Spete - materia comerciala (pct. 11 - 15)

11. Dizolvarea de drept a unor persoane juridice, in anumite conditii, nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate, ci o situatie juridica inerenta existentei si functionarii acestora, dar si o consecinta fireasca a mecanismelor economiei de piata, situatie in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat. In procesul de lichidare fiecare dintre asociati are posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

Prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in M.Of. nr. 186 din 27 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 9 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 285/C/R/2005, Curtea de Apel Brasov - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala “Agromec Hoghiz” - S.A. din Brasov intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului impotriva incheierii de dizolvare pronuntate de judecatorul delegat de pe langa Oficiul Registrului Comertului Brasov.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitia de lege criticata incalca prevederile art. 15 alin. (2), deoarece impune comerciantilor care la data infiintarii au respectat legislatia in vigoare obligatia preschimbarii certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu un nou certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare. In continuare, arata ca sunt incalcate si dispozitiile art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, deoarece la data infiintarii societatii comerciantul a efectuat anumite plati, iar prin intermediul dispozitiei criticate se ajunge la o expropriere, prin aceea ca se radiaza societatile pe care acestia le-au infiintat si implicit si sumele cheltuite de acestia la data infiintarii lor.
   
Curtea de Apel Brasov - Sectia comerciala, in ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, arata ca art. 30 din Legea nr. 549/2004 nu dispune retroactiv, dizolvarea societatilor comerciale dispunandu-se nu pentru obligatii care trebuiau indeplinite la data infiintarii acestora, ci pentru unele ulterioare stabilite initial prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 si reluate prin Legea nr. 359/2004. In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 44 din Constitutie, arata ca potrivit art. 31 din Legea
nr. 359/2004, dupa dizolvarea societatilor comerciale, actionarii sau asociatii societatilor comerciale dizolvate isi pot recupera contravaloarea actiunilor sau partilor sociale detinute.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, arata ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze pentru perioada ulterioara intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, arata ca prevederile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate, bunurile din patrimoniul societatii urmand a fi valorificate conform procedurii lichidarii prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, arata ca prevederile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, masura dizolvarii de drept a persoanelor juridice care nu efectueaza preschimbarea certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala nu are semnificatia unui transfer de proprietate sau a unei exproprieri. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 fata de art. 15 alin. (2) din Constitutie, arata ca dispozitiile de lege criticate nu contin nici o prevedere cu caracter retroactiv si se aplica doar pentru viitor.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Desi Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004, din motivarea exceptiei rezulta ca autorul acesteia se refera la alin. (1) al art. 30. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004. Textul art. 30 alin. (1) are urmatorul cuprins: “Neefectuarea preschimbarii certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, pana la termenul prevazut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevazute la art. 2.”
   
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii si ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) referitoare la dreptul de proprietate privata.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, referitor la critica privind incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine ca formula redactionala a textului de lege dedus controlului nu ofera temei unei atare critici, intrucat nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, textul urmand a-si gasi aplicarea exclusiv de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 359/2004. Curtea observa ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare. Curtea observa ca reglementarea criticata reprezinta vointa legiuitorului care a inteles sa introduca noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare in scopul fluidizarii si simplificarii procedurilor in acest domeniu, ca si in vederea asigurarii transparentei in mediul de afaceri.
   
De asemenea, se constata ca dispozitia legala criticata, reglementand dizolvarea de drept a persoanelor juridice care nu au efectuat preschimbarea certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate consacrat prin art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie.
   
Dizolvarea de drept a unor persoane juridice, in anumite conditii, nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate, ci o situatie juridica inerenta existentei si functionarii acestora, dar si o consecinta fireasca a mecanismelor economiei de piata, situatie in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat. In procesul de lichidare fiecare dintre asociati are posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

12. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in ceea ce priveste dreptul la un recurs efectiv, in situatia in care sistemul procedural national cuprinde mai multe cai de atac, caracterul efectiv trebuie intrunit de fiecare dintre acestea si de proces in ansamblul sau. Nici faptul ca textele de lege criticate nu mentioneaza motivele “de recurs specifice” nu poate fi retinut ca o incalcare a prevederilor constitutionale mentionate, intrucat in aceasta situatie se aplica dreptul comun in materie, adica dispozitiile Codului de procedura civila.

