronuntate in prima instanta.

2. Condamnarea reclamantului de catre instanta de recurs

21. Parchetul si APAPS au declarat recurs.

22. Dezbaterile au avut loc la data de 12 februarie 2004. Au fost audiate pledoariile sustinute de avocatul reclamantului si de procuror. Parchetul sustinea ca probele aflate la dosar indicau ca reclamantul, prin manevre frauduloase, s-a asigurat in prealabil de posibilitatea castigarii licitatiei publice din 30 mai 2000 la pretul cel mai mic posibil. Avocatul reclamantului a solicitat respingerea recursului si confirmarea hotararilor pronuntate in cauza. Acesta a facut totodata trimitere la concluziile scrise pe care le depusese la dosar.

23. Reclamantul, desi era prezent la sedinta de judecata, nu a fost audiat personal de catre instanta. Nu s-a administrat niciun mijloc de proba. Reclamantul, care a avut ultimul cuvantul, s-a declarat nevinovat si a achiesat concluziilor avocatului sau.

24. Prin Hotararea definitiva din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a desfiintat hotararile pronuntate de instantele de grad inferior in legatura cu acuzatia de inselaciune. in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala (C. proc. pen.), in urma examinarii probelor aflate la dosar, curtea de apel l-a condamnat pe reclamant pentru savarsirea infractiunii de inselaciune la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu executare. Instanta a hotarat ca, in contextul licitatiei pentru societatea E., reclamantul inselase APAPS folosindu-se de manevre frauduloase pentru a putea dobandi capitalul societatii E. la un pret foarte mic in raport cu pretul initial. in aceasta privinta, instanta a retinut ca reclamantul convinsese PAS si pe M.M. sa nu supraliciteze in momentul vanzarii. De asemenea, acesta se asigurase de participarea lor la licitatie ca sa nu fie unicul ofertant, caz in care pretul de pornire nu putea fi scazut in mod legal. Reclamantul imprumutase o suma de bani PAS pentru a se asigura de participarea acestuia la licitatie si a promis ca va investi in societate. Acesta promisese martorului M.M. sa ii transfere folosinta unei parti din activele societatii E. ulterior castigarii licitatiei. Curtea de apel a considerat ca prejudiciul suferit de APAPS era rezultatul diferentei dintre pretul de pornire si pretul de adjudecare si l-a obligat pe reclamant la plata a 1.765.613.500 ROL catre APAPS, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material.

25. Pe numele reclamantului s-a emis un mandat de arestare in vederea executarii pedepsei, insa nu a fost pus in executare, deoarece reclamantul se sustrasese de la executarea pedepsei.

3. Redeschiderea procedurii in urma unei contestatii in anulare

26. La 12 septembrie 2006, in temeiul noului art. 386 lit. e) C. proc. pen., reclamantul a introdus contestatie in anulare impotriva Hotararii din 26 februarie 2004 a Curtii de Apel Alba Iulia. Acesta sustinea ca instanta de recurs l-a condamnat fara sa il asculte personal si fara sa verifice nemijlocit mijloacele de aparare de fond.

27. Prin Hotararea din 24 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a admis in principiu cererea de contestatie in anulare si a amanat termenul de judecata. Instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate prin Hotararea din 26 februarie 2004.

28. Prin Hotararea definitiva din 30 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestatia in anulare a reclamantului, a desfiintat Hotararea din 26 februarie 2004 si a dispus rejudecarea recursului. in acest scop, curtea de apel a retinut ca reclamantul nu a fost ascultat in persoana, astfel cum se impunea prin noul art. 38516 C. proc. pen., precum si prin jurisprudenta Curtii (Constantinescu impotriva Romaniei, nr. 28.871/1995, CEDO 2000-VIII).

29. Cauza a fost amanata de mai multe ori la cererea avocatului reclamantului, din cauza imposibilitatii sale de a se prezenta in fata curtii sau din cauza absentei reclamantului de la sedinta.

