Recurs in interesul legii in materie penala

"RIL nr. 6 din 13.05.2009
Nr.928/185/III-5/2008

C a t r e
PRESEDINTELE  INALTEI  CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

In  temeiul art. 4142 alin. 1 din Codul de procedura penala si art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, va sesizez cu

Recurs  in  INTERESUL LEGII

privind admisibilitatea caii ordinare de atac exercitate de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism impotriva hotararii pronuntate de instanta de judecata intr-o cauza de competenta directiei in conditiile in care, la judecarea cauzei a carei hotarare este atacata (apelata ori recurata), a participat un procuror de la parchetul ordinar.

Examenul jurisprudentei actuale evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:

1. Intr-o prima orientare, instantele au considerat ca este admisibila calea ordinara de atac exercitata de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism intr-o cauza de competenta directiei in conditiile in care, la judecata, a participat un procuror de la parchetul ordinar ( Anexele  1 - 6 ).

In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema (Anexele 7 – 15).

2. Intr-o alta orientare, s-a considerat ca, dimpotriva, aceste cai ordinare de atac sunt inadmisibile, fiind declarate cu incalcarea legii ( Anexa 16 ).

Aceeasi solutie a fost adoptata si de catre instanta suprema (Anexa 17 ).

Apreciez ca prima solutie este cea legala.

Solutia inadmisibilitatii caii de atac exercitate de catre procurorul apartinand Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procuror care nu a participat si la solutionarea cauzei a carei hotarare o ataca, a fost motivata prin aceea ca nu este posibil ca activitatea de participare la judecarea unei cereri sau la judecata in fond si in caile de atac sa fie divizata intre procurorii parchetelor si cei ai Directiei, in sensul ca unii sa puna concluzii si ceilalti sa exercite caile legale de atac.

Asadar, ar rezulta o „unitate de competenta in punerea de concluzii si exercitarea cailor de atac, fie ca este vorba de procurorul  parchetului  de pe langa instanta competenta, fie, prin exceptie, de procurorul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism”, astfel incat conditia prealabila pentru a putea exercita calea de atac pentru oricare dintre procurorii celor doua structuri ale Ministerului Public este aceea de a fi participat la judecata si de a fi pus concluzii in cauza.

Se invoca, ca si temei in drept, art.63 lit.f din Legea nr.304/2004.

Apreciem ca aceasta solutie este contrazisa de principiile care guverneaza activitatea Ministerului Public, interpretarea acestora si a formelor in care aceste principii se materializeaza.

Principiul subordonarii ierarhice ce functioneaza in raporturile dintre procurorii din cadrul Ministerului Public este exprimat prin formula „controlului ierarhic” cuprins  in art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei  (Curtea Constitutionala – decizia nr. 1058 din 14 noiembrie 2007).

Ministerul Public este structurat, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, ca un sistem piramidal de parchete, avand la baza parchetele de pe langa judecatorii, iar la varf Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Controlul ierarhic se exercita in cadrul aceleiasi unitati de catre conducatorul parchetului care, la randul sau, este subordonat, din treapta in treapta, conducatorului parchetului superior din aceeasi circumscriptie teritoriala,  pana la nivelul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform art. 72 si 92 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 si art. 3 din Ordinul nr. 529/C din  21 februarie 2007 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioara al parchetelor.

Printre atributiile Ministerului Public, exercitate prin procurori sunt participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata si exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti ( art. 63 alin. 1 lit. e, f din Legea nr. 304/2004).

Prin Legea nr. 508/2004 a fost infiintata, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca structura cu personalitate juridica, specializata in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terorism.

Procurorii din cadrul acestei directii fac si ei parte din Ministerul Public care este unic,  conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 si care, in activitatea judiciara, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept (art. 4 din lege).

Conform art. 2 lit. c si f din Legea nr. 508/2004 s-a prevazut ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sesizeaza instantele judecatoresti pentru luarea masurilor  prevazute de lege si pentru judecarea cauzelor privind infractiunile date in competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si exercita  si alte atributii prevazute de Codul de procedura penala.

Din dispozitiile legii, rezulta ca procurorii din cadrul directiei nu participau sau nu erau obligati sa participe la judecarea cauzelor de competenta lor si pentru care urmarirea penala se facea numai de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Participarea la judecarea cauzelor instrumentate de procurorii din cadrul directiei era asigurata de procurorii de pe langa instantele competente.

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 131 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 508/2004 privind  infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism dupa alin. 2 al art. 2, a fost introdus un nou alineat care mentioneaza ca procurorii parchetelor de pe langa instantele competente participa la judecarea oricarei cereri adresate instantelor de judecata,  in cauzele de competenta directiei, precum si la judecarea in fond si in caile de atac in cauzele in care Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a sesizat instantele de judecata, punand concluzii si exercitand caile legale de atac, cu exceptia cazurilor in care procurorii din cadrul directiei incunostinteaza parchetul de pe langa instanta competenta si instanta ca vor participa direct.

Unicitatea si indivizibilitatea Ministerului Public este un principiu care, desi nu mai este mentionat expres in lege, isi pastreaza actualitatea si eficienta intrucat nu este inlaturat expres si nici infirmat implicit de reglementarea actuala. Dimpotriva, dispozitiile actuale confirma acest principiu. Astfel:

Procurorul exercita, in conditiile legii, caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti (…), conform art.68 din Legea nr.304/2004.