Prin Decizia nr. 12 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in M.Of. nr. 138 din 14 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 8 septembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.195/2005/CCA, Curtea de Apel Targu Mures Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala “Consauto” - S.R.L. din Sighisoara intr-o cauza avand ca obiect recursul declarat de aceasta impotriva incheierii pronuntate de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Mures privind constatarea dizolvarii sale de drept.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 30 alin. (1) din legea criticata, care prevede sanctiunea dizolvarii de drept a persoanelor juridice pentru neefectuarea “in termenul fixat de lege a preschimbarii certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare fiscala”, incalca art. 44 din Constitutie privind dreptul de proprietate privata, care pentru o societate comerciala este constituit si din denumire, emblema, vad etc. si nu pot fi valorificate in procedura lichidarii, precum si art. 1 din primul protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aceea ca sanctiunea instituita “conduce la desfiintarea proprietatii asociative pentru chestiuni formale care, in cazul respectarii sau nerespectarii lor, nu afecteaza cu nimic viata societatii comerciale sau interesele fiscale ale statului”.

Alin. (2) al art. 30 care dispune asupra procedurii pronuntarii unei hotarari de catre judecatorul delegat incalca accesul liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, “deoarece persoana juridica nu este parte in procedura in care se da hotararea judecatoreasca de dizolvare de drept, ci numai subiect al sanctiunii, caz in care suntem in prezenta unui proces inechitabil [...]”. Art. 31 alin. (1) incalca prevederile constitutionale ale art. 21 si, in special, cele ale alin. (3) referitoare la dreptul partilor la un proces echitabil “prin modul de reglementare a caii de atac, care este lasata la indemana oricarei persoane interesate, fara reglementarea motivelor de recurs specifice, avand in vedere ca hotararea de dizolvare este pronuntata in lipsa celui sau celor interesati si fara trimitere la normele din dreptul comun privitoare la recurs”.

Acest text de lege este, de asemenea, contrar art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat institutia dreptului la un recurs efectiv “trebuie privita si acceptata ca fiind un mijloc eficace pentru realizarea dreptului pretins sau a interesului legitim, intr-un cadru normativ precis si sigur determinat”. In sfarsit, autorul exceptiei considera ca atat art. 30 alin. (1) si (2), cat si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 sunt contrare si art. 45 din Constitutie, “deoarece se restrange exercitiul dreptului la libera initiativa”, desi nu sunt indeplinite conditiile acolo prevazute.
   
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. Astfel, in legatura cu sustinerile privind incalcarea prin art. 30 alin. (1) din legea criticata a prevederilor art. 44 din Constitutie, precum si a art. 1 din primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca persoanele juridice supuse inregistrarii au atat drepturi, cat si obligatii, iar sanctiunea nerespectarii termenului imperativ stabilit pentru efectuarea acestor operatiuni nu poate fi retinuta ca o incalcare a textului constitutional mentionat. In legatura cu sustinerile privind alin. (2) al art. 30, instanta de judecata apreciaza ca nerespectarea procedurii privind citarea unei parti in proces poate fi invocata in calea de atac extraordinara a recursului, si nu printr-o exceptie de neconstitutionalitate. In opinia instantei de judecata, si exceptia referitoare la art. 31 alin. (1) din lege este neintemeiata, intrucat: normele de procedura civila se aplica si in procedurile jurisdictionale, astfel ca legiuitorul nu trebuie sa prevada in Legea nr. 359/2004 aplicarea Codului de procedura civila; art. 3041 din acelasi cod nu este limitat la motivele de casare enuntate la art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele. In sfarsit, instanta de judecata considera ca argumentele expuse sunt valabile si pentru respingerea sustinerilor privind incalcarea prevederilor art. 45 din Constitutie.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
   
Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale invocate. In acest sens, se mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie sau cu privire la un regim sanctionator similar, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt constitutionale. Astfel, in esenta, considera ca instituirea sanctiunii prevazute la art. 30 alin. (1) din lege este in deplina concordanta cu art. 44 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile alin. (2) ale aceluiasi articol creeaza, in cazurile strict reglementate, premisele necesare respectarii dreptului la un proces echitabil. Mai arata ca
art. 31 alin. (1) este in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 129, precum si ca atat art. 30 alin. (1) si (2), cat si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica si libera initiativa prevazute de art. 45 din Constitutie.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, al caror cuprins este urmatorul:
- Art. 30 alin. (1) si (2): “(1) Neefectuarea preschimbarii certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, pana la termenul prevazut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevazute la art. 2.
(2) Constatarea dizolvarii de drept se face prin Incheierea judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului. [...]
- Art. 31 alin. (1): “Incheierea de constatare a dizolvarii de drept este supusa numai recursului, la cererea oricarei persoane interesate, in termen de 15 zile de la publicarea prevazuta la art. 30 alin. (3). [...].”
   
