Dictionar juridic - Definitia termenului PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Prevazuta in capitolul IV, titlul II, art. 32-37, Codul penal, partea generala, situatie de fapt, cand o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni, inainte de a fi fost condamnata pentru vreuna din ele, sau savarseste din nou o infractiune dupa ce a intervenit o hotarare de condamnare.

Alti termeni asemanatori: pluralitatea de infractiuni, pluralitatea de infractiuni, pluralitatea de infractori, pluralitatea de infractori, asocierea pentru savarsirea de infractiuni, calificarea infractiunii, clasificarea infractiunilor, concursul de infractiuni, continutul infractiunii, elementele constitutive ale infractiunii, epuizarea rezultatului infractiunii, fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, fazele infractiunii, folosul infractiunii, formele infractiunii, infractiuni contra reprezentantului unui stat strain, infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni cuprinse in codul penal roman, infractiuni prevazute in legi speciale, infractiuni savarsite in strainatate, instigarea publica si apologia infractiunilor, locul savarsirii infractiunii, locul savarsirii infractiunii, mobilul infractiunii, mobilul infractiunii, modalitati ale infractiunii, modalitati ale infractiunii, obiectul infractiunii, obiectul infractiunii, prevenirea infractiunilor, prevenirea infractiunilor, restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, savarsirea unei infractiuni, savarsirea unei infractiuni, scopul infractiunii, scopul infractiunii, subiectul infractiunii, subiectul infractiunii, urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante, urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante, variantele infractiunii, variantele infractiunii