Daune interese compensatorii si daune interese moratorii. Posibilitatea cumulului

Daune interese compensatorii si daune interese moratorii. Posibilitatea cumulului.

Natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata) iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, (daune compensatorii), ceea ce conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora si deci nu se ajunge la o dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului.

Reclamanta S.C. U. S.A. a chemat in judecata paratul M.F.P. solicitand instantei obligarea paratului la plata sumei, reprezentand contravaloarea dobanzii legale.

Prin sentinta comerciala nr.1960 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Bucuresti - -sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in parte, referitor la dobanzile aferente debitului reprezentand contravaloare creante pe relatia Egipt, respectiv cheltuieli de judecata si in consecinta a respins ca prescris capatul de cerere formulat de reclamanta referitor la plata dobanzilor aferente acestui debit si a respins ca neintemeiat capatul de cerere formulat de reclamanta referitor la plata dobanzilor aferente sumelor reprezentand cheltuieli de executare.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta SC U.SA.

Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a V-a Comerciala prin Sentinta comerciala nr.84 din 16 februarie 2006 a admis apelul reclamantei S.C. U. S.A. Bucuresti, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, cu motivarea in esenta ca instanta de fond a confundat dreptul material la actiune cu dreptul de a cere executarea silita si nu a avut in vedere dispozitiile art.16 lit.c din Decretul nr.167/1918 care prevede ca prescriptia se intrerupe printr-un act incepator de executare si actul incepator de executare l-a reprezentat incheierea Judecatoriei Sector 5.

Instanta de apel a statuat ca in rejudecare, tribunalul sa analizeze si dispozitiile art.12 din Decretul 167/1958 pentru a stabili pentru care dobanzi dreptul la actiune este prescris si pentru care dobanzi a operat intreruperea prescriptiei.

Impotriva hotararii anterior mentionata paratul M.F.P. a declarat  recurs in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila invocand aplicarea gresita a legii in sensul ca termenul de prescriptie a inceput sa curga la 31 mai 1999, data sentintei nr.2979 a Tribunalului Bucuresti si s-a implinit la 31 mai 2002, astfel ca actiunea formulata in februarie 2005 este prescrisa si ca gresit s-a retinut ca a fost intrerupt termenul de prescriptie, intrucat executarea silita a avut loc cu privire la sumele acordate prin titlu executoriu iar nu cu privire la dobanzile ce formeaza obiectul dosarului de fata.

Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia Comerciala prin decizia nr.3128 din 24 octombrie 2006 a respins ca nefondat recursul paratului, si a mentinut decizia recurata dar cu motivarea ca termenul de prescriptie pentru actiunea privind plata dobanzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii actiunii, astfel ca cererea pentru dobanzi legale nu este prescrisa pe perioada 11 februarie 2002 – 4 august 2003.

Ulterior reclamanta S.C. U. S.A. a formulat precizari la actiune in sensul celor aratate in decizia  inaltei Curti de Casatie si Justitie si a solicitat dobanzi calculate pe perioada 11 februarie 2002 - 4 august 2003.

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

In fond dupa desfiintare, Tribunalul Bucuresti –Sectia a VI-a Comerciala a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a obligat paratul la plata sumei reprezentand dobanzi legale si cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei paratul M.E.F. a formulat apel solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei si pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.

Prin motivele de apel, paratul a aratat ca in mod gresit instanta a retinut existenta unui prejudiciu, prezumat de lege, in speta reclamanta nefacand dovada prejudiciului cauzat pentru a solicita plata de dobanzi la creanta, in conditiile in care paratul a platit aceasta suma reclamantei-intimata, reactualizata.

Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a V-a Comerciala prin decizia comerciala nr.174 din 21 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul paratului cu motivarea in esenta ca in comercial prin exceptie de la dreptul comun, se pot cere si acorda cumulativ daune interese compensatorii si daune interese moratorii, pagubirea creditorului fiind prezumata conform art.43 Cod comercial, desi creanta fusese executata silit, fiind actualizata cu rata inflatiei, aceasta nu reprezinta o dubla reparatie a prejudiciului, ci o reparare integrala a acestuia.

Paratul M.E.F., in termen legal a declarat recurs impotriva deciziei pronuntata in apel criticand-o pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs invocate, paratul arata ca una din conditiile acordarii de despagubiri sub forma de daune moratorii il reprezinta existenta unui prejudiciu si acest prejudiciu exista ca urmare a unei fapte culpabile, imputabile unei persoane. Avand in vedere ca M.E.F. si-a indeplinit obligatiile de plata catre creditoarea–reclamanta, achitand debitul in cuantum reactualizat la data platii, rezulta ca acesta nu se face vinovat de nici o fapta prejudiciabila, culpabila, de natura a atrage si plata dobanzii, ca sanctiune.

Examinand in ansamblu criticile invocate in raport de actele si lucrarile dosarului si avand in vedere dispozitiile legale incidente, inalta Curte  constata ca recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arata.

Analizand primul motiv de recurs invocat de parat cu privire la faptul ca nu exista prejudiciu si culpa sa, inalta Curte il apreciaza ca nefondat, deoarece paratul a achitat obligatiile de plata cu intarzieri foarte mari, prin executare silita.

Critica recurentului ca prin plata reactualizata a debitului, a acoperit prejudiciul prezumat creat intimatei-reclamante deci si daunelor moratorii, nu poate fi primita intrucat potrivit principiului repararii integrale, consacrat de art.1084 Cod civil „daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit...”

Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata) iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, (daune compensatorii), conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora si deci nu se ajunge la o dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului.

           
(Sursa: ICCJ, Sectia comerciala decizia nr.304 din 4 februarie 2009)