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate incalca, in ordinea invocarii lor, prevederile constitutionale ale: art. 44 privind “Dreptul de proprietate privata”; art. 21 privind “Accesul liber la justitie”; art. 45 referitor la “Libertatea economica” si art. 53 cu privire la “Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”.
   
De asemenea, se invoca incalcarea prevederilor art. 1 din primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind “Protectia proprietatii”, precum si ale art. 13 din Conventie, care dispune in legatura cu “Dreptul la un recurs efectiv”.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
   
Prin Legea nr. 359/2004 se instituie procedura de inmatriculare in Registrul Comertului si de inregistrare fiscala a comerciantilor, carora li se elibereaza certificatul de inregistrare ce cuprinde si codul unic de inregistrare. Acest din urma document atesta ca persoana juridica a fost luata in evidenta Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunal si in evidenta organului fiscal. Legea mai prevede ca vechile forme de certificate de inmatriculare si de inregistrare fiscala trebuie preschimbate pana la un anumit termen, sub sanctiunea dizolvarii de drept a persoanei juridice, constatata prin Incheierea judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului. In opinia autorului exceptiei, aceasta sanctiune cuprinsa in art. 30 alin. (1) si (2) din lege “conduce la desfiintarea proprietatii asociative pentru chestiuni formale care, in cazul respectarii sau nerespectarii lor, nu afecteaza cu nimic viata societatii comerciale sau interesele fiscale ale statului”. Se sustine ca se incalca astfel dispozitiile constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, precum si ale art. 21 privind accesul liber la justitie, “deoarece persoana juridica nu este parte in procedura in care se da hotararea judecatoreasca de dizolvare de drept, ci numai subiect al sanctiunii, caz in care suntem in prezenta unui proces inechitabil [...]”.
   
Curtea constata ca sustineri de neconstitutionalitate asemanatoare, cu privire la un regim sanctionator similar, au mai fost formulate in alte cauze, in legatura cu dispozitii de lege care instituiau astfel de obligatii in sarcina societatilor comerciale si care, in opinia autorilor exceptiilor, afectau dreptul de proprietate. Astfel, de exemplu, prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 188 din 31 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, si nr. 325 din 14 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, s-a retinut, in esenta, ca asemenea obligatii nu reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate, ci consecinta incalcarii unor dispozitii de lege. Prin aceleasi decizii, tot sub aspectul criticilor privind incalcarea dreptului de proprietate, a fost avuta in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
   
Sub acest aspect, cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii.
   
Curtea nu poate retine nici incalcarea, prin art. 30 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din lege, a art. 21 din Constitutie privind “Accesul liber la justitie”, deoarece, asa cum aceasta a statuat in jurisprudenta sa, accesul liber la justitie nu presupune in toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. De asemenea, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in ceea ce priveste dreptul la un recurs efectiv, in situatia in care sistemul procedural national cuprinde mai multe cai de atac, caracterul efectiv trebuie intrunit de fiecare dintre acestea si de proces in ansamblul sau. Nici faptul ca textele de lege criticate nu mentioneaza motivele “de recurs specifice” nu poate fi retinut ca o incalcare a prevederilor constitutionale mentionate, intrucat in aceasta situatie se aplica dreptul comun in materie, adica dispozitiile Codului de procedura civila.
   
In sfarsit, Curtea nu constata existenta vreunei contrarietati intre prevederile art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din legea criticata si prevederile constitutionale ale art. 45 referitor la “Libertatea economica” si ale art. 53 cu privire la “Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”.

13. Scopul reglementarii legale a fost acela de a facilita privatizarea societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice. Pentru finalizarea procesului de privatizare a fost necesara stabilizarea situatiei economico-financiare a societatilor comerciale respective, inclusiv prin diminuarea pasivelor acestora.
In aceste conditii, interventia statului prin reglementare legala se incadreaza in realizarea obligatiei statului de a proteja interesele nationale in activitatea economica, financiara si valutara, prevazuta de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Finalizarea intr-un ritm cat mai rapid a procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat reprezinta un interes national major in activitatea economica si financiara, fiind o conditie esentiala pentru realizarea unei economii de piata functionale.

