Actiune in revendicare introdusa doar de unul din mostenitorii proprietarului de la care a fost preluat imobilul. Regula unanimitatii.

Cuprins pe materii. Drept de proprietate.  Actiune in revendicare introdusa doar de unul din mostenitorii proprietarului de la care a fost preluat imobilul. Regula unanimitatii. 

Index alfabetic. Drept civil.

- actiune in revendicare

- regula unanimitatii 

În materia Legii nr. 10/2001 nu este incidenta regula unanimitatii, regula care impiedica un singur coproprietar sa revendice un imobil fara acordul celorlalti coproprietari insa, prin dispozitiile acestei legi de reparatie, legiuitorul a recunoscut dreptul coproprietarilor –persoane indreptatite in sensul legii - sa solicite si, respectiv, posibilitatea sa obtina masuri reparatorii sub forma retrocedarii in natura numai asupra partilor din imobil pe care ei sau autorii lor le detineau in proprietate in momentul deposedarii de catre stat.

Prin introducerea alin. (4) la art. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr. 247/2005) s-a consacrat punctul de vedere preponderent existent in practica judiciara creata de la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, in sensul ca, imprejurarea ca numai o parte dintre mostenitorii proprietarilor deposedati de stat au cerut restituirea imobilului are relevanta doar in sensul ca el se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescamant, indiferent de cotele lor succesorale. 

I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.  869 din 12 februarie 2010.

 Prin sentinta civila nr. 11/D din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Brasov, Sectia civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantul P.N., in contradictoriu cu paratul Orasul Predeal, reprezentat legal de primar, a constatat ca imobilul situat in Predeal, a fost preluat abuziv de Statul Roman, a constatat calitatea reclamantului de unic mostenitor acceptant de pe urma defunctului P.D., a obligat paratul sa restituie in natura reclamantului imobilul mentionat si terenul in suprafata de 1000 mp si a respins solicitarea reclamantului privind restituirea in echivalent a suprafetei de 254 mp.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca reclamantul a urmat procedura obligatorie reglementata de Legea nr. 10/2001, inregistrand la data de 8 august 2001 la sediul paratului, o notificare prin care a solicitat sa-i fie restituit in natura imobilul compus din teren in suprafata de 1000 mp si constructie, compusa din parter si etaj, trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr. 11 /1951.

Tribunalul a retinut ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita la restituirea imobilului solicitat in calitatea sa de mostenitor, respectiv nepot de frate predecedat a proprietarului initial al imobilului, P.D., astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1021 din 13 octombrie 1981 eliberat de fostul Notariat de Stat al judetului Brasov.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

In ce priveste imobilul solicitat a fi restituit, din expertiza efectuata in cauza a rezultat ca, la data preluarii de stat, acesta era compus din constructie, compusa din parter si etaj, precum si teren in suprafata de 1000 mp.

În prezent, constructia cuprinde si anexe, ridicate fara autorizatie de construire dupa data preluarii imobilului, iar in ce priveste terenul, din documentatiile cadastrale si din raportul de expertiza a rezultat imprejurarea ca evidentele cadastrale efectuate in anul 1940 nu corespund realitatii, ceea ce face imposibila determinarea in acest moment a granitelor imobilului.

Asa fiind, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 24 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum si cele ale art. 10 alin. (3) in ce priveste terenul pe care au fost edificate constructii fara autorizatie, potrivit carora reclamantul este indreptatit sa beneficieze de restituirea in natura a intregului imobil ce a constituit dreptul de proprietate al antecesorului sau, sens in care nu se mai justifica cererea privind acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru suprafata de 254 mp.  

Prin decizia nr. 70/Ap din 20 mai 2009, Curtea de Apel Brasov, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, de conflicte de munca si asigurari sociale, a admis apelul declarat de paratul Orasul Predeal si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a constatat calitatea reclamantului de mostenitor acceptant dupa defunctul P.N., in calitate de nepot de frate predecedat, a obligat paratul sa restituie reclamantului imobilul situat in Predeal, aferent cotei sale de proprietate, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.

Instanta de apel a retinut in considerentele sale ca, potrivit certificatului de mostenitor, mostenitori ai defunctului P.D. sunt P.N. si D.M., in calitate de colaterali privilegiati, respectiv frati ai defunctului, precum si reclamantul P.Gh.N., in calitate de nepot de frate predecedat.

Actele de stare civila atesta faptul ca P.N. a decedat la data de 3 ianuarie 1981, iar sotia sa, P.A. a decedat la data de 11 ianuarie 1985, iar cei doi nu au avut descendenti.

Cu privire la cealalta sora a fostului proprietar, D.M., decedata la data de 10 aprilie 1980, aceasta a fost mostenita de N.I., astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1855/1981, iar dupa decesul acestuia, mostenirea a fost culeasa de sotia acestuia, N.E., conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 35 din 27 martie 2003.

Din actele de stare civila si din certificatele de mostenitor enuntate rezulta ca reclamantul nu este unicul mostenitor al proprietarului initial al imobilului in litigiu, acesta avand si alti succesibili care ar avea calitatea de persoane indreptatite in sensul Legii nr. 10/2001, iar dosarul administrativ contine doua notificari apartinand reclamantului si numitei N.E., decedata pe parcursul procedurii administrative, a carei mostenitoare testamentara este V.E.

Asa fiind, in speta sunt incidente dispozitiile art. 4 alin. (1) si alin. (2)  din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate urmand a se stabili in cote parti ideale potrivit dreptului comun.

Împotriva deciziei curtii de apel a declarat recurs paratul, prin reprezentantul sau legal care, invocand motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 cod procedura civila, arata ca instanta de apel a nesocotit principiul unanimitatii cand a dispus restituirea in natura a imobilului intrucat, desi exista doua notificari, contestatia nu a fost formulata de ambii comostenitori, iar pe acest considerent, actiunea urma sa fie respinsa.