30. La 5 februarie 2008, reclamantul a comparut in fata curtii de apel, care l-a ascultat in sedinta publica. Avocatul reclamantului si reprezentantul parchetului si-au prezentat concluziile. Curtea de apel nu a ascultat niciun martor.

31. Curtea de apel a trecut la deliberarea cauzei si a amanat pronuntarea din cauza complexitatii cauzei.

32. Prin Hotararea definitiva din 14 februarie 2008, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea de apel a admis recursul parchetului, a desfiintat partial hotararile pronuntate in prima instanta si in apel si, rejudecand cauza, l-a condamnat pe reclamant pentru inselaciune la o pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendare. Instanta a precizat ca probele aflate la dosar indicau ca reclamantul, folosind manevre frauduloase, s-a asigurat de participarea lui M.M. si PAS la licitatie, pe care ii convinsese sa nu supraliciteze ca sa nu depaseasca pretul pe care reclamantul intentiona sa il ofere.

 II. Dreptul intern relevant

33. Dispozitiile relevante din C. proc. pen. in vigoare la data savarsirii faptelor, precum si modificarile aduse prin Legea nr. 356/2006 si intrate in vigoare la 7 septembrie 2006 sunt descrise in Cauza Flueras impotriva Romaniei (nr. 17.520/04, pct. 30-31, 9 aprilie 2013).

IN DREPT

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie

34. in prezenta cauza, reclamantul pretinde ca nu a beneficiat de un proces echitabil, avand in vedere ca a fost condamnat de instanta de recurs fara sa fie ascultat si fara administrarea nemijlocita de probe, desi fusese achitat de instantele de grad inferior pe baza acelorasi probe. Acesta invoca art. 6 din Conventie.

35. Curtea considera ca acuzatiile reclamantului trebuie sa fie examinate doar din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie (SigurÞor Arnarsson impotriva Islandei, nr. 44.671/98, pct. 29 in fine, 15 iulie 2003, si Gaitanaru impotriva Romaniei, nr. 26.082/05, pct. 19, 26 iunie 2012), partea relevanta a acestei dispozitii fiind redactata dupa cum urmeaza:

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."

A. Cu privire la admisibilitate

36. Guvernul sustine ca reclamantul si-a pierdut calitatea de victima ca urmare a redeschiderii procedurii penale in ianuarie 2007. in cadrul noii judecati, reclamantul ar fi beneficiat de toate garantiile procedurale prevazute de art. 6 § 1 din Conventie.

37. Reclamantul contesta acest argument. Desi recunoaste ca a fost ascultat de instanta de recurs in urma redeschiderii procedurii, acesta se considera inca victima din cauza ca instanta respectiva, care l-a condamnat pentru prima data, nu a examinat nemijlocit probele.

38. Curtea considera ca exceptia respectiva este strans legata de fondul capatului de cerere formulat de reclamant in temeiul art. 6 din Conventie, deoarece aprecierea calitatii de victima tine in mare masura de incadrarea juridica a celei de a doua proceduri ca procedura distincta sau ca parte din aceeasi actiune penala [a se vedea, in acest sens, Sakhnovski impotriva Rusiei (MC), nr. 21.272/03, pct. 40 si urmatoarele, 2 noiembrie 2010, si Flueras, citata anterior, pct. 36]. Prin urmare, este necesar ca exceptia sa fie unita cu fondul cauzei.

39. Pe de alta parte, Curtea constata ca acest capat de cerere formulat de reclamant nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie si nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele partilor