Prin Decizia nr. 698 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2004 privind masuri de diminuare a arieratelor din economie si ale art. 11 din Legea nr. 570/2004 privind unele masuri pentru privatizarea societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Dobrogea” - S.A. si “Electrica Banat” - S.A., precum si unele masuri pentru reglementarea activitatii societatilor comerciale din domeniul distributiei de energie electrica, publicata in M.Of. nr. 102 din 2 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 14 septembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 144/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 29/5 din Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor masuri financiare si al art. 11 din Legea nr. 570/2004 privind unele masuri pentru privatizarea societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Dobrogea” - S.A. si “Electrica Banat” - S.A., precum si unele masuri pentru reglementarea activitatii societatilor comerciale din domeniul distributiei de energie electrica, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Electrocentrale Deva” - S.A. din Mintia intr-o cauza ce are ca obiect pretentii pentru penalitati de intarziere.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate reprezinta o ingerinta a statului, prin autoritatea legiuitoare, in activitatea agentilor economici, respectiv in executarea obligatiilor contractuale, ingerinta contrara principiilor economiei de piata si obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, prevazute de art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie.
   
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala apreciaza ca fiind neintemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate.
   
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
   
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate sunt constitutionale.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 29/5 din Legea nr. 507/2004 si ale art. 11 din Legea nr. 570/2004. Curtea constata ca articolul unic pct. 29/5 din Legea nr. 507/2004 a completat art. XXXIII din Ordonanta Guvernului nr. 94/2004, in sensul modificarii alin. (3)-(5) ale art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2004.
   
Asadar, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2004 privind masuri de diminuare a arieratelor din economie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor masuri financiare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004, si ale art. 11 din Legea nr. 570/2004 privind unele masuri pentru privatizarea societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Dobrogea” - S.A. si “Electrica Banat” - S.A., precum si unele masuri pentru reglementarea activitatii societatilor comerciale din domeniul distributiei de energie electrica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.198 din 15 decembrie 2004.
   
Textele de lege criticate au urmatorul continut:
    - Art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2004: “Dobanzile, majorarile de intarziere si penalitatile de orice fel pretinse de producatorii de energie electrica si de transportatorul de energie electrica de la Societatea Comerciala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A., aferente filialelor sale, “Electrica Banat” - S.A., “Electrica Dobrogea” - S.A., “Electrica Moldova” - S.A. si “Electrica Oltenia” - S.A., precum si catre acestea in nume propriu, calculate pana la data preluarii de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a creantelor prevazute la art. 6 alin. (2) si (21), se anuleaza.”
    - Art. 11 din Legea nr. 570/2004: “Dobanzile, majorarile de intarziere si penalitatile datorate pentru intarzierea platii catre furnizorii de energie electrica si de servicii de transport a contravalorii energiei electrice achizitionate de catre Societatea Comerciala “Electrica” - S.A. in numele societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Banat” - S.A. si “Electrica Dobrogea” - S.A., precum si de catre acestea in nume propriu, pana la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor catre Enel S.p.A., se anuleaza. In mod corespunzator se anuleaza dobanzile, majorarile de intarziere si penalitatile datorate pentru intarzierea la plata a contravalorii cantitatilor de energie electrica furnizate de Societatea Comerciala “Electrica” - S.A. catre societatile comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Banat” - S.A. si “Electrica Dobrogea” - S.A.”.
   
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, privind economia Romaniei.
   
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea observa ca ambele texte de lege criticate prevad anularea dobanzilor, a majorarilor de intarziere si a penalitatilor datorate de societatile comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice “Electrica Banat” - S.A. si “Electrica Dobrogea” - S.A. pentru intarzierea la plata catre producatorii de energie electrica, precum si pentru serviciile de transport al energiei electrice achizitionate.
Furnizarea si transportul energiei electrice s-au realizat in cadrul unor raporturi contractuale intre societati comerciale, iar in contractele respective au fost stipulate si clauze privind obligatia de plata a unor dobanzi, majorari si penalitati in cazul intarzierii la plata. Anularea prin lege a dobanzilor, majorarilor de intarziere si a penalitatilor datorate reprezinta, intr-adevar, o interventie a statului in desfasurarea raporturilor contractuale intre societati comerciale, insa aceasta interventie a fost justificata prin scopul a carui realizare s-a urmarit.
   
