Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Justitia...

Crezand ca justitia s-a lepadat si la noi, intr-un final, de voalul care ii acoperea vederea, am avut tentatia sa cred ca au ramas de domeniul trecutului acele cazuri in care oamenii angrenati in procesul justitiei faceau voit greseli evidente de procedura, greseli care mai tarziu erau scoase la iveala pentru tergiversarea unor procese importante.

In urma cu cateva zile m-am convins insa, ca exista si situatii care confirma aparitia unei noi practici ce are la baza prelungirea unor procese sau chiar inapoierea lor, si care pot conduce la amanarea anumitor procese, fara sa mai fie puse in discutie anumite aspecte ale cauzei, cum ar fi existenta faptei sau vinovatia persoanei in cauza. Nu vreau sa aduc in discutie aici aspectul vinovatiei persoanelor anchetate, pentru ca nu acest lucru mi-am propus sa-l fac in editorialul de astazi.

Un lucru mai important imi trezeste insa, atat atentia, cat si curiozitatea, si ma voi referi aici la acele procese in care se reuseste cu greu a se face lumina, si cum dintr-odata, precum un fulger, apare in cadrul lor un mic detaliu care reuseste sa dea peste cap munca a zeci de oameni implicati in procesul justitional, spre fericirea celor anchetati.

Recent, un dosar adus in atentia publicului si a intregului sistem judiciar punea in discutie aplicarea procedurii speciale si in cazul fostilor ministri. Ar trebui oare ca aceeasi procedura sa fie aplicata si pentru un fost ministru, atunci cand acesta savarste o infractiune? Sau trebuie ca acesta sa fie tratat ca oricare cetatean roman?

In cazul ministrilor aflati in exercitiul functiei, instrumentarea cauzelor de catre procurori trebuie sa fie facuta dupa o procedura speciala ce presupune acordul Camerei Deputatilor, Senatului sau a presedintelui Romaniei. Pentru fostii ministri, Legea 90/2005 - privind responsabilitatea ministeriala - prevedea in dispozitiile articolului 24 ca: urmarirea penala si judecarea fostilor ministri se efectueaza conform normelor de procedura penala de drept comun.

Curtea Constitutionala a raspuns la aceasta controversa considerand ca dispozitiile prin care fostii ministri trebuie judecati precum niste simpli cetateni sunt neconstitutionale.

Acum imi vin in minte cateva intrebari normale: De ce s-a grabit Curtea Constitutionala sa dea un astfel de verdict ? De ce nu s-a motivat decizia Curtii daca solutia era asa de evidenta?
Ce mi se pare si mai ciudat este faptul ca la momentul adoptarii legii cu pricina, nimeni nu si-a pus aceasta problema, de nerespectare a normelor constitutionale.

Concluzionez si astazi prin a va spune ca: buturuga mica a rasturnat in final carul mare. Ceea ce ar trebui sa ne intrebam cu totii, insa, este: Sa fi fost buturuga intr-adevar mica, sau era un bustean care nu se vroia a fi vazut? Oricare ar fi raspunsul la aceste intrebari, la capitolul justitie tot mai avem de lucrat...