a) Guvernul

40. Guvernul sustine, in principal, ca desfiintarea Hotararii de condamnare din 26 februarie 2004, cu motivarea ca instanta de recurs nu il ascultase pe reclamant, si ca insasi organizarea unui nou proces constituie in sine o recunoastere expresa a incalcarii pretinse de reclamant si o reparatie suficienta pentru aceasta incalcare. in sprijinul acestei teze, Guvernul subliniaza ca prezenta cauza difera de Cauza Constantinescu, citata anterior, in care instantele nu au recunoscut nici in mod expres, nici in substanta, incalcarea invocata de reclamant. in plus, Guvernul subliniaza faptul ca reclamantul nu a suferit nicio privare de libertate deoarece mandatul de arestare emis pe numele acestuia nu a putut fi pus in executare. Guvernul subliniaza ca reclamantul a beneficiat de un proces echitabil in cadrul procedurii finalizate prin Hotararea Curtii de Apel Alba Iulia din 14 februarie 2008, tinand seama de faptul ca acesta a fost prezent la dezbateri si a fost audiat de instanta de recurs. Guvernul mai subliniaza ca reclamantul a omis sa solicite, in cadrul noii proceduri, administrarea unor probe noi sau readministrarea probelor prezentate in cadrul primului recurs judecat. De asemenea, Guvernul solicita Curtii ca, atunci cand examineaza temeinicia prezentei cauze, sa puna in balanta omisiunea reclamantului de a informa Curtea ca a introdus contestatie in anulare, care a fost solutionata favorabil.

b) Reclamantul

41. Reclamantul considera ca redeschiderea procedurii nu a permis repararea incalcarii invocate. Acesta considera ca Hotararea din 30 ianuarie 2007 nu reprezinta nicio recunoastere explicita sau in substanta a incalcarii drepturilor sale, nicio reparatie pentru incalcarea denuntata. in aceasta privinta, reclamantul sustine ca hotararea sus-mentionata se refera la dreptul reclamantului de a fi ascultat personal de catre instanta de recurs, fara sa mentioneze insa dreptul sau de a nu fi condamnat pentru prima data de catre instanta de recurs fara administrarea nemijlocita a probelor. Acesta precizeaza ca, in masura in care fusese achitat de catre instantele de grad inferior, era de competenta parchetului sa solicite ori a curtii de apel sa procedeze din oficiu la readministrarea probelor in caz de condamnare, cu atat mai mult cu cat instanta avea aceasta posibilitate, in masura in care actiona in calitate de instanta de fond cu competenta deplina.

42. Reclamantul remarca totodata ca, in dreptul intern, nu a primit nicio despagubire pentru condamnarea sa nelegala prin Hotararea din 26 februarie 2004 si ca Hotararea din 30 ianuarie 2007 nu poate constitui o reparatie corespunzatoare pentru prejudiciul sau.

2. Motivarea Curtii

a) Cu privire la calitatea de victima in urma redeschiderii procedurii

43. Curtea reaminteste, in primul rand, ca sistemul european de protectie a drepturilor omului se bazeaza pe principiul subsidiaritatii. Statele trebuie sa aiba posibilitatea de a remedia incalcarile produse inainte de examinarea de catre Curte a capatului de cerere respectiv. Cu toate acestea, "principiul subsidiaritatii nu implica renuntarea la orice control cu privire la rezultatul obtinut ca urmare a utilizarii caii de atac interne" [Giuseppe Mostacciuolo impotriva Italiei (nr. 2) (MC), nr. 65.102/01, pct. 81, 29 martie 2006]. in plus, principiul subsidiaritatii nu trebuie interpretat astfel incat sa li se permita statelor sa se sustraga jurisdictiei Curtii.

44. Redeschiderea procedurii nu poate fi considerata in mod automat ca reprezentand in sine o reparatie suficienta de natura a inlatura calitatea de victima a reclamantului. Pentru a stabili daca reclamantul isi pastreaza aceasta calitate sau nu, Curtea ia in considerare procedura in ansamblul sau, inclusiv cea ulterioara redeschiderii. Aceasta abordare permite stabilirea unui echilibru intre principiul subsidiaritatii si eficacitatea mecanismului Conventiei. Pe de o parte, statul poate sa redeschida si sa reexamineze cauze penale pentru a remedia incalcarile art. 6 din Conventie. Pe de alta parte, noua procedura trebuie sa fie desfasurata cu celeritate si cu respectarea garantiilor prevazute la art. 6 din Conventie. Datorita acestei abordari, procedura ulterioara redeschiderii nu se poate sustrage controlului Curtii, astfel mentinandu-se eficacitatea dreptului de recurs individual (Sakhnovski, citata anterior, pct. 83). Prin urmare, in prezenta speta reclamantul se poate pretinde inca victima in sensul art. 34 din Conventie. in consecinta, Curtea respinge exceptia preliminara ridicata de Guvern (Flueras, citata anterior, pct. 46-49).

