De ultima ora: Proiectul de Lege privind Codul Penal asumat de Guvern

GUVERNUL ROMANIEI

„Domnule presedinte al Senatului,
Doamna presedinte al Camerei Deputatilor,
Doamnelor si domnilor ministri,
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,

Elaborarea si adoptarea unui Nou Cod penal reprezinta un moment crucial in evolutia legislativa a oricarui stat. Decizia de a se elabora un Nou Cod penal nu este o simpla manifestare a vointei politice, ci reprezinta, in egala masura, un corolar al evolutiei economico-sociale, dar si al evolutiei doctrinei si jurisprudentei din Romania.

Aceasta decizie de creare a unui noi instrument juridic in materie penala este fundamentata si de neajunsurile existente in actuala reglementare. Codul penal actual a fost adoptat prin Legea nr.15/1968 si se afla in vigoare din 1 ianuarie 1969. Desi incepand cu anul 1990 a existat o preocupare constanta de inlaturare a unor reglementari incompatibile cu exigentele statului de drept, modificarile operate nu au fost - si nu puteau fi in masura sa determine o modificare structurala a reglementarii penale romane. In prezent exista 250 de legi penale speciale sau extra-penale continand dispozitii penale, deci subliniez, astazi avem 250 de legi, altele decat prevederile prevazute in Codul Penal, si care completeaza actualele reglementari existente in Cod.

De aceea este nevoie de un nou Cod Penal care sa uneasca toate aceste reglementari, sa le dea un caracter unitar in concordanta cu cele mai avansate solutii legislative din plan intern si in plan international. Actualul regim sanctionator penal reglementat de Codul penal in vigoare, supus unor frecvente interventii legislative asupra diferitelor institutii, a condus la o aplicare si interpretare neunitara, lipsita de coerenta a legii penale, cu repercusiuni asupra eficientei si finalitatii actului de justitie. Analiza Codului penal in vigoare pune in evidenta si un alt imperativ al noii reglementari, si anume simplificarea, pe cat posibil, a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor intre diferitele incriminari si dintre unele dispozitii din partea speciala cu prevederi din partea generala.

Stimati colegi, doamnelor si domnilor parlamentari,

Va prezentam, pe scurt pricipalele noutati legislative cuprinse in proiectul Codului penal:

Partea generala reuneste regulile aplicabile ansamblului infractiunilor reglementate de legislatia penala, in vreme ce partea speciala cuprinde principalele infractiuni, grupate in functie de valorile sociale a caror ocrotire se realizeaza prin incriminare.

Sub aspectul reglementarii institutiei infractiunii, s-a apreciat ca este necesar sa se renunte la conceptia materiala asupra faptei penale si, implicit, la pericolul social ca trasatura generala a infractiunii. Situatiile care astazi sunt solutionate pe baza art. 181 din Codul penal trebuie sa isi gaseasca rezolvare pe baza principiului oportunitatii urmaririi penale.

In privinta sistemului pedepselor, principala preocupare a constituit-o crearea unui mecanism care, prin flexibilitate si diversitate, sa permita alegerea si aplicarea celor mai adecvate masuri, pentru a putea asigura, in acest fel, atat o constrangere proportionala in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, cat si o modalitate eficienta de recuperare sociala a infractorului.

De exemplu, pedeapsa amenzii primeste o noua reglementare, dar si o sfera de aplicare semnificativ largita fata de Codul penal in vigoare, prin cresterea numarului infractiunilor pentru care aceasta poate fi aplicata ca pedeapsa unica, dar mai cu seama ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii. Repet, ma refeream la pedeapsa amenzii.

De asemenea, merita a fi mentionata si introducerea unei noi pedepse complementare: interzicerea dreptului de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata. E vorba de o pedeapsa complementara impusa de evolutiile din ultima vreme a societatii romanesti, si nu numai, cand aceste fapte au devenit din ce in ce mai dese si de aceea este nevoie sa avem Codul penal, reglementari prin care sa putem interzice dreptul cuiva de a se apropia de o locuinta, de un loc de munca, de scoala, sau de alte locuri unde o persoana, victima in speta, isi desfasoara activitatile sociale sau cele de familie.

Sub aspectul modalitatilor de individualizare a executarii pedepsei, Noul Cod are in vedere diversificarea cadrului reglementarilor in materie, prin introducerea unor modalitati alternative la executarea pedepsei in regim de detentie (renuntarea la pedeapsa, amanarea pronuntarii pedepsei sau suspendarea executarii acesteia). Totodata, se impune ca, pe durata termenelor de incercare a diferitelor modalitati de executare a pedepsei neprivative de libertate, sa se reglementeze o interventie activa a serviciului de probatiune, in vederea supravegherii eficiente a persoanei condamnate si a prevenirii comiterii de catre aceasta a unor noi infractiuni.

