Notiune si reglementare
Dupa cum se cunoaste, plata este modalitatea generala de stingere a obligatiilor juridice asumate, implicand executarea intocmai a acestora. Atunci cand debitorul se confrunta insa cu dificultati financiare, creditorul, pe langa mijloacele specifice de constrangere in executarea platii (executarea silita, rezolutiunea/rezilierea contractului, penalitati, daune-interese, etc), poate apela si la alte modalitati de valorificare a drepturilor sale, iar una dintre aceastea o reprezinta darea in plata.
Darea in plata ca institutie juridica este reglementata la art. 1.492, situat in cadrul sectiunii a 3-a a Titlului V, din noul Cod Civil (NCC)- Executarea obligatiilor. Conditiile platii.
Practic, darea in plata reprezinta o exceptie de la regula executarii in natura a obligatiilor, conform careia creditorul are dreptul de a pretinde si de a obtine de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care acesta s-a obligat.
Astfel, potrivit art.1.492 din noul Cod civil “(1) Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca creditorul consimte la aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata. (2) Daca prestatia oferita in schimb consta in transferul proprietatii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzarii, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. In aceste cazuri, garantiile oferite de terti nu renasc.” (nota1)
Darea in plata reprezinta asadar, un mod de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, a unei alte prestatii in locul celei la care s-a obligat la momentul incheierii raportului juridic obligational. Creditorul este, in mod indirect, satisfacut, deoarece nu obtine executarea intocmai a prestatiei la care era indreptatit, ci o prestatie echivalenta.
In acelasi timp, darea in plata poate fi o solutie de protectie a debitorului aflat in stare de insolvabilitate sau de supraindatorare, jurisprudenta definind-o, in acest sens, ca un beneficiu pe care legea il acorda debitorului aflat in lipsa de disponibiliati banesti, dar de buna credinta, caruia, ca sa-si poata redobandi libertatea, sub aspectul solvabilitatii, i se permite sa dea creditorilor bunurile sale.
Ca si institutie juridica, darea in plata se aseamana cu novatia prin schimbare de obiect, deosebindu-se de aceasta prin faptul ca darea in plata are loc odata cu plata si il libereaza pe debitor de executarea obligatiei (novatia este un mijloc de transformare a obligatiilor, in vreme ce darea in plata stinge obligatiile asumate de debitor).
(Nota 1) Cu privire la aplicarea in timp a acestor dispozitii, a se vedea prevederile art. 112 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: “Dispozitiile art. 1.492 alin. (2) si ale art. 1.493 din Codul civil se aplica si in cazul in care obligatia s-a nascut inainte de data intrarii in vigoare a acestuia, daca darea in plata are loc ulterior acestei date”.
Autor: cons. jur. Ana-Maria Borz
sursa: Ghid pentru recuperarea debitelor >>>
