Cadrul legal. In noul Cod civil, compensatiei ii sunt dedicate opt articole, de la art.1616 la 1623, insa aplicatii ale compensatiei intalnim si in art. 1039 (3) din noul Cod civil, in materie testamentara, potrivit caruia “Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale” sau in art. 1154 (3), in materie de donatie, potrivit caruia “Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce ii sunt datorate pentru cheltuielile prevazute la alin. (1), afara de cazul in care creanta lui se compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza potrivit alin. (2) “ (nota 1).
Totodata, este de precizat ca mecanismul compensatoriu are aplicatii practice in numeroase alte ramuri de drept: comercial, fiscal, dreptul familiei, etc.
Notiune, clasificare si utilitate practica. Potrivit art. 1616 din noul Cod civil, “Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele”. Deci compensatia reprezinta un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de aceeasi natura existente intre doua persoane, astfel incat fiecare este concomitent, creditor si debitor al celeilalte (nota 2).
Daca plata ( nota 3) este considerata, in mod traditional, o modalitate generala de stingere a datoriilor, ceea ce presupune ca executarea obligatiilor sa aiba loc in natura si nu prin echivalent, compensatia este o modalitate particulara care conduce spre acelasi efect ca si plata, si anume realizarea creantelor creditorilor. Cu alte cuvinte, compensatia reprezinta un mod simplificat de executare obligatiilor, evitand efectuarea a doua plati si, implicit, cheltuielile si pierderea de timp pe care le presupune orice plata.
Compensatia reprezinta in acelasi timp si o garantie, prin care se evita riscul insolvabilitatii. Astfel, daca debitorul solvabil ar plati datoria sa, iar celalalt debitor ar deveni insolvabil, atunci cel ce a facut plata trebuie sa suporte concursul celorlalti creditori si chiar riscul insolvabilitatii debitorului sau. Prin compensarea creantelor si datoriilor reciproce, debitorul solvabil evita aceste riscuri, platindu-se singur cu creanta pe care o are impotriva celuilalt (nota 4).
In mod traditional, compensatia era legala, conventionala si judiciara. Noul Cod civil nu mai retine insa, in cuprinsul dispozitiilor sale, compensatia judiciara.
Domeniu de aplicare a mecanismului compensatiei. Potrivit art. 1617(1) din noul Cod civil “Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura”. Potrivit acestui text, prin intermediul compensatiei se pot stinge doar anumite categorii de obligatii, si anume obligatiile de a da (nota 5). Acest domeniu limitat al compensatiei face ca intre aceasta si plata sa existe un raport specie-gen. Practic, compensatia reprezinta o plata dubla.
(nota 1) Potrivit acestui articol, compensatia se aplica intre creanta donatarului ce i se datoreaza pentru cheltuielile utile si necesare efectuate asupra bunului raportat si datoriile rezultate din degradarile/deteriorarile, provocate din culpa sa, care au condus la reducerea valorii bunului primit ca donatie.
(nota 2) A se vedea C. Statescu, C.Barsan-Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Liviu Pop-Obligatiile.
(nota 3) Plata, in sens juridic, inseamna, executarea voluntara a obligatiei de catre debitor, indiferent de obiectul ei. Aceasta implica si executarea intocmai a obiectului obligatiei de catre debitor (C.Statescu, C.Birsan, “Teoria generala a obligatiilor”);
( nota 4) Legeaz.net
(nota 5) Definitia din art. 1616, scoate din aria de aplicabilitate a mecanismului compensatiei, obligatiile de a face si de a nu face, limitandu-se doar la cateva obligatii de a da . (“Compensatia.Reglementare.Doctrina. .Jurisprudenta”, A.Troanta Rebeles Turculeanu).
Autor: cons. Jur. Ana-Maria Borz
Sursa: Buletinul Informativ Recuperarea Debitelor