Solicita admiterea recursului si modificarea deciziei recurate in sensul admiterii apelului declarat de parat, iar pe fond, respingerea actiunii. 

Verificand legalitatea deciziei recurate in raport de criticile formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat in cauza este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr.10/2001 „imobilele preluate in mod abuziv de catre stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.”

Dispozitiile art. 7 din lege prevad la alin. (1) ca „de regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura”, iar potrivit dispozitiilor art. 9 „imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.”

Astfel,  restituirea in natura a imobilelor preluate in perioada de referinta a legii este regula in materia masurilor reparatorii, iar prin exceptie, atunci cand exista o imposibilitate obiectiva de restituire a imobilului in natura se pot acorda masuri reparatorii prin echivalent.

Actiunea in revendicare este in principiu o actiune care urmareste dobandirea proprietatii de catre proprietarul care nu detine in mod fizic bunul, de la cel care il detine fara a fi proprietar.

Avand in vedere scopul care se urmareste prin exercitarea unei astfel de actiuni, ea este calificata ca fiind un act de dispozitie si, prin urmare, practica judiciara a statuat ca nu ar putea fi exercitata, in cazul in care exista mai multi coindivizari, decat in unanimitate (regula unanimitatii).

Totusi, in functie de efectele pe care le produce actiunea in revendicare, ar putea fi calificata uneori ca fiind un act de conservare, putand a fi introdusa de catre un singur coindivizar, atunci cand exista riscul ca bunul sa ramana in proprietatea tertului fara ca acestuia sa i se mai poata cere vreodata, de catre oricare din coindivizari, predarea bunului.

Legea nr. 10/2001 prevede ca masurile de restituire in natura sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana indreptatita dupa procedura instituita in capitolul III, adica prin notificarea adresata in termenul legal entitatii detinatoare a imobilului.

Dreptul poate fi exercitat de cel care opteaza sa si-l valorifice si sa si-l apropie, fara a fi conditionat de o eventuala pasivitate a altui mostenitor, deoarece, in caz contrar, legea ar fi golita de continut.

De altfel, demersurile intreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate in mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalti coproprietari, care altfel, ar fi decazuti din drepturile lor (ca urmare a neformularii notificarii in termenul legal) urmand ca ulterior, coproprietarii sa se desocoteasca intre ei pe calea dreptului comun.

Asa cum rezulta din situatia de fapt stabilita de Curte prin interpretarea probelor administrate, cu privire la imobilul in litigiu au fost formulate doua notificari, de catre reclamant si  N.E., decedata pe parcursul procedurii administrative, a carei mostenitoare testamentara este V.E.

În speta supusa analizei,  nu sunt incidente dispozitiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispozitie aplicabila doar in cazul in care proprietarul deposedat de stat detinea imobilul in proprietate in intregime, insa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/1001, au formulat cerere de retrocedare a imobilului numai o parte din mostenitori sai, caz in care lor le profita si cotele mostenitorilor care nu au formulat notificare.

De altfel, este de mentionat ca in materia Legii nr. 10/2001 nu este incidenta regula unanimitatii, regula care impiedica un singur coproprietar sa revendice un imobil fara acordul celorlalti coproprietari insa, prin dispozitiile acestei legi de reparatie, legiuitorul a recunoscut dreptul coproprietarilor –persoane indreptatite in sensul legii - sa solicite si, respectiv, posibilitatea sa obtina masuri reparatorii sub forma retrocedarii in natura numai asupra partilor din imobil pe care ei sau autorii lor le detineau in proprietate in momentul deposedarii de catre stat.

Prin introducerea alin. (4) la art. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr. 247/2005), text care stabileste ca: „de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire”, s-a consacrat punctul de vedere preponderent existent in practica judiciara creata de la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, in sensul ca, imprejurarea ca numai o parte dintre mostenitorii proprietarilor deposedati de stat au cerut restituirea imobilului are relevanta doar in sensul ca el se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescamant, indiferent de cotele lor succesorale.

În acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat, in cazul Lupas si altii vs. Romania din 14 decembrie 2006, ca regula unanimitatii este o constructie jurisprudentiala, care nu decurge dintr-o anume dispozitie legala, fiind inspirata de particularitatile actiunii in revendicare.

Instanta europeana a admis ca, fiind respectata de majoritatea instantelor romane, regula unanimitatii este suficient de clara si accesibila si urmareste un scop legitim, si anume protejarea tuturor mostenitorilor fostilor coproprietari ai bunului.

In acelasi timp, Curtea europeana, fara a considera ca este necesar sa solutioneze controversele din dreptul intern legate de regula unanimitatii, a statuat ca are competenta de a analiza in ce masura cerinta obtinerii acordului tuturor coproprietarilor nu impune persoanei reclamante o sarcina disproportionata, de natura a rupe justul echilibru dintre preocuparea legitima de a proteja dreptul tuturor proprietarilor si dreptul de acces la o instanta de judecata, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Prin urmare, jurisprudenta Curtii Europene nu neaga regula unanimitatii, dar impune ca aplicarea acesteia sa nu se faca in mod rigid, ci in functie de circumstantele fiecarei cauze in parte.

Cum Romania a acceptat CEDO si cum dispozitiile acesteia sunt mai favorabile fata de jurisprudenta romana in ceea ce priveste drepturile si libertatile cetatenilor, potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei – CEDO are prioritate, sens in care s-au pronuntat constant instantele romane.

In cauza, in mod corect instanta de apel a stabilit ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 avand in vedere existenta unei mostenitoare care a initiat procedura prevazuta de acest act normativ si ale carei drepturi legale nu pot fi incalcate.

Pentru considerentele ce preced, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.