Spete - materie fiscala (pct. 36 - 40)

36. In cazul actelor normative abrogate, instanta de sesizare este obligata ca printr-o incheiere motivata sa respinga ea insasi exceptia de neconstitutionalitate, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.

Prin Decizia nr. 102 din 26 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, publicata in M.Of. nr. 279 din 25 aprilie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 417 din 30 august 1999.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 si implicit cele ale Ordonantei Guvernului nr. 74/1999 au fost abrogate expres prin art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, text care prevede: “Cu aceeasi data se abroga prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 196/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Ulterior, prin Legea nr. 522 din 9 octombrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 17 octombrie 2001, a fost respinsa Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte. Pe cale de consecinta, Curtea constata ca la data de 3 octombrie 2000, cand instanta a pronuntat incheierea de sesizare, dispozitiile criticate nu mai erau in vigoare.

Curtea observa ca in raport cu cele de mai sus instanta de sesizare era obligata ca printr-o incheiere motivata sa respinga ea insasi exceptia de neconstitutionalitate, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.

Potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind constitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”, iar, conform dispozitiilor alin. (6) al aceluiasi articol, “[...] exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...]”. Asa fiind, in cauza, exceptia de neconstitutionalitate ridicata urmeaza sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.

37. Norma juridica de abrogare are un efect, pe de o parte, instantaneu, in sensul ca aplicabilitatea dispozitiilor abrogate inceteaza odata cu intrarea in vigoare a textului abrogator, iar pe de alta parte, definitiv, in sensul ca dispozitiile abrogate nu mai pot fi reactivate in viitor, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens. De aici rezulta caracteristica diferita a unei norme juridice abrogatoare fata de o dispozitie legala tipica.

Prin Decizia nr. 97 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 384 din 5 iunie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale este indicat art. 86 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, in realitate Curtea constata ca acesta il constituie dispozitiile art. 86 liniuta a doua din acest act normativ, prin care se abroga dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997. In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au urmatorul cuprins: “Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga:

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 246/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998;”.

Dispozitiile abrogate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, la care autorul exceptiei face referire, sunt cele ale art. 3 lit. n), cu urmatorul cuprins: “Nu se supun platii impozitului reglementat prin prezenta ordonanta de urgenta: [...]
n) veniturile realizate de persoanele fizice in varsta de peste 65 de ani impliniti - femeile si 70 de ani impliniti - barbatii, invalizii de gradul I si persoanele cu handicap asimilabile gradului I de invaliditate, care realizeaza venituri din practicarea pe cont propriu si in mod singular a unei meserii sau profesii, cu exceptia veniturilor obtinute exclusiv din activitatea de comert.”

Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate in sustinerea acesteia sunt urmatoarele:
- art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;
- art. 43 alin. (1): “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.”;
- art. 53 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”;
- art. 72 alin. (3) lit. l): “Prin lege organica se reglementeaza: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala;”;
- art. 78: “Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.”;
- art. 114 alin. (4): “In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.”

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin dispozitiile art. 85 liniuta intai din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, au fost abrogate prevederile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999. Conform art. 73 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, majoritatea dispozitiilor acestui act normativ, printre care si cele ale art. 85, au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002, data ulterioara sesizarii Curtii Constitutionale. In consecinta, Curtea urmeaza sa stabileasca, in primul rand, daca este competenta sau nu sa analizeze pe fond exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

In acest sens, Curtea retine ca prin dispozitiile art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, facilitatile privind plata impozitului pe venit prevazute la art. 3 lit. n) din acest din urma act normativ nefiind preluate in cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 73/1999.

In ceea ce priveste Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, Curtea retine ca prevederile acestui act normativ reiau, in marea lor majoritate, dispozitiile cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, abrogata de la data de 1 ianuarie 2002. Totusi nu exista un text legal similar celui din art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, prin care se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997. Insa acest lucru nici nu ar fi fost necesar, intrucat potrivit dispozitiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000, “Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”. In consecinta, in cazul in care ar fi dorit sa reactiveze anumite dispozitii din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, legiuitorul, prin derogare de la prevederile mentionate mai sus, ar fi trebuit sa prevada in mod expres aceasta.

