Regresul fideiusorului contra debitorului principal este de esenta fideiusiunii.
Cand fideiusorul a platit datoria debitorului, are impotriva acestuia un drept de regres pentru a-si recupera plata. Dreptul de regres poate fi exercitat prin intermediul a doua actiuni:
1. Actiunea personala
2. Actiunea subrogatorie
1. Actiunea personala este intemeiata pe mandat sau pe gestiunea de afaceri, in functie de acordul debitorului la darea fideiusiunii. Daca fideiusiunea s-a incheiat cu acordul debitorului, actiunea personala se intemeiaza pe regulile aplicabile mandatului, iar daca debitorul nu a fost de acord sau nu a stiut de fideiusiune, se aplica prevederile de la gestiunea de afaceri.
Tot in functie de acest acord al debitorului, spre deosebire de vechea reglementare, noul Cod Civil reglementeaza o intindere diferita a dreptului de regres al fideiusorului.
Actiunea personala intemeiata pe mandat da dreptul fideiusorului sa obtina restituirea sumelor pe care le-a platit, capitalul, dobanzile, cheltuielile, precum si daunele interese pentru repararea oricarui prejudiciu pe care acesta l-a suferit datorita fideiusiunii.
Actiunea personala care are la baza gestiunea de afaceri nu permite fideiusorului sa solicite decat suma pe care debitorul ar fi trebuit sa o plateasca in lipsa fideiusiunii si a posibilelor daune-interese. In temeiul art. 2306 din noul Cod Civil, legiuitorul acorda fideiusorului si dreptul la cheltuielile efectuate ulterior notificarii platii catre debitor.
O situatie aparte este cea in care fideiusorul isi exercita dreptul de regres impotriva unui debitor care s-a liberat de obligatie invocand incapacitatea sa. In acest caz, fideiusorul are o limitare a dreptului de regres in limita imbogatirii debitorului incapabil.
2. Actiunea subrogatorie are la baza subrogarea fideiusorului in drepturile creditorului pe care l-a platit. Este o actiune care are o serie de avantaje si dezavantaje fata de actiunea personala. Cel mai important inconvenient al acestei actiuni este faptul ca fideiusorul nu poate cere debitorului decat ceea ce a platit creditorului. In acelasi timp trebuie mentionat si cel mai evident interes in promovarea acestei actiuni, si anume faptul ca fideiusorul beneficiaza prin subrogare de toate garantiile creditorului.
Art. 2308 din noul Cod Civil instituie beneficiul solidaritarii intre fideiusor si codebitorii solidari. Astfel, daca exista mai multi debitori solidari, fideiusorul poate solicita plata de la oricare dintre ei. Este controversata situatia in care fideiusorul a garantat doar pe unul dintre codebitorii solidari. Daca se subroga prin plata in drepturile creditorului, fideiusorul ar putea urmari pe oricare dintre debitorii solidari pentru toata suma platita. In opinia divergenta se sustine ca garantul poate sa se indrepte impotriva fiecarui codebitor doar pentru partea din datorie aferenta acestuia.
Fideiusorul nu are totdeauna optiunea de a alege intre cele doua actiuni. Cand nu a existat acordul debitorului pentru fideiusiune, actiunea subrogatorie este singura alternativa pe care o are la indemana garantul pentru a-si recupera plata facuta creditorului.
Exceptand insa aceasta situatie, se pot combina avantajele celor doua actiuni printr-o actiune personala care sa exploateze insa si beneficiul subrogatiei.
Autor: cons. jur. Ana-Maria Borz