45. in continuare, Curtea trebuie sa stabileasca daca procedura desfasurata ulterior redeschiderii a respectat cerintele caracterului echitabil in sensul art. 6 § 1 din Conventie.

b) Cu privire la clarificarea aspectului daca reclamantul a beneficiat de un proces echitabil

46. Curtea reaminteste ca modalitatile de aplicare a art. 6 din Conventie in privinta procedurilor de apel depind de caracteristicile procedurii despre care este vorba; trebuie sa se tina seama de ansamblul procedurii interne si de rolul atribuit instantei de apel in ordinea juridica nationala. Atunci cand o sedinta publica a avut loc in prima instanta, absenta dezbaterilor publice in apel se poate justifica prin particularitatile procedurii in cauza, tinand seama de natura sistemului de apel intern, de intinderea competentelor instantei de apel, de modul in care au fost realmente prezentate si protejate interesele reclamantului in fata acesteia si, mai ales, de natura chestiunilor pe care trebuia sa le solutioneze (Botten impotriva Norvegiei, 19 februarie 1996, pct. 39, Culegere de hotarari si decizii, 1996-I).

47. Pe de alta parte, Curtea a hotarat ca atunci cand o instanta de control judiciar este competenta sa analizeze atat situatia de fapt, cat si chestiunile de drept, si sa studieze in ansamblu problema vinovatiei sau a nevinovatiei, aceasta nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa transeze asupra chestiunilor respective fara o apreciere nemijlocita a declaratiilor persoanei care sustine ca nu a comis actul considerat ca infractiune (a se vedea Ekbatani impotriva Suediei, 26 mai 1988, seria A, nr. 134, pct. 32; Constantinescu, citata anterior, pct. 55; si, mutatis mutandis, Igual Coll impotriva Spaniei, nr. 37.496/04, pct. 36, 10 martie 2009, si Almenara Alvarez impotriva Spaniei, nr. 16.096/08, pct. 42, 25 octombrie 2011).

48. Curtea reaminteste, de asemenea, ca admisibilitatea probelor este o chestiune ce tine in primul rand de reglementarile interne, ca - in principiu - instantele nationale au obligatia de a aprecia probele obtinute de acestea, precum si ca rolul incredintat Curtii prin Conventie consta in a cerceta daca procedura considerata in ansamblul sau, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de proba, a avut un caracter echitabil [Garcia Ruiz impotriva Spaniei (MC), nr. 30.544/96, pct. 28, CEDO 1999-I]. Astfel, "desi, in principiu, este de competenta instantei nationale sa se pronunte cu privire la necesitatea sau oportunitatea citarii unui martor [...], circumstante exceptionale ar putea determina Curtea sa concluzioneze ca neascultarea unei persoane ca martor este incompatibila cu art. 6" (Bricmont impotriva Belgiei, 7 iulie 1989, pct. 89, seria A, nr. 158).

49. Revenind la faptele cauzei, Curtea observa in primul rand ca, dupa redeschiderea procedurii in 2007, reclamantul a fost ascultat de catre Curtea de Apel Alba Iulia. Pe de alta parte, reclamantul a fost condamnat de curtea de apel fara o noua audiere a martorilor. Prin urmare, pentru a stabili daca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie este necesar sa se examineze rolul Curtii de Apel Alba Iulia si natura problemelor asupra carora aceasta trebuia sa se pronunte.