Rezulta de aici ca Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat in ansamblu solutia legislativa din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, neprevazand scutirea de impozit reglementata la art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997. Curtea constata ca, pe de o parte, textul criticat de autorul exceptiei nu a fost preluat in noul act normativ, imprejurare ce ar presupune respingerea exceptiei, ca devenita inadmisibila, iar pe de alta parte, solutia legislativa a fost preluata, in ansamblu, in noul act normativ, aspect ce ar impune examinarea pe fond a exceptiei.

Curtea Constitutionala retine ca in rezolvarea acestei chestiuni determinanta este natura normei juridice criticate de autorul exceptiei. Astfel, aceasta norma reprezinta o norma juridica de abrogare. Or o astfel de norma are un efect, pe de o parte, instantaneu, in sensul ca aplicabilitatea dispozitiilor abrogate inceteaza
odata cu intrarea in vigoare a textului abrogator, iar pe de alta parte, definitiv, in sensul ca dispozitiile abrogate nu mai pot fi reactivate in viitor, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens. De aici rezulta caracteristica diferita a unei norme juridice abrogatoare fata de o dispozitie legala tipica. In timp ce aceasta din urma se aplica in mod permanent, zi cu zi, pana la iesirea din vigoare, norma de abrogare se aplica o singura data, la intrarea in vigoare, insa efectul abrogator persista, in principiu, in mod definitiv.

Data fiind aceasta particularitate a normei juridice abrogatoare, Curtea observa ca din aceasta perspectiva nu are relevanta daca textul abrogator a fost abrogat la randul lui sau nu pana la data pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale. O alta interpretare, bazata pe cerinta ca in cazul abrogarii ei continutul normei juridice abrogatoare sa fie preluat expres in noul act normativ, nu poate fi retinuta, fiind bazata pe un formalism excesiv. Astfel, in aceasta ipoteza, examinarea pe fond a unor asemenea exceptii de neconstitutionalitate ar fi practic imposibila, intrucat, in principiu, legiuitorul nu va mai relua dispozitiile de abrogare a unor acte normative deja abrogate, un asemenea demers fiind superfluu.

Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]”. In jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 246 din 18 septembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 27 noiembrie 2001, si prin Decizia nr. 25 din 29 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 137 din 21 februarie 2002, s-a statuat ca aceasta conditie de admisibilitate, si anume ca dispozitia ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sa fie in vigoare, trebuie indeplinita la momentul pronuntarii deciziei Curtii. Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca aceasta conditie a privit dispozitii legale tipice, iar nu si norme atipice, cum este cazul normelor de abrogare. In cazul unor astfel de norme juridice s-ar putea interpreta ca odata cu intrarea lor in vigoare si-au epuizat efectul, nemaifiind deci in vigoare si nemaiputand face obiectul unui control pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.

Insa o astfel de interpretare este infirmata chiar de jurisprudenta Curtii, prin care au fost solutionate pe fond exceptii de neconstitutionalitate privind dispozitii de abrogare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, sau Decizia nr. 174 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 14 septembrie 2001. De aceea in cazul dispozitiilor de abrogare conditia ca acestea sa fie in vigoare la momentul pronuntarii deciziei Curtii trebuie inteleasa in sensul ca efectul abrogator al acestora sa persiste la acel moment, in caz contrar asemenea exceptii fiind respinse, ca devenite inadmisibile. Daca in speta de fata Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 ar fi preluat dispozitiile cuprinse in art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, aceasta ar fi insemnat ca efectul abrogator al dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a incetat, exceptia devenind inadmisibila. Insa, dupa cum s-a aratat mai sus, Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat, dimpotriva, solutia legislativa consacrata de Ordonanta Guvernului nr. 73/1999.

Astfel, avand in vedere aceste argumente, faptul ca interesul autorului exceptiei este acelasi ca si la data sesizarii Curtii, precum si imprejurarea ca solutia legislativa a fost mentinuta, in ansamblul sau, Curtea urmeaza sa examineze pe fond exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile si completarile ulterioare.

