FILIATIA: Aspecte esentiale referitoare la stabilirea filiatiei

Filiatia este reglementata in Capitolul II – Filiatia al Titlului III – Rudenia din Cartea a II-a – Despre familie din noul Cod civil.
 
Stabilirea filiatiei
 
            Potrivit art. 408 NCC, filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, dar se poate stabili si prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca.

            Filiatia fata de tata se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate, prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, dupa caz.

            Filiatia se dovedeste cu actul de nastere si cu certificatul de nastere (art. 409 alin. (1) NCC).
            Filiatia fata de mama a persoanei care are o posesie de stat conforma cu actul sau de nastere nu poate fi contestata de nimeni (art. 411 alin. (2) NCC).

            Totusi, prin hotarare judecatoreasca se poate stabili daca a avut loc o substituire de copil ori daca a fost inregistrata ca mama alta femeie decat cea care a nascut copilul, dovada adevaratei filiatii facandu-se cu orice mijloc de proba (art. 411 alin. (3) NCC).

            Recunoasterea copilului de catre mama are loc numai daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila sau copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti (art. 415 alin. (1) NCC).

            Iar tatal poate recunoaste numai copilul conceput si nascut in afara casatoriei. Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca a fost recunoscut un copil a carui filiatie, stabilita potrivit legii, nu a fost inlaturata (art. 415 alin. (2) si art. 418 lit. a) ).
 
Daca tatal din afara casatoriei nu il recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotarare judecatoreasca.

Conform art. 425 NCC actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de catre reprezentantul lui legal. Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, in conditiile legii.

Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
Dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii nu se prescrie in timpul vietii copilului. Daca insa copilul a decedat inainte de a introduce actiunea, mostenitorii sai pot sa o introduca in termen de un an de la data decesului (art. 427 NCC).
 
In vederea admiterii unei astfel de actiuni, cel interesat va formula o cerere de chemare in judecata  folosindu-se de orice mijloace de proba care dovedesc ca pretinsul tata a convietuit cu mama copilului in perioada timpului legal al conceptiunii.

Paternitatea se prezuma in aceste conditii, insa prezumtia este inlaturata daca pretinsul tata dovedeste ca este exclus ca el sa il fi conceput pe copil (art. 426 NCC).

Daca va fi admisa actiunea, mama copilului poate solicita si obtine de la pretinsul tata sa ii plateasca jumatate din cheltuielile nasterii si ale lehuziei, precum si jumatate din cheltuielile facute cu intretinerea ei in timpul sarcinii si in perioada de lehuzie, conform art. 428 alin. (1) noul Cod civil.

De asemenea, conform art. 428 alin. (82)  noul Cod civil, mama poate solicita aceste despagubiri chiar si atunci cand copilul s-a nascut mort sau a murit inainte de pronuntarea hotararii privind stabilirea paternitatii.

Dreptul la actiune al mamei se prescrie in termen de 3 ani de la nasterea copilului.
Mama nu poate cere aceste despagubiri daca nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitatii.


Sursa: Ghidul Noilor Prevederi Legale privitoare la Familie

Sursa: Avocat Mihaela Trusca