Si in ceea ce priveste reglementarea raspunderii penale a minorilor s-a urmarit reformarea completa a sistemului existent in prezent. O modificare importanta o constituie renuntarea la dualitatea de sanctiuni consacrata astazi de Codul penal - pedepse si masuri educative. Regula o constituie aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative, neprivative de libertate, masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau minorilor care au comis multiple infractiuni. Regimul prevazut pentru executarea acestor masuri este astfel conceput incat sa ofere largi posibilitati de individualizare, permitand adaptarea sa in functie de conduita fiecarui minor pe durata executarea pedepsei.

In Partea speciala, Noul Cod penal reaseza in limite normale tratamentul sanctionator pentru faptele incriminate, astfel incat sa se dea expresia viziunii contemporane asupra rolului pedepsei in reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni. In proiect au fost introduse numeroase fapte incriminate in prezent de legi speciale, va vorbeam si spuneam ca exista peste 250 de legi speciale care contin dispozitii cu privire la prevederi penale, astfel incat, textul incriminator sa se integreze organic in nou proiect de Cod penal.

In cazul infractiunilor contra vietii persoanei, s-a realizat o simplificare a reglementarii omorului, prin renuntarea la reglementarea a doua variante agravate distincte (omorul calificat si omorul deosebit de grav) si retinerea ca elemente circumstantiale de calificare doar a acelor imprejurari care confera faptei o periculozitate deosebita. Pentru instituirea unei reglementari coerente in privinta infractiunilor de violenta domestica, aceasta imprejurare este valorificata ca un element circumstantial de agravare in cazul tuturor infractiunilor contra integritatii corporale si sanatatii. Materia infractiunilor impotriva libertatii si integritatii sexuale este complet revizuita, pe baza unei noi conceptii, in acord si cu solutiile unor coduri europene privind relatiile dintre infractiunile inscrise in aceasta categorie.

Coruperea sexuala de minori a fost completata cu noi ipoteze, prin preluarea, cu unele reformulari, a unei parti a textelor existente in Legea nr.196/2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei. In ceea ce priveste infractiunile denumite generic „agresiuni asupra fatului”, precizam ca acestea sunt rezultatul consultarii organizate de comisia speciala parlamentara cu practicienii in domeniu. In privinta infractiunii de intrerupere a cursului sarcinii, s-a prevazut in mod explicit nepedepsirea femeii insarcinate care comite aceasta fapta, punandu-se astfel capat discutiilor din doctrina in jurul acestei probleme. Prin urmare, fapta constituie infractiune, cu toate consecintele ce decurg de aici in planul participatiei penale, renuntandu-se doar la sanctionarea femeii insarcinate.

In urma discutiilor din cadrul comisiei parlamentare speciale, la care au participat specialisti in domeniul medicinii, la infractiunea de intrerupere a cursului sarcinii a fost introdusa o clauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, in situatia in care avortul terapeutic a fost efectuat de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pana la varsta de 24 de saptamani sau in cazul intreruperii ulterioare a cursului sarcinii in scop terapeutic, in interesul mamei sau al fatului.

Cadrul incriminarilor in aceasta materie a fost completat cu dispozitia din art. 202, vatamarea fatului. Aceasta incriminare vine sa asigure protectia vietii in devenire, pe durata unei perioade ramase neacoperite in reglementarea actuala. Este vorba despre intervalul cuprins intre momentul declansarii procesului nasterii, moment din care nu se mai poate discuta despre o infractiune de avort, si momentul incheierii acestui proces, moment de la care avem o persoana ce poate fi subiect pasiv al infractiunilor din capitolele precedente. Practica a demonstrat ca in interiorul acestui interval se pot comite numeroase infractiuni impotriva fatului, de la cazuri de culpa medicala in asistarea nasterii soldate cu moartea sau vatamarea fatului pana la fapte intentionate.

In acelasi timp, au fost incriminate faptele de violenta comise asupra mamei pe durata sarcinii, care nu au fost savarsite cu intentia de a provoca avortul si nici nu au avut acest rezultat, dar au condus la lezarea fatului si, in final, la vatamarea corporala sau chiar moartea copilului dupa nastere. De asemenea, in urma dezbaterilor din cadrul comisiei speciale parlamentare si la cererea reprezentantilor institutiilor medicale de profil, la infractiunea de vatamare a fatului a fost introdusa o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, si anume savarsirea acesteia de catre un medic sau de persoana autorizata sa asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, daca vatamarea s-a produs in cursul actului medical efectuat cu respectarea prevederilor specifice profesiei si in interesul femeii gravide sau al fatului, vatamare intervenita ca urmare a riscului inerent exercitarii actului medical.