Analizand sustinerea privind incalcarea prin dispozitiile criticate a principiului neretroactivitatii legii, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000, asa cum reiese din art. 70 din acest act normativ. Rezulta ca sustinerea autorului exceptiei este neintemeiata, dispozitiile criticate neafectand in vreun fel prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 85/1997 pe perioada anterioara datei de 1 ianuarie 2000. Asadar nu au fost incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) si ale art. 78.

Nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor art. 43 alin. (1) din Constitutie, privind obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica si protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, intrucat plata impozitelor constituie, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, o indatorire fundamentala a cetatenilor, in raport cu care inlesnirile acordate de stat in legatura cu indeplinirea acestei indatoriri reprezinta exceptii asupra carora statul are libertatea de decizie, in functie si de resursele financiare de care dispune. De altfel, impozitele si taxele incasate de la contribuabili reprezinta mijloace cu ajutorul carora statul isi poate indeplini obligatia prevazuta la art. 43 alin. (1) din Constitutie.

Dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, privind justa asezare a sarcinilor fiscale, intrucat pe langa argumentele de mai sus aceasta nu implica in mod necesar neimpozitarea anumitor venituri, o asemenea masura fiind de competenta exclusiva a Parlamentului, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie.

Curtea retine ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, intrucat Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 nu are ca obiect de reglementare regimul general de protectie sociala, ci impozitul pe venit, care, conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constitutie, poate fi reglementat prin lege ordinara.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, acestea nu sunt aplicabile in cauza, intrucat se refera la adoptarea ordonantelor de urgenta, in timp ce Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost emisa in conditiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, in baza Legii nr. 140/1999 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonante, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999.

In final, Curtea retine ca nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei referitoare la jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale. Decizia Curtii Constitutionale nr. 55 din 22 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, a privit dispozitii legale care permiteau revocarea unor acte administrativ-jurisdictionale prin care au fost stabilite in mod definitiv anumite drepturi, ceea ce avea ca efect desfiintarea, pentru trecut, a acestor drepturi. Or in cauza de fata este vorba despre incetarea pentru viitor a unor facilitati, nefiind afectata perioada in care dispozitiile legale ce consacrau aceste facilitati au fost in vigoare. In ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 148 din 8 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 592 din 20 septembrie 2001, aceasta a privit dispozitii legale care stabileau termene diferite pentru depunerea unor cereri, in functie de domiciliul si calitatea unor persoane, neavand nici o legatura cu obiectul exceptiei de fata.

38. Domeniile rezervate reglementarii prin lege organica sunt limitativ prevazute de Constitutie si sunt de stricta interpretare. De aceea, o lege organica, chiar daca din motive de politica legislativa cuprinde si norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constitutie legii organice si asupra acestor norme. Asemenea consecinta este inadmisibila, deosebirea dintre legea organica si cea ordinara fiind exclusiv de natura constitutionala, nu legala.
Prin Decizia nr. 76 din 7 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile ulterioare, preluate de art. 6 lit. j) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, publicata in M.Of. nr. 251 din 15 aprilie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum acesta a fost formulat de autorul exceptiei, il constituie dispozitiile art. 6 lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, dispozitii care au urmatorul cuprins: “Sunt venituri scutite de impozit pe venit, potrivit prezentei ordonante, urmatoarele: [...]
h) veniturile reprezentand avantajele in bani si/sau in natura acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de razboi, invalizilor si vaduvelor de razboi, accidentatilor de razboi in afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, urmasilor eroilor-martiri, ranitilor, luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989.”

Din analiza cererii depuse de autorul exceptiei la dosarul instantei judecatoresti, prin care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, precum si din sustinerile orale in fata Curtii Constitutionale, in sensul ca prin neincluderea in categoria veniturilor scutite de impozit sastfel cum acestea sunt reglementate prin art. 6 lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 - obiect al exceptiei de neconstitutionalitatet si a veniturilor rezultate din exercitarea profesiunii de avocat, se modifica implicit prevederile unei legi organice, si anume art. 15
lit. e) din Legea nr. 44/1994, rezulta ca motivele de neconstitutionalitate privesc incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994: “Veteranii de razboi si vaduvele de razboi beneficiaza si de urmatoarele drepturi: [...]
e) scutirea de impozite a indemnizatiilor si a rentei lunare, acordate potrivit prezentei legi, de impozitul pe salarii si de impozitul pe cladiri, pe terenurile din municipii, orase si comune si pe alte venituri, cu exceptia celor provenite din activitati comerciale. Aceste scutiri se aplica si vaduvelor nerecasatorite ale veteranilor de razboi.”