Scopul reglementarii legale a fost acela de a facilita privatizarea societatilor comerciale filiale de distributie si furnizare a energiei electrice. Pentru finalizarea procesului de privatizare a fost necesara stabilizarea situatiei economico-financiare a societatilor comerciale respective, inclusiv prin diminuarea pasivelor acestora.
   
In aceste conditii, interventia statului prin reglementare legala se incadreaza in realizarea obligatiei statului de a proteja interesele nationale in activitatea economica, financiara si valutara, prevazuta de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Finalizarea intr-un ritm cat mai rapid a procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat reprezinta un interes national major in activitatea economica si financiara, fiind o conditie esentiala pentru realizarea unei economii de piata functionale.
   
La elaborarea acestor reglementari legale statul a actionat in calitate de titular al capitalului societatilor comerciale implicate, detinator unic al actiunilor la aceste societati comerciale. Reglementarea nu aduce atingere indeplinirii obligatiilor contractuale de baza, asumate de societatile comerciale vizate, ci anuleaza doar dobanzile, majorarile de intarziere si penalitatile datorate pentru intarzierea la plata.

14. In sensul Constitutiei, principiul egalitatii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenta de tratament juridic in cazul unor situatii diferite. Dimpotriva, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situatii deosebite, cand acestea se justifica in mod rational si obiectiv, este in acord cu principiul constitutional al egalitatii si nediscriminarii. Or Curtea retine ca, in cauza, este normal ca legea sa prevada dreptul la recurs numai impotriva ordonantei prin care se dispune suspendarea executarii hotararii luate de Adunarea Generala a actionarilor, intrucat aceasta creeaza o situatie care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotararilor luate de Adunarea Generala, inscrisa in alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Prin Decizia nr. 687 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, publicata in M.Of. nr. 65 din 24 ianuarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 11 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.045/COM/2004, Curtea de Apel Constanta - Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Exceptia a fost ridicata de Societatea de Investitii Financiare Transilvania - S.A. din Brasov cu ocazia solutionarii recursului declarat impotriva unei sentinte civile pronuntate de Tribunalul Constanta - Sectia comerciala intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei ordonante presedintiale privind executarea unei hotarari AGA.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia critica interpretarea data de Curtea de Apel Constanta si modul de aplicare al textului de lege criticat, sustinand ca acesta este neconstitutional, deoarece incalca dispozitiile art. 21 si 129 din Constitutie, precum si dreptul de a declara o cale de atac impotriva hotararii judecatoresti, fiind astfel limitat accesul societatii la actul de justitie la toate nivelurile si caile de atac prevazute in mod nediscriminatoriu si egal pentru toate partile dintr-un litigiu.
   
Curtea de apel Constanta - Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal arata ca dispozitia de lege criticata nu incalca prevederile art. 21 si 129 din Constitutie. Arata ca este in competenta exclusiva a legiuitorului instituirea unor proceduri speciale sau particularitati procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale partilor. Prin urmare, in considerarea unor situatii deosebite se pot institui reguli si modalitati speciale de exercitare a drepturilor procedurale. In cauza, in procedura speciala a ordonantei presedintiale, in cadrul careia se poate solicita suspendarea executarii hotararii Adunarii Generale, legiuitorul a inteles sa prevada, ca particularitate, posibilitatea atacarii cu recurs doar in situatia in care s-a admis suspendarea executarii hotararii Adunarii Generale, considerand situatia aceasta ca fiind cea mai posibil de vatamat partile in drepturile si interesele lor.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca reglementarea posibilitatii exercitarii caii de atac a recursului doar impotriva ordonantei presedintiale prin care
s-a dispus suspendarea executarii hotararii Adunarii Generale constituie o norma procedurala derogatorie, menita sa evite prejudicierea intereselor societatii comerciale si care raspunde unor ratiuni de ordin comercial, domeniu ce reclama desfasurarea cu celeritate a raporturilor juridice.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu infrange prevederile constitutionale invocate.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Desi Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca, de fapt, autorul exceptiei se refera la art. 133 alin. (3) din lege. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: “(3) impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.”
   
