Dictionar juridic C

Dictionar juridic

>>> C <<<

Cadastru: sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor de proprietate. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Carte funciara: inscris oficial reprezentand unitatea de baza in sistemul de publicitate imobiliara in cadrul caruia evidenta se tine pe imobile si nu pe proprietari. C.F se intocmeste in mod distinct pentru fiecare imobil si cuprinde mentiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi in privinta imobilului respectiv. Se intocmeste si se numeroteaza pe localitati. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Capacitate de folosinta a persoanei fizice: expresie ce desemneaza aptitudinea individului de a avea drepturi si obligatii. Prin acest concept se exprima calitatea omului de a fi subiect de drept sau. In alti termeni, aptitudinea sa de a fi titular de drepturi si obligatii. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice: aptitudinea generala si abstracta a persoanei juridice de a avea drepturi si obligatii care se circumscriu scopului avut in vedere la infiintarea ei. Este inalienabila. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Clauza contractuala: stipulatie inclusa de parti, in virtutea principiului libertatii conventiilor, in continutul contractului lor. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Comisie rogatorie: procedura utilizata pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de catre un alt organ decat cel care instrumenteaza cauza penala. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Complet de judecata: numarul de judecatori care participa la judecarea unor categorii de cauze penale intr-un anumit stadiu. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Complice: persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Competenta: sfera atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Competenta materiala: sfera atributiilor unui anumit organ judiciar, sfera care-i delimiteaza compententa in raport cu organele inferioare sau superioare in grad. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Competenta teritoriala: sfera atributiilor unui anumit organ judiciar prin, sfera care-i delimiteaza competenta in raport cu organele de acelasi grad penru solutionarea unei cauze. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Constrangere morala: presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, pentru persoana faptuitorului ori a alutia sub influenta careia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Conflict de competenta: apare atunci cand doua sau mai multe organe judiciare se considera competente in a solutiona o pricina sau atuci cand ele isi declina reciproc competenta. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Confruntare: procedeu folosit de organele de urmarire penala in cazul in care se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in cauza. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Concesiune: operatie juridica avand ca finalitate punerea in valoare a unor activitati economice, servicii publice, unitati de productie ale unor regii autonome si terenuri proprietate de stat. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Concurs ideal de infractiuni: se realizeaza cand o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana datorita imprejurarilor in care a avut loc, si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Contract de comision: contract in temeiul caruia o persoana fizica sau juridica numita comisionar, se obliga fata de alta persoana (fizica sau juridica) numita comitent, sa incheie anumite acte juridica in nume propriu, dar in contul acesteia din urma, primind pentru serviciul respectiv o remuneratie numita comision, calculata procentual la valoarea operatiunii realizate. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de comodat: contract prin care o persoana numita comodant, remite, spre folosinta temporara, unei alte persoane numita comodatar, un lucru cu obligatia pentru acesta din urma de a-l restitui in natura, in individualitatea sa. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de donatie: contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, isi micsoreaza actual si revocabil, cu intentie liberala, patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind corespunzator patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de intretinere: contract in virtutea careia una din parti numita intretinut instraineaza un bun sau plateste o suma de bani (numita capital) celeilalte parti, numita intretinator, care se obliga in schimb, sa-i asigure intretinerea (adica toate cele necesare traiului), pe durata intregii sale vieti, si, la deces sa o inmormanteze dupa datina. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de locatiune: contractul in virtutea caruia o persoana numita locator se obliga sa asigure altei persoane numita locatar folosinta integrala sau partiala a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durata de timp determinata, in schimbul unui pret corespunzator. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de arendare: varietate a contractului de locatiune, este un contract prin care una dintre parti, numita arendator, transmite celeilalte parti, numita arendas, bunuri agricole in vederea exploatarii pe o durata determinata si in schimbul unui pret, numit arenda, stabilit de parti. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de mandat: contract in virtutea caruia o persoana numita mandatar se obliga sa faca ceva pe seama altei persoane, numita mandant, de la care a primit o imputernicire in acest scop. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de renta viagera: contract prin efectul caruia o persoana numita credirentier, instraineaza un bun sau plateste o suma de bani (numita capital) catre o alta persoana numita debirentier, care se obliga, in schimb, sa efectueze in favoarea celei dintai o prestatie periodica in bani, numita renta viagera, pana la decesul acesteia. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de schimb: contract prin care partile, numita copermutanti, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de sublocatiune: acord de vointe in temeiul caruia locatarul care a dobandit folosinta temporara a unui bun pe baza unui contract de locatiune subinchiriaza acel bun unui tert (sublocatar) care se obliga sa plateasca chirie. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Contract de vanzare - cumparare: contract prin care una din parti, numita vanzator, stramuta proprietateaunui bun al sau asupra celeilalte parti, numita cumparator, care se obliga a plati, in schimb, celui dintai (adica vanzatorului) o suma de bani convenita ca pret al bunului vandut. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)