50. Curtea observa ca, in speta, intinderea competentelor instantelor de recurs este definita la art. 38515 si 38516 C. proc. pen. Conform art. 38515, curtea de apel, judecand recursul, nu era obligata sa pronunte o noua hotarare pe fond, dar avea aceasta posibilitate. La 14 februarie 2008, curtea de apel a admis recursul parchetului, a desfiintat Hotararea judecatoriei din 27 ianuarie 2003 si Decizia tribunalului din 22 septembrie 2003 si a pronuntat o noua hotarare pe fond.

51. Conform dispozitiilor legale citate anterior, rezulta de aici ca procedura in fata instantei de recurs era o procedura completa, care urma aceleasi reguli ca o procedura pe fond, curtea de apel fiind obligata sa se pronunte atat cu privire la faptele cauzei, cat si in drept. Instanta de recurs putea fie sa decida confirmarea achitarii reclamantului, fie sa il declare vinovat, dupa ce a realizat o apreciere completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei persoanei in cauza, administrand, dupa caz, mijloace de proba. in plus, aspectele pe care curtea de apel a trebuit sa le analizeze pentru a se pronunta cu privire la vinovatia reclamantului aveau un caracter faptic in esenta. Era in discutie sa se stabileasca daca reclamantul ii determinase pe ceilalti participanti la licitatie sa colaboreze pentru a determina impreuna scaderea pretului de vanzare in detrimentul statului (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Danila impotriva Romaniei, nr. 53.897/00, pct. 39, 8 martie 2007, si Gaitanaru, citata anterior, pct. 30).

52. Curtea retine ca achitarea initiala a reclamantului de catre Judecatoria Alba Iulia, mentinuta in apel de catre Tribunalul Alba, a avut loc dupa audierea mai multor martori (supra, pct. 16 si 17). Aceste instante au considerat ca marturiile si inscrisurile aflate la dosar nu erau suficiente pentru a stabili vinovatia reclamantului. Pentru a pronunta hotararile, instantele au tinut seama in principal de declaratiile lui P.C., T.I. si S.S., precum si de declaratiile luate in timpul confruntarii dintre M.M. si reclamant. Pentru condamnarea reclamantului, instantele de recurs nu dispuneau de nicio informatie noua si s-au bazat exclusiv pe probele aflate la dosar. Prin urmare, Curtea de Apel Alba Iulia si-a motivat hotararea de condamnare doar in temeiul declaratiilor scrise obtinute de parchet si al notelor de sedinta ale judecatoriei, care relatau declaratiile martorilor. Astfel, curtea de apel a adoptat o pozitie opusa celei din hotararile instantelor inferioare, care il achitasera pe reclamant in special pe baza declaratiilor facute de acesti martori in cursul sedintelor desfasurate in fata lor. Desi este de competenta instantei de recurs sa aprecieze diversele informatii obtinute, precum si pertinenta celor pe care reclamantul doreste sa le prezinte, este la fel de adevarat ca reclamantul a fost gasit vinovat pe baza acelorasi marturii care au determinat primele instante sa il achite. in aceste conditii, omisiunea audierii martorilor de catre Curtea de Apel Alba Iulia inainte de a-l declara vinovat pe reclamant a limitat semnificativ dreptul la aparare (Destrehem impotriva Frantei, nr. 56.651/00, pct. 45, 18 mai 2004, Gaitanaru, citata anterior, pct. 32, si Flueras, citata anterior, pct. 58-59).

53. in cele din urma, in masura in care Guvernul subliniaza faptul ca reclamantul nu a solicitat curtii de apel readministrarea probelor, Curtea considera ca instanta de recurs era obligata sa adopte din oficiu masuri pozitive in acest scop, chiar daca reclamantul nu a solicitat acest lucru in mod expres (a se vedea, mutatis mutandis, Botten, citata anterior, pct. 53, si Danila, citata anterior, pct. 41). De asemenea, Curtea considera ca, in circumstantele cauzei, faptul ca reclamantul nu a informat-o prompt despre redeschiderea procedurii nu dovedeste intentia acestuia de a induce Curtea in eroare pentru a o impiedica sa se pronunte, in speta, in deplina cunostinta de cauza (a se vedea, a contrario, Predescu impotriva Romaniei, nr. 21.447/03, pct. 25-27, 2 decembrie 2008).