Aceste dispozitii au fost abrogate expres prin art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997), ordonanta care insa in art. 3 lit. i) a mentinut scutirea de impozit pe venit pentru veteranii de razboi (scutire de care a beneficiat autorul exceptiei pentru anii 1998 si 1999, astfel cum rezulta din dosarul instantei de judecata).
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit - obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Anterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001. Curtea observa insa ca dispozitiile art. 6 lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, criticate ca fiind neconstitutionale, prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, au fost preluate, cu un continut identic, in cuprinsul art. 6 lit. j) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 (ale carei dispozitii au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002).

In practica sa jurisdictionala, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca atunci cand dupa ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate dispozitia legala criticata a fost modificata sau preluata in noul act normativ exceptia poate sa fie examinata, daca textul legal, in noua sa redactare, conserva reglementarea initiala. De aceea, Curtea urmeaza sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 lit. j) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca modifica prevederi dintr-o lege organica, si anume art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi.
Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a fost emisa in temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante. In art. 6 din ordonanta sunt mentionate veniturile scutite de impozitul pe venit.

Legea nr. 44/1994 este intr-adevar o lege organica, fiind adoptata cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, insa dispozitia cuprinsa in art. 15 lit. e) din lege (la care se refera autorul exceptiei si care a fost abrogata, astfel cum s-a mentionat anterior) reglementeaza aspecte ce tin de domeniul fiscal, care nu intra in sfera de reglementare a legilor organice, in conditiile art. 72 alin. (3) si ale art. 117 alin. (2) din Constitutie. Faptul ca dispozitia legala respectiva a fost cuprinsa, sub aspect tehnic-legislativ, in Legea
nr. 44/1994 nu-i schimba natura.

In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 53/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, prin care s-a statuat ca domeniile rezervate reglementarii prin lege organica sunt limitativ prevazute de Constitutie si sunt de stricta interpretare. De aceea, o lege organica, chiar daca din motive de politica legislativa cuprinde si norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constitutie legii organice si asupra acestor norme. Asemenea consecinta este inadmisibila, deosebirea dintre legea organica si cea ordinara fiind exclusiv de natura constitutionala, nu legala.

In consecinta, prevederile art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994 neavand caracterul unor norme de natura legii organice, nu se poate sustine neconstitutionalitatea art. 6 lit. j) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie.

39. Modul de stabilire a impunerii respecta principiul anualitatii impozitului pe profit, astfel ca nu se poate retine un abuz de natura fiscala adus patrimoniului agentilor economici si nici inlaturarea asezarii juste a sarcinilor fiscale.

Prin Decizia nr. 51 din 19 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 185 din 18 martie 2002, instanta constitutionala a dispus urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 15 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, dispozitii al caror continut este urmatorul:
“Contribuabilii, altii decat cei prevazuti la alineatul precedent, au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o suma echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmand ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.”

Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege contravine art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia: “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”
Cu privire la exceptia ridicata, Curtea retine ca autorul exceptiei critica dispozitiile art. 15 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata, retinand doar o teza a acesteia, si anume cea care se refera la obligatia agentului economic ca pentru luna decembrie a anului sa plateasca suma echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, chiar daca, adauga autorul exceptiei, acesta nu a obtinut profit sau a obtinut profit mai mic decat cel aferent lunii noiembrie. In aceste conditii se considera ca este infrant principiul constitutional al asezarii juste a sarcinilor fiscale, consacrat la art. 53 alin. (2) din Constitutie.

