Dictionar juridic I

Dictionar juridic

>>> I <<<

Inculpat: calitatea pe care o are cel care a savarsit infractiunea dupa punerea in miscare a actiunii penale. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Incompatibilitate: imprejurare in care se afla un anumit subiect oficial in procesul penal care il impiedica sa participe la judecarea cauzei. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Infractiune: fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Infractiune flagrata: infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Infractiune continua: este infractiunea care se prelungeste in timp in mod natural dupa momentul consumarii ei. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Insolventa ( comerciala): imprejurarea ce declanseaza procedura falimentului si care consta in imposibilitatea debitorului de a-si plati datoriile sale comerciale.

Instigator: persoana care cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Ipoteca: o garantie reala ce are ca obiect bunuri imobile, ce raman in patrimoniul debitorului; lucrul mobil ce face obiectul contractului de gaj. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Inopozabilitate: sanctiune ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Iresponsabilitate: starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa-si dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele. (dictionar juridic - bibliografie drept penal)

Invinuit: calitatea pe care o are cel care a savarsit infractiunea dupa pornirea procesului penal dar mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Imbogatirea fara justa cauza: faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe vreun temei juridic. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)