Cazurile legale de urmarire a administratorilor sau asociatilor persoane fizice in Romania

O precizare foarte importanta trebuie facuta mai intai. Persoana juridica si persoana fizica sunt doua entitati distincte, cu personalitate juridica diferita. Daca avem un litigiu comercial si dorim sa urmarim persoana fizica din spatele acestei firme, mai intai trebuie sa ne indreptam atentia asupra persoanei juridice, in speta firma. Sediul materiei: art. 72, art. 73, art. 148, 155 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, Articolele 138, 139, 141, 142 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.

In Romania exista foarte putine cazuri de urmarire a bunurilor persoanei fizice, organ de conducere a unei firme:

1. Urmarirea penala, care intotdeauna este personala, a persoanei fizice
2. Introducerea unei cereri de insolventa si cererea aplicarii art. 138 din Legea 85/2006
Atentie! Raspunderea pe art. 138 este secundara, deci numai daca nu exista bunuri pe firma respectiva se poate cere raspunderea cu averea personala a organelor de conducere, persoane fizice
3. Cerere de partaj in timpul casatoriei; de asemenea, raspunderea este subsidiara
4. Cererea de sechestru asigurator, atat civil, cat si penal

Perceptia oricarui comerciant de buna-credinta care are o anumita datorie fata de o firma este ca patronul este foarte solvabil si fima in faliment. Intrebarea fireasca: cum este posibil? In cele ce urmeaza va vom prezenta dispozitiile legale incidente in disertatia noastra.

Art. 138 din Legea 85/2006 privind insolventa:

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita

Vezi AICI detalii

(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.

(4) In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.

Persoanele in cauza se pot apara de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice,   s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.

Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de trei ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de doi ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.

Sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului.

(1) Odata cu cererea formulata potrivit art. 138 alin. (1) sau, dupa caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului-sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite potrivit art. 138. Fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie.

(2) Cererea de masuri asiguratorii poate fi formulata si ulterior introducerii actiunii prevazute la art. 138.
(1) Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, potrivit Codului de procedura civila.

(2) dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de exe-
cutorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante, pus la dispozitia sa de lichidator.

(1) Insusirea, folosirea sau traficul de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza constituie infractiunea de delapidare si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) In cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Fapta persoanei care, in nume propriu sau prin persoane interpuse, solicita inregistrarea unei cereri de admitere a unei creante inexistente asupra averii debitorului se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la un an sau cu amenda.

Refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoana juridica, de a pune la dispozitie judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, in conditiile prevazute la art. 35, documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) ori impiedicarea acestora, cu rea-credinta, de a intocmi documentatia respectiva se pedepseste cu inchisoare de la un an la trei ani sau cu amenda.

Raportat la fapta ilicita, jurisprudenta este aproape unanima in apre-cierea caracterului limitativ al enu-
merarii cuprinse in art. 138 alin. (1), legiuitorul stabilind in mod expres si exclusiv categoriile de fapte ilicite pentru care membrii organelor de conducere ale persoanei juridice si/sau alte persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa pot fi trase la raspundere.

Raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere si/sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa nu poate fi angajata fara a exista o legatura de cauzalitate din-tre fapta ilicita savarsita de persoanele vizate si prejudiciul produs, respectiv ajungerea societatii in stare de insolventa.

Drept urmare, toate actele efectuate/savarsite de membrii organelor de conducere si/sau de orice alta persoana prin intermediul carora acestia „au contribuit“ la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, indiferent daca acestea reprezinta o cauza directa a prejudiciului sau doar o conditie prilej pentru savarsirea faptei ilicite, sunt susceptibile de a conduce la aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1), si aceasta, cu atat mai mult cu cat termenul prevazut in textul legii este „a contribui“, si nu cel de „a cauza“ (starea de insolventa).

In cazul in care cererea de antrenare a raspunderii este admisa, dispozitivul hotararii pronuntate de catre judecatorul-sindic va trebui sa contina mentiuni referitoare deopotriva la persoanele carora le este imputabila ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, faptele care au determinat, au concurat si/sau au contribuit la starea de insolventa, precum si masura (procentul) in care persoanele responsabile vor fi obligate sa repare prejudiciul cauzat si sa suporte o parte sau intreg pasivul neachitat.

Diversitatea faptelor prin care s-a cauzat insolventa legii privind procedura insolventei in art. 138 alin. (1) a reiterat enumerarea limitativa din art. 137 al Legii nr. 64/1995.

Enumerarea fiind vadit limitativa nu poate fi extinsa prin interpretare analogica.

De aceea jurisprudenta a respins cererile care au invocat ca temeiuri de fapt:

l nedepunerea diligentelor pentru readucerea unor bunuri in patrimoniul debitorului;
l neinregistrarea in contabilitate a datoriilor fata de buget;
l management defectuos;
l continuarea abuziva a unei exploatari deficitare;
l neurmarirea incasarii propriilor creante;
l exercitarea functiei de administrator si la alta persoana juridica;
l nedepunerea rapoartelor la administratia finantelor publice;
l neplata creantelor bugetare.

Infractiuni si pedepse: Rapunderea este intotdeauna personala

(1) Constituie infractiunea de bancruta simpla si se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la un an sau cu amenda neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de sase luni termenul prevazut la art. 27.
(2) Constituie infractiunea de bancruta frauduloasa si se sanctioneaza cu inchisoare de la sase luni la cinci ani fapta persoanei care:
a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in situatia financiara sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savarsite in frauda creditorilor;
c) instraineaza, in frauda creditorilor, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active.
(1) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la trei ani la opt ani, atunci cand este savarsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia.
(2) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la cinci ani la 12 ani, atunci cand este savarsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Av.COLTUC MARIUS
Fondator Casa de avocatura Coltuc
www.coltuc.ro