In procesele penale, la sedinta de judecata, poate participa procurorul care a efectuat urmarirea penala sau alt procuror desemnat de conducatorul parchetului, conform art.67 alin.3 din Legea nr.304/2004.

De asemenea, dispozitiile Codului de procedura penala privind participarea la sedinta de judecata si declararea  cailor ordinare de atac (art.315 alin.1 si 2; art.362 pct.1 lit.a; art.366 alin.4, art.3852, art.3854) nu impun nicio conditie tinand de apartenenta procurorului la vreuna dintre structurile functionale ale Ministerului Public. Aceasta rezulta din faptul ca textele mentionate opereaza cu notiunea generica de procuror, mai ales atunci cand se refera la exercitarea cailor ordinare de atac.

Fara indoiala ca aceste dispozitii trebuie interpretate coroborat cu normele privind functionarea parchetelor pe langa instante, respectiv, de pilda, intr-o cauza judecata de tribunal, declararea caii de atac nu poate fi facuta decat incepand cu procurorii care functioneaza pe langa aceasta instanta pana la, ierarhic, cei care functioneaza pe langa instanta suprema.

Acestia din urma, in virtutea mentionatului principiu al unitatii si indivizibilitatii, au o competenta functionala generala; referitor la problema in discutie, aceasta semnifica faptul ca pot participa la sedintele de judecata ale oricarei instante si pot, de asemenea, ataca hotararile pe care acestea le pronunta.

Or, din aceasta perspectiva, se impune a fi subliniat ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism este o structura specializata a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conform art.1 alin.1 din Legea nr.508/2004. Existenta unor structuri teritoriale si a uneia centrale in cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism nu are niciun fel de semnificatie de competenta materiala, teritoriala etc. Aceasta rezulta din faptul ca toti procurorii  Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism au aceeasi competenta, asa cum rezulta din dispozitiile art.12 din Legea nr.508/2004. Existenta structurilor teritoriale se explica numai prin nevoi administrative si de eficientizare a activitatii acestei structuri specializate pe intreg teritoriul.

In aceste conditii, nu se poate sustine in mod intemeiat inadmisibilitatea cailor de atac exercitate de oricare dintre procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, chiar si atunci cand nu au participat, anterior, la judecarea cauzei.

Reiese ca vointa legiuitorului, tinand seama de unicitatea Ministerului Public, trebuie interpretata in sensul ca, de regula, participarea in sedinta de judecata si exercitarea cailor de atac revine procurorilor de la parchetele de pe langa instanta competenta, cu exceptia situatiei in care procurorul din cadrul directiei incunostinteaza ca va participa direct.

Aceasta nu inseamna insa ca, din moment ce nu a participat  la judecata, procurorului din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism ii este interzisa folosirea dreptului de a apela ori recura hotararea.

De altfel, nici Legea nr. 304/2004 republicata,  nu face niciun fel de distinctie intre procurori si nu interzice procurorilor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, sa exercite caile ordinare de atac impotriva unor hotarari judecatoresti pronuntate de instante in cauzele  in care nu au participat la judecata si nu au pus concluzii.

Asa cum, potrivit legii de organizare judecatoreasca, la sedintele de judecata poate participa procurorul care a efectuat urmarirea penala, tot asa si procurorului care a sesizat instanta nu-i poate fi refuzat  dreptul de a critica o hotarare judecatoreasca care este nelegala sau netemeinica, pe considerentul ca acesta nu este competent.

A proceda altfel, ar insemna ca atunci cand se constata ca hotararea instantei este nelegala sau netemeinica, contrar aprecierilor procurorului de sedinta, aceasta sa nu mai poata fi atacata, nici chiar de catre procurorii ierarhici superiori ai procurorului care a participat la sedinta de judecata. O asemenea interdictie incalca principiul legalitatii si al controlului ierarhic (art.132 alin.1 din Constitutie), precum si rolul Ministerului Public de a apara ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor (art.131 alin.1 din Constitutie).

Aceeasi concluzie rezulta si din deciziile Curtii Constitutionale nr.230/2009 (M.Of. nr.216 din 3 aprilie 2009) si nr.632 din 28 aprilie 2009 (nepublicata) prin care a fost solutionata, prin respingere, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.2 alin.3 teza finala din Legea nr.508/2004. Prin aceste decizii, instanta de contencios constitutional a stabilit ca imprejurarea ca la sedinta de judecata participa un procuror din cadrul parchetului corespunzator instantei competente ori un procuror din cadrul directiei, nu este de natura sa afecteze in vreun fel prevederile constitutionale referitoare la principiul egalitatii in drepturi, la unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei, la exercitarea cailor de atac in conditiile legii, la rolul Ministerului Public in activitatea judiciara si la principiile pe baza carora isi desfasoara activitatea procurorii. Indiferent de structura caruia ii apartine, reprezentantul Ministerului Public are acelasi rol constitutional in activitatea judiciara.

In consecinta, este admisibila calea ordinara de atac exercitata de procurorul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, impotriva hotararii pronuntate de catre instanta de judecata intr-o cauza de competenta directiei, in conditiile in care la judecata a participat un procuror de la parchetul ordinar.

Avand in vedere cele expuse, va solicit sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.


PROCUROR GENERAL,
Laura Codruta Kövesi ğ