Autorul exceptiei, redand fragmentar textul de lege crtiticat, omite sa se refere la teza ultima a art. 15 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata, care obliga organul financiar la regularizare, pe baza datelor din bilantul contabil, pana la termenul pentru depunerea bilantului contabil (deci dupa expirarea lunii decembrie si in raport cu datele concrete din bilantul contabil). Asa fiind, Curtea constata ca modul de stabilire a impunerii respecta principiul anualitatii impozitului pe profit, astfel ca nu se poate retine un abuz de natura fiscala adus patrimoniului agentilor economici si nici inlaturarea asezarii juste a sarcinilor fiscale.

In ceea ce priveste aspectele de fapt invocate, Curtea retine ca acestea sunt de competenta instantei judecatoresti in fata careia s-a ridicat exceptia, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, “In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept [...]”. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 129 din 26 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001. Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia din decizia sus-mentionata urmeaza sa fie mentinuta si in prezenta cauza.

40. Sumele retinute din salarii cu titlu de contributie si culese la fondul asigurarilor sociale nu raman in proprietatea contribuabililor, ci ele intra in buget si se redistribuie, potrivit legii, persoanelor indreptatite, sub forma de pensii sau de ajutoare sociale.

Prin Decizia nr. 39 din 7 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, dispozitii preluate in art. 44 al Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, precum si la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, publicata in M.Of. nr. 298 din 7 mai 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
 
Obiectul celor doua exceptii de neconstitutionalitate conexate, asa cum rezulta din Incheierile de sesizare, precum si din concluziile scrise depuse la cele doua instante, il constituie dispozitiile art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, precum si dispozitiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, dispozitii ce au urmatoarea redactare:
- Art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.”
- Art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicata: “Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca si sporul de stabilitate in magistratura, avute la data pensionarii.”

Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei sunt urmatoarele:
- Art. 43 alin. (2): “Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.”;
- Art. 49: (1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.”
- Art. 53: “(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.”
- Art. 114 alin. (1): “Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.”

I. Analizand criticile de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, Curtea constata ca art. 85 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, abroga expres, incepand cu data intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 7/2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2002, atat Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, cat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000.
Cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei dispozitii legale modificate ulterior ridicarii exceptiei, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca in cazul in care dupa invocarea unei exceptii in fata instantelor judecatoresti prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale in noua sa redactare numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.

Curtea constata ca, in esenta, textul art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost preluat de art. 44 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, cu exceptia plafonului de la care urmeaza a fi impozitate pensiile, textul respectiv avand urmatorul cuprins: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 5.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii, calculate potrivit alin. (2), a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.000.000 lei.”

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, in raport cu redactarea cuprinsa in Ordonanta Guvernului
nr. 7/2001, Curtea constata ca solutia legislativa criticata de autorii exceptiei, si anume impozitarea pensiilor, este mentinuta. Prin urmare, Curtea va analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 44 din aceasta ordonanta in vigoare.

Asupra solutiei legislative criticate, cuprinsa initial in dispozitiile art. 431 din Ordonanta Guvernului
nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 190 din 19 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 14 septembrie 2001, prin Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001, si prin Decizia nr. 251 din 18 septembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 24 ianuarie 2002. Prin deciziile pronuntate Curtea Constitutionala a stabilit ca aceste dispozitii legale sunt constitutionale si a respins exceptiile ridicate.

Astfel, in considerentele Deciziei nr. 251/2001 Curtea a retinut ca art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 nu se refera la impozitarea pensiilor magistratilor, ci la impozitarea tuturor categoriilor de venituri nete incasate cu titlu de pensie, conform Legii fundamentale care consacra obligatia cetateneasca de a contribui la constituirea fondurilor banesti. Ca atare, dispozitiile constitutionale cuprinse la art. 53 alin. (1) prevad ca “Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, iar cele cuprinse la
art. 138 alin. (1) prevad ca “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. In aceeasi decizie, Curtea a mai stabilit ca sumele retinute din salarii cu titlu de contributie si culese la fondul asigurarilor sociale nu raman in proprietatea contribuabililor, ci ele intra in buget si se redistribuie, potrivit legii, persoanelor indreptatite, sub forma de pensii sau de ajutoare sociale. Aceasta optiune a legiuitorului isi gaseste fundamentul constitutional in dispozitiile art. 1 alin. (3), care proclama statul roman ca stat social, cu toate obligatiile ce ii revin acestuia in privinta asigurarii unui trai decent tuturor categoriilor sociale. Impozitarea de catre legiuitor a pensiilor mai mari de 2.000.000 lei constituie, in lumina acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, o masura sociala prin care se majoreaza bugetul public national, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutie, cuprinde printre altele si bugetul asigurarilor sociale de stat.