In sustinerea neconstitutionalitatii acestei dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie, si ale art. 129, privind folosirea cailor de atac. De asemenea, din motivarea exceptiei rezulta ca este invocata si incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, desi acest text nu este indicat in mod expres.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca in jurisprudenta sa, in legatura cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129, a statuat ca Legea fundamentala lasa la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, cu conditia sa nu fie incalcate dispozitiile constitutionale privind drepturile omului.
   
De asemenea, Curtea a stabilit in mod constant, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca, in sensul Constitutiei, principiul egalitatii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenta de tratament juridic in cazul unor situatii diferite.

Dimpotriva, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situatii deosebite, cand acestea se justifica in mod rational si obiectiv, este in acord cu principiul constitutional al egalitatii si nediscriminarii. Or Curtea retine ca, in cauza, este normal ca legea sa prevada dreptul la recurs numai impotriva ordonantei prin care se dispune suspendarea executarii hotararii luate de Adunarea Generala a actionarilor, intrucat aceasta creeaza o situatie care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotararilor luate de Adunarea Generala, inscrisa in alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.
   
In acelasi timp, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit, cu valoare de principiu, ca restrangerea prin lege a posibilitatii exercitarii cailor de atac, ordinare sau extraordinare, in materie civila, este constitutionala, nefiind contrara art. 129 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a statuat ca “atat in sistemul nostru procedural, cat si in alte tari, legea exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorita modicitatii obiectului in litigiu, fie din motive de celeritate sau de protectie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta si definitiva”.

15. Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante preluate de fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare (in prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), in considerarea naturii deosebite a acestor creante si a stransei legaturi a acestora cu datoria publica, bugetul statului si ocrotirea interesului public.

Prin Decizia nr. 686 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (2) si (6) si ale art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, publicata in M.Of. nr. 65 din 24 ianuarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 19 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.249/2004, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (2) si (6) si ale art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala Petrolsub - S.A. din Balc cu ocazia solutionarii unui recurs civil formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului impotriva unei sentinte civile pronuntate de Judecatoria Marghita intr-un dosar avand ca obiect o ordonanta presedintiala.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca neconferirea dreptului de a cere suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare constituie o incalcare a accesului liber la justitie, cu atat mai mult cu cat instanta are latitudinea de a admite sau nu cererea, in functie de temeinicia motivelor invocate si de circumstantele cauzei. Totodata, arata ca prin continuarea executarii silite si pe parcursul solutionarii contestatiei, fara posibilitatea suspendarii acesteia, incalca dreptul creditorului agent economic de a-i fi creat cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prin executarea silita fiind lipsit de disponibilitati banesti, iar prin blocarea contului bancar fiind pus in imposibilitatea de a-si executa obligatiile curente fata de bugetul de stat si bugetele speciale sau chiar de a-si desfasura activitatea productiva.
   
Tribunalul Bihor arata ca reglementarea criticata a fost impusa de preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritatii in derularea procedurii de executare silita. Accesul liber la justitie nu este incalcat, deoarece textul art. 82 alin. (2) din ordonanta de urgenta criticata prevede ca debitorul are dreptul la intoarcerea executarii silite in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, ceea ce inseamna ca eventualul prejudiciu ce i s-ar putea crea ar putea fi reparat. Dispozitiile art. 44 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie nu au legatura cu exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, prin dispozitiile art. 42 alin. (2) si (6) si art. 82 alin. (2), prevede reguli speciale de efectuare a executarii silite, la cererea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru realizarea unor active ale statului.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (2) si (6) si art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 fata de prevederile art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece stabilirea unor norme de procedura referitoare la infiintarea popririi in scopul blocarii conturilor bancare ale debitorului nu incalca in nici un mod principiul constitutional al accesului liber la justitie.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 42 alin. (2) si (6) si ale art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, ordonanta fiind apoi republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Ulterior republicarii, titlul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 si art. 42 au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, ordonanta aprobata cu modificari prin Legea nr. 360/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 838 din 10 septembrie 2004. Potrivit art. 13 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2004, titlul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 va avea urmatorul cuprins: “Ordonanta de urgenta privind valorificarea unor active ale statului”, iar potrivit art. 14 din aceeasi ordonanta, “in cuprinsul actelor normative in vigoare, denumirile Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare si Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului se inlocuiesc, in mod corespunzator prevederilor prezentei ordonante de urgenta, incepand cu data de 1 mai 2004, cu denumirea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.”
   