54. Curtea considera ca hotararea de condamnare a reclamantului, pronuntata fara audierea martorilor, desi acesta fusese achitat de doua instante inferioare, contravine cerintelor unui proces echitabil. Prin urmare, in speta, a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

55. Art. 41 din Conventie prevede:

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

56. Reclamantul solicita "suma forfetara" de 1 000 000 euro (EUR) pentru prejudiciul material si prejudiciul moral suferite, reprezentand "suferintele fizice si psihice" cauzate de condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu executare si de "atitudinea autoritatilor interne care nu au recunoscut expres sau in substanta incalcarea drepturilor sale si nu au reparat incalcarea".

57. Guvernul precizeaza ca reclamantul a omis sa exprime in cifre si sa justifice cererile sale pentru reparatie echitabila. Acesta apreciaza ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre prejudiciul material invocat si eventuala incalcare a Conventiei si considera ca o eventuala constatare a incalcarii Conventiei ar putea constitui, in sine, o reparatie echitabila suficienta. Acesta adauga in final ca suma solicitata este excesiva in raport cu jurisprudenta Curtii in materie.

58. Curtea subliniaza ca, in speta, unicul temei de retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile rezida in faptul ca reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil in fata Curtii de Apel Alba Iulia. Referitor la cererea facuta cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material, Curtea retine ca aceasta nu a fost nici exprimata clar in cifre, nici dovedita. Prin urmare, nu se acorda nicio suma cu acest titlu.

59. in mod cert, Curtea nu poate emite speculatii asupra posibilului rezultat al procesului in cazul in care garantiile prevazute la art. 6 din Conventie ar fi fost respectate, dar apreciaza ca este rezonabil sa considere ca persoana in cauza a suferit pierderea unei sanse reale in procesul respectiv [Pelissier si Sassi impotriva Frantei (MC), nr. 25.444/94, pct. 80, CEDO 1999-II]. Prin urmare, pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea acorda reclamantului suma de 3.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral.

60. De asemenea, Curtea reaminteste ca, atunci cand o persoana fizica, precum in speta, a fost condamnata in urma unei proceduri viciate de incalcari ale cerintelor art. 6 din Conventie, un nou proces sau o redeschidere a procedurii la cererea persoanei in cauza reprezinta in principiu un mijloc adecvat de reparare a incalcarii constatate (Gençel impotriva Turciei, nr. 53.431/99, pct. 27, 23 octombrie 2003, si Tahir Duran impotriva Turciei, nr. 40.997/98, pct. 23, 29 ianuarie 2004). in aceasta privinta, Curtea retine ca art. 4081 C. proc. pen. permite revizuirea unei hotarari pronuntate in plan intern in cazul in care Curtea a constatat incalcarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale unui reclamant (a se vedea, de asemenea, Mircea impotriva Romaniei, nr. 41.250/02, pct. 98, 29 martie 2007; si Gaitanaru, citata anterior, pct. 44).

B. Cheltuieli de judecata

61. Reclamantul nu solicita rambursarea cheltuielilor de judecata.

C. Dobanzi moratorii

62. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

in unanimitate,

C U RT E A:

1. uneste cu fondul exceptia preliminara ridicata de Guvern cu privire la calitatea de victima a reclamantului si o respinge;
 2. declara cererea admisibila;

3. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie;

4. hotaraste:

a) ca statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 3.000 EUR (trei mii de euro), care trebuie convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;

b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 29 octombrie 2013, in temeiul art. 77 § 2 si § 3 din regulament.
        
    PRESEDINTE
JOSEP CASADEVALL     Grefier,
Santiago Quesada
Data aparitiei: 22 Aprilie 2014
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Hotararea in Cauza Hogea impotriva Romaniei din 29 octombrie 2013":
Rating:

Nota: 2.75 din 5 din 2 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
©2019 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016