Solutia adoptata si considerentele avute in vedere in aceasta decizie sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii. Aceasta cu atat mai mult cu cat in prezent plafonul de la care pensiile sunt impozitate a fost ridicat de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, ceea ce, in mod evident, este in favoarea tuturor pensionarilor, inclusiv a fostilor magistrati.
II. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, Curtea constata ca, la data ridicarii exceptiei (19 aprilie 2001), textul acestui articol avea urmatoarea redactare, ca urmare a modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113 din 29 iunie 2000: “Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din castigul salarial net lunar rezultat din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, sporul pentru stabilitate, precum si din alte sporuri si indemnizatii cu caracter permanent avute la data pensionarii, din care s-au dedus sumele prevazute de lege de reglementarile legale privind impozitul pe salarii”.

Ulterior, prin Legea nr. 355 din 10 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, a fost respinsa Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2000, astfel ca textul art. 101 alin. (3) in vigoare are urmatorul cuprins: “Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca si sporul de stabilitate in magistratura, avute la data pensionarii”.

Curtea constata ca solutia legislativa criticata de autorii exceptiei, si anume modul de calcul al pensiilor magistratilor, prin luarea in considerare a salariului net, este mentinuta. Prin urmare, Curtea va analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicata, in vigoare, fara modificarile aduse de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2000.

Autorii exceptiei critica acest text pe motiv ca Legea nr. 92/1992 este o lege organica ce nu putea fi modificata decat tot printr-o lege organica, “intrucat in materia legilor organice nu exista delegare legislativa potrivit art. 114 din Constitutie”.

Curtea constata ca aceasta critica de neconstitutionalitate este neintemeiata, textul art. 114 alin. (1), care reglementeaza delegarea legislativa prin abilitarea Guvernului de catre Parlament prin lege speciala de a emite ordonante, nefiind relevant in cauza. Aceasta deoarece, pe de o parte, prin Legea nr. 355 din 10 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2000, care modificase textul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, a fost respinsa. Pe de alta parte, critica de neconstitutionalitate nu ar putea fi primita nici in ipoteza in care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2000 ar fi fost mentinuta in vigoare. Curtea Constitutionala a statuat constant in jurisprudenta sa, de exemplu in Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, si in Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, ca prin ordonante de urgenta se poate reglementa chiar si in domeniul legilor organice, restrictia prevazuta la art. 114 alin. (1) din Constitutie nefiind aplicabila decat in cazul ordonantelor emise in temeiul unei legi speciale de abilitare.

Autorii exceptiei mai sustin ca se creeaza o situatie discriminatorie intre pensiile magistratilor si celelalte pensii din sistemul asigurarilor sociale de stat datorita modului de calcul al acestora. Astfel, potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicata, pensiile de serviciu ale magistratilor se stabilesc in functie de venitul net, iar celelalte pensii din sistemul asigurarilor sociale de stat se stabilesc in raport cu venitul brut realizat.
Curtea constata ca aceste critici sunt neintemeiate, intrucat art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicata, reglementeaza conditiile de acordare a pensiilor de serviciu pentru magistrati, precum si modul de calcul al acestora, fara sa faca nici un fel de referire la impozitarea acestora. Curtea retine, de asemenea, ca reglementarea modului de calcul al pensiei, determinarea categoriilor de venituri supuse impozitarii si a conditiilor de impozitare intra in atributiile exclusive ale legiuitorului. Pe de alta parte, reglementarea diferita a modului de calcul al pensiilor de serviciu ale magistratilor este justificata obiectiv si rational, tinandu-se seama ca aceste pensii de serviciu reprezinta o categorie speciala de pensii, care se deosebeste esential, inclusiv prin modul de calcul si prin cuantum, de pensia reglementata prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicata, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 81 din 25 aprilie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 383 din 15 august 2000, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale. Atat considerentele, cat si solutia pronuntata in aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa duca la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.