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 42 alin. (2) si (6): “(2) Poprirea nu este supusa validarii. (...)
(6) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat sa faca de indata retinerile prevazute de lege si sa vireze sumele retinute in contul indicat de A.V.A.S., comunicand totodata in scris despre existenta altor creditori.”
- Art. 82 alin. (2): “Executarea silita inceputa de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecatoresti continua si pe parcursul solutionarii contestatiilor formulate de debitori, acestia avand dreptul intoarcerii executarii numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.”
   
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), referitoare la accesul liber la justitie, art. 44 alin. (1), referitoare la dreptul de proprietate privata, art. 135 alin. (2) lit. a), referitoare la economia Romaniei si ale art. 136
alin. (5), referitoare la proprietate.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante preluate de fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare (in prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), in considerarea naturii deosebite a acestor creante si a stransei legaturi a acestora cu datoria publica, bugetul statului si ocrotirea interesului public. Curtea retine ca executarea este pornita in temeiul inscrisurilor ce au calitatea de titlu executoriu, prevazute de art. 39 din ordonanta, ceea ce este conform prevederilor de aplicabilitate generala ale art. 372 din Codul de procedura civila, potrivit carora executarea silita se efectueaza in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Inscrisurile ce au calitatea de titlu executoriu trebuie sa aiba un obiect bine determinat si vor tine seama de faptul ca valorificarea activelor bancare trebuie actualizata la zi pentru a se evita deteriorarea drepturilor creditorului si pentru a se asigura recuperarea reala a efortului financiar de emitere a titlurilor de stat.
   
In ceea ce priveste critica potrivit careia prevederile criticate incalca dispozitiile art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta critica nu este intemeiata. Potrivit art. 41 din ordonanta, titlul executoriu se comunica debitorului si se executa potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, iar blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natura pe care debitorul le detine in orice banca sau organizatie cooperatista de credit poate fi realizata numai dupa comunicarea catre debitor a titlului executoriu. Astfel, nu se poate sustine ca debitorul nu cunoaste existenta titlului executoriu emis impotriva sa, el putand, in aceste conditii, sa-si execute voluntar si cu buna-credinta obligatia certa, lichida si exigibila constatata prin acest titlu.
   
De altfel, prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 si a apreciat ca ratiunile care au impus adoptarea, in aceasta materie, a reglementarii potrivit careia debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAS si pot face contestatie la executare, pot fi satisfacute pe deplin si intr-o maniera mai putin transanta, apta sa asigure echilibrul de interese si egalitatea de arme intre creditor si debitor - de reglementarea de drept comun. Astfel, se constata ca textul de lege criticat se completeaza cu dreptul comun in materia executarii silite, si anume dispozitiile art. 399-404 din Codul de procedura civila. In acest sens se prevede si in dispozitia art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, care dispune ca “Litigiile in legatura cu creantele neperformante preluate la datoria publica, in care A.V.A.S. este parte, se solutioneaza cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate in mod corespunzator cu dispozitiile Codului de procedura civila”.

Astfel, impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAS potrivit prezentei ordonante de urgenta si pot face contestatie la executare, beneficiind astfel de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplina a drepturilor, supunand cenzurii instantei masura dispusa, in cadrul unei proceduri contradictorii.
   
Faptul ca executarea silita inceputa de AVAS continua si pe parcursul solutionarii contestatiilor formulate de debitori este justificat prin aceea ca poprirea, in general, si mai ales in cazul procedurii speciale de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante, reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, se realizeaza prin intermediul unei proceduri suple si rapide in vederea recuperarii creditului, finalitatea acestei proceduri fiind tocmai asigurarea celeritatii executarii prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. In considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rau-platnici, in sensul tergiversarii executarii obligatiilor ce le incumba, legiuitorul a prevazut in mod expres ca debitorii au dreptul intoarcerii executarii numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei, conform careia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 si 24 din Constitutie, este neintemeiata.
Cu privire la invocarea prevederilor constitutionale cuprinse in art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea retine ca textele de lege criticate nu numai ca nu nesocotesc indatorirea fundamentala a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltarii economiei de piata, ci, dimpotriva, dau expresie dispozitiei constitutionale, astfel incat debitorul nu are decat sa-si execute voluntar si cu buna-credinta obligatia certa, lichida si exigibila constatata prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creantei, evitand distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera initiativa si concurenta.