Concept folosit de stiinta dreptului penal prin care se inteleg formele pe care le poate imbraca infractiunea, in raport cu fazele externe de desfasurare a activitatii infractionale. Formele infractiunii sunt: forma actelor preparatorii; forma tentativei (corespunde fazei actelor de executare); forma infractiunii consumate si infractiunii epuizate (corespund fazei urmarilor).