1. Obligatiile de a da (nota 1). Intra in aceasta categorie:
- obligatiile care au ca obiect o suma de bani, care constituie si domeniul predilect pentru aplicarea compensatiei. Dificultati in practica au aparut in situatia in care locul platii era diferit. S-a pus problema de a sti cine suporta cheltuielile ocazionate de plata. Noul Cod civil, in art. 1498, mentioneaza ca “orice cheltuieli ocazionate de plata sunt in sarcina debitorului”. Cum in mecanismul compensarii intra doi debitori, doctrina a considerat ca cel care initiaza compensatia cu scopul de a se elibera de debitul pe care il are, este si cel care trebuie sa suporte cheltuielile ocazionate de solicitarea sa.( nota 2)
- obligatiile care au ca obiect bunuri fungibile (nota 3) de aceeasi natura.
Probleme in practica a ridicat expresia “de aceeasi natura”. Astfel, in jurisiprudenta s-a considerat ca doua soiuri de vinuri din regiuni diferite sau din ani de recolta diferiti nu sunt de aceeasi natura, chiar daca soiurile de struguri sunt identice, intrucat produsul final, vinul, are caracteristici diferite. Prin urmare, nu se poate aplica compensatia in cazul bunurilor care desi fungibile, nu sunt si de aceeasi natura.
2. Conditiile in care compensatia poate sa opereze
Datoriile sa fie certe, lichide si exigibile.
-cu privire la caracterul de certitudine, s-a considerat ca un contract cadru de derulare a relatiei contractuale in baza caruia nu s-a emis nicio factura, nu poate proba doar prin el insusi o creanta certa;
-cu privire la caracterul lichid, s-a considerat ca o contestatie nu poate bloca mecanismul compensatiei, intrucat datoria poate fi lichida chiar daca nu este recunoscuta de catre debitorul-contestatar, insa face necesara interventia judecatoreasca;
-cu privire la caracterul exigibil, art.1619 din noul Cod civil stabileste ca termenul de gratie nu amana exigibilitatea si deci, nu impiedica compensarea.
Caracterul fungibil
Compensatia legala nu este posibila cand obiectul obligatiilor (nota 4) reciproce consta in bunuri fungibile de natura diferita, intrucat, prin efectul compensatiei, partile trebuie puse in aceeasi situatie in care s-ar afla daca prestatiile reciproce ar fi fost executate efectiv. Deci bunurile fungibile trebuie sa fie de aceeasi specie sau gen. Simultaneitatea/reciprocitatea obligatiilor, adica sa existe intre aceleasi persoane, fiecare avand, una fata de cealalta, atat calitatea de creditor, cat si de debitor.
Sa nu existe renuntare la beneficiul compensatiei- conform art. 1617 alin. (3) din noul Cod civil.
Note
1 Obligatia de a da consta in indatorirea juridica de a constitui sau transmite drepturi reale cu privire la un bun.
2 A.Troanta Rebeles Turculeanu, op.cit.
3 Potrivit art. 543 din noul Cod civil, “sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii”.
4 Intr-o speta (1995), Sectia Comerciala a Curtii de Casatie Franceze a emis o decizie destul de controversata cu privire la compensarea datoriilor care nu sunt reciproce. Practic, problema reciprocitatii a fost ignorata. Astfel, in speta exista un contract de furnizare de catre societatea A a unor pui de rata catre societatea B. La randul sau, societatea B era de acord sa furnizeze rate catre societatea C. C, printr-un al doilea contract, se obliga sa achizitioneze pasarile livrate de A si crescute de B. Societatea A a solicitat societatii B sa efectueze plata pentru marfa livrata. B a solicitat compensatia intre aceasta datorie si creanta pe care o detinea contra societatii C, in temeiul celui de-al doilea contract, intrucat C nu isi onorase obligatiile de plata. Aceasta compensatie este speciala intrucat creantele rezulta din doua contracte separate, iar aceste contracte sunt tiparite. Curtea de Casatie a admis in acest caz, compensatia, declarand ca “in lipsa unor obligatii reciproce care decurg din acelasi contract, legatura poate exista intre creantele si datoriile rezultate din vanzari si cumparari in temeiul unui acord intre parti care stabileste dezvoltarea relatiilor de afaceri ( ipoteza 1) sau in temeiul unor acorduri multiple, dar care constituie elementele unui contract unic pentru cadru general al acestor relatii de afaceri ( ipoteza 2)”. Cu alte cuvinte, a fost admisa compensatia unor creante ce rezulta din contracte separate, daca aceste contracte fac parte din aceeasi relatie de afaceri sau daca exista un acord-cadru ori grup de contracte intre parti care fac parte dintr-o relatie de afaceri unica. In acest caz, datoriile se pot compensa (cours-de-droit.net).
Autor: cons. jur. Ana-Maria Borz
sursa: Ghid pentru recuperarea debitelor >>>