Laura Codruta Kövesi solicita ICCJ dispozitii hotarate cu privire la intreruperea pedepsei

Recurs in interesul legii in materie penala, nr. 5/30 aprilie 2009

Catre

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE sI JUSTITIE

In baza art. 414² alin. 1 din Codul de procedura penala si a art. 25 lit. a  din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, va sesizez cu

RECURS IN INTERESUL LEGII

In vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art.  454 alin.  2 fraza a II-a din Codul de procedura penala privind obligatia verificarii periodice a subzistentei  cauzei care a determinat amanarea / intreruperea executarii pedepsei (art. 457 alin. 21 din acelasi cod), intemeiate pe dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. a  sau art. 455 alin. 1 din Codul de procedura penala.

I. Intr-o prima orientare, instantele investite cu solutionarea unor cereri de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei, fiind  in imposibilitate obiectiva de a stabili un termen cert pana la care sa dureze masura dispusa, au fixat ca limita a amanarii sau intreruperii momentul pana cand „starea de sanatate a condamnatului se va ameliora” (Anexele 1 – 16).

II. Aflate in aceeasi ipoteza, alte instante au fixat un termen de control pentru verificarea situatiei  condamnatului bolnav (Anexele 17-23).

In contextul jurisprudentei mentionate se impune precizarea ca ambele orientari de practica se inscriu si respecta cadrul normativ fixat de art. 454 alin. 2 fraza a II-a  din Codul de procedura penala.

A doua orientare jurisprudentiala are insa valente practice mai mari, facilitand si aducand ciclic in actualitate obligatia instituita de dispozitia legala anterior mentionata. Pentru acest motiv apreciez ca aceasta este solutia ce se impune in cadrul interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 454 alin. 2 fraza a II-a din Codul de procedura penala.

Unul dintre cazurile de amanare/intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata il reprezinta existenta unei boli grave care face imposibila executarea, constatata prin expertiza medico-legala.

Efectul juridic al existentei unei asemenea cauze il reprezinta amanarea/ intreruperea executarii pedepsei pana cand starea de sanatate a condamnatului se va ameliora.

Din modul de redactare a textului legal rezulta ca o astfel de amanare/intrerupere nu poate fi acordata pe o durata determinata, pana la un termen cert. Aceeasi concluzie rezulta si din faptul ca, cel mai adesea, expertizele medico-legale efectuate in aceste cauze fie concluzioneaza ca afectiunile care fac imposibila executarea  nu pot fi tratate în reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, fie recomanda sau propun luarea masurii pe o anumita perioada si pe care o exprima prin indicarea unei limite minime (cel putin…) ori pe care o conditioneaza de efectuarea unor tratamente de specialitate si noi investigatii.

Prin urmare, instanta, admitand  cererea, nu va putea acorda amanarea / intreruperea decat pana la momentul cand starea de sanatate a condamnatului va permite inceperea sau reluarea executarii pedepsei.

Se stabileste astfel, nu un termen cert, determinat, ci unul determinabil.

Pentru realizarea acestei determinari sau identificari a termenului s-a stabilit in sarcina judecatorului delegat cu executarea obligatia de a verifica periodic subzistenta cauzei de amanare/intrerupere.

Procedura de urmat pentru indeplinirea acestei obligatii este insa normata cu un nivel de generalitate maxima : judecatorul delegat cu executarea, constatand  incetarea cauzei, va lua masuri pentru inceperea sau continuarea executarii. Lipsesc aspectele referitoare la mijloacele  si modul prin care magistratul poate face asemenea constatari, precum si cele privind  intinderea, continutul, natura masurilor  pe care ar trebui sa le ia, procedura de urmat.

Pentru acest motiv se impune o interpretare a normei, caracterizata, asa cum am aratat, de un grad ridicat de generalitate, care sa faca posibila aplicarea sa eficienta.

In acest sens, instanta care va dispune amanarea/intreruperea pana cand starea de sanatate a condamnatului va permite executarea pedepsei trebuie sa fixeze si un termen de control al subzistentei cauzei. La stabilirea  acestui termen vor fi avute in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala privind natura si gravitatea afectiunii, tratamentele si investigatiile  ce urmeaza a fi realizate.

Acest termen de control va fi adus la cunostinta judecatorului delegat cu executarea, odata cu incunostintarea asupra masurii dispuse, a amanarii / intreruperii, conform art. 454 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Inainte de expirarea acestui termen, judecatorul delegat, pentru a putea lamuri subzistenta cauzei de impiedicare a executarii sau inceperii executarii, va sesiza din oficiu, conform art. 419 din Codul de procedura penala, instanta de executare care va urma procedura prevazuta de art. 460 din acelasi cod. in cadrul acestei proceduri caracterizate de contradictorialitate, garantarea dreptului la aparare, instanta, administrand probele pe care le apreciaza necesare, inclusiv expertiza medico-legala, va putea decide asupra subzistentei cauzei de amanare/ intrerupere. Pe baza acestei decizii se va dispune inceperea sau reluarea executarii sau, dimpotriva, mentinerea amanarii / intreruperii pentru o noua durata si, eventual, stabilirea unui nou termen de control. Realizarea masurilor dispuse de catre  instanta de executare in aceasta procedura revine judecatorului delegat cu executarea.

Interpretarea propusa in cele ce preced nu reprezinta o adaugare la lege, ci o explicitare a textului legal in acord cu principiul conform caruia actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. 

Avand in vedere cele expuse, va solicit sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si  aplicare a dispozitiilor legale.