In materia infractiunilor contra patrimoniului, s-a urmarit, in primul rand, o reconsiderare a limitelor legale de pedeapsa, in vederea readucerii acestora in parametri normali, dar si o simplificare a reglementarii prin renuntarea la numeroase variante agravante. In acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat ca nu marirea exagerata a limitelor de pedeapsa este solutia eficienta pentru combaterea criminalitatii. Astfel, desi pedeapsa pentru furtul calificat este in legea in vigoare inchisoarea de la 3 la 15 ani, aceasta sanctiune legala - nemaiintalnita in niciun alt stat de drept din Uniunea Europeana - nu a dus la o scadere semnificativa a numarului acestor fapte. De altfel, in perioada anilor 2004-2006, aproximativ 80% dintre pedepsele aflate in curs de executare prin privare de libertate pentru furt si furt calificat erau de cel mult 5 ani inchisoare, ceea ce indica faptul ca instantele de judecata nu au simtit nevoia sa aplice sanctiuni spre limita superioara maxima prevazuta de lege.

Pe de alta parte, intervalul foarte larg dintre limita minima si cea maxima a pedepsei (de la 1 la 12 ani, de la 3 la 15 ani, de la 4 la 18 ani) a dus in practica la solutii mult diferite in ceea ce priveste pedepsele concret aplicate pentru fapte asemanatoare ori la pedepse mari pentru infractiuni cu o periculozitate scazuta, fapt care nu asigura caracterul previzibil al actului de justitie. Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa ramana in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezate pentru cei care infrang pentru prima oara legea penala, urmand sa creasca progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atat mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva.

De aceea, limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala trebuie corelate cu dispozitiile partii generale, care vor permite o agravare proportionala a regimului sanctionator prevazut pentru pluralitatea de infractiuni. Prin incriminarea exploatarii patrimoniale a unei persoane vulnerabile se doreste reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneori consecinte sociale devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima, fiind aproape zilnic semnalate in presa cazuri ale unor persoane in varsta sau cu o stare de sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor asemenea intelegeri patrimoniale disproportionate.

Reglementarea infractiunilor contra infaptuirii justitiei cunoaste modificari importante, justificate si solicitate de noile realitati sociale si are ca obiectiv asigurarea legalitatii, independentei, impartialitatii si fermitatii in procesul de infaptuire a actului de justitie, prin sanctionarea penala a faptelor de natura sa influenteze grav, sa ignore ori sa submineze autoritatea justitiei. Pornindu-se de la aceste ratiuni, au fost identificate si incriminate o serie de fapte evidentiate si in practica judiciara, care pot afecta semnificativ activitatea de infaptuire a justitiei, precum: obstructionarea justitiei, influentarea declaratiilor, presiuni asupra justitiei, compromiterea intereselor justitiei, sfidarea instantei, asistenta si reprezentarea neloiala sau neexecutarea sanctiunilor penale. De asemenea, in ceea ce priveste infractiunile de coruptie (darea de mita, luarea de mita, traficul de influenta, cumpararea de influenta etc.), au fost operate unele modificari referitoare la sfera subiectilor infractiunii, ca urmare a redefinirii notiunii de functionar public, precum si modificari privind limitele de pedeapsa.

A fost introdus un nou capitol, denumit “Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice“, care regrupeaza incriminarile in materie continute in prezent in Legea nr. 161/2003.

Doamnelor si domnilor,

Permiteti-mi sa reamintesc importanta acestui act normativ, inca o data, din perspectiva obligatiilor pe care le avem in raport cu Uniunea Europeana si a faptului ca aceste coduri sunt cerute de obligatiile pe care Romania si le-a asumat in fata Uniunii Europene, si cred ca acesta este momentul prin care putem sa demonstram tuturor ca suntem un stat care stie sa-si respecte angajamentele, un stat in care cetatenii sai sa se bucure la fel ca orice cetatean al Uniunii Europene de toate drepturile si libertatile pe care Uniunea Europeana le presupune.

In incheiere, din nou vreau sa multumesc Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, pentru efortul pe care l-a facut si domnului Predoiu in mod special. Vreau sa multumesc si cadrelor universitare ale unor prestigioase facultati de drept, precum si unor reputati practicieni in materie, care au depus efort la elaborarea codurilor, cu totii avand indelungata experienta practica in calitate de avocati, judecatori, procurori si de formatori pentru numeroase promotii de juristi.

De asemenea, multumesc pe aceasta ocazie si altor juristi de marca care si-au adus contributia pentru identificarea celor mai bune solutii in reglementarea raporturilor de drept penal din Romania. Nu in ultimul rand, din nou subliniez importanta deosebita pe care Comisia parlamentara coordonata de Victor Ponta, la care au participat reprezentanti din toate grupurile politice. Le multumesc pentru contributia pe care au dus-o in perfectionarea unor solutii penale, pentru oferirea unor decizii si a unor cadre legale in care actualul cod penal sa fie cel mai bun produs pe care il avem astazi posibil, pentru a veni, astazi, in fata dumneavoastra si a va solicita sa ne acordati acest vot de incredere simbolic, prin procedura angajarii raspunderii.

In incheiere, in temeiul articolului 114 din Constitutia Romaniei, Guvernul Romaniei isi angajeaza raspunderea asupra proiectului de Cod penal.

Va multumesc.”

Sursa: gov.ro