Mandatul european de arestare – intre necesitate si permanentizare
de Vasile Docan

Fata de recrudescenta fenomenului infractional in spatiul european, mai intai, odata cu crearea Uniunii Europene, si, mai apoi, a Spatiului Schengen, prin care practic criminalitatea a " castigat" teritorii,  Uniunea Europeana a replicat, concertat si eficace, regandind institutia extradarii, realizand  trecerea  de la momentul reglementarii acesteia prin legislatiile  antionale si respectiv  prin conventii bilaterale, primul pas fiind facut  prin  reglementarea  data de  Conventia  europeana de extradare de la 13  decembrie 1957. Astfel, „Conventia europeana de extradare este primul document care implica o actiune comuna a mai multor state, pe  linia prevenirii si combaterii criminalitatii la nivelul Europei."

Crearea spatiului Schengen extins, incepand cu data de 21 decembrie 2007, la 24 de state membre, reprezinta un pas inainte pentru libertate, securitate si justitie in Europa. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este una dintre cele mai mari realizari ale procesului de integrare europeana. Cu toate acestea, un spatiu fara frontiere interne, care s-a extins de la 7 tari in anul 1995 la 24 de tari la sfarsitul anului 2007, fapt ce reprezinta o realizare istorica unica, nu poate functiona fara o partajare a responsabilitatilor si fara solidaritate in gestionarea frontierelor sale externe.

Avand in vedere ca frontierele externe ale Uniunii Europene sunt traversate in fiecare an de peste 300 de milioane de calatori, atat cetateni ai Uniunii Europene, cat si resortisanti ai tarilor terte, securitatea acestora reprezinta un subiect esential. Presiunea migratorie este o provocare evidenta pentru Uniunea Europeana si, prin urmare, pentru politicile sale privind frontierele si vizele. Cu toate ca statelor membre le revine in continuare responsabilitatea controlului propriilor frontiere, eforturile acestora sunt sustinute prin politica comuna a Uniunii Europene, care trebuie dezvoltata si consolidata in mod continuu, ca raspuns la noile amenintari, la variatiile presiunii migratorii, precum si la oricare deficiente identificate.

Tinand cont de aceasta perspectiva, este de  mentionat faptul ca frontierele de nord, sud-vest si de est ale Romaniei reprezinta frontiere externe ale Uniunii Europene, iar Romania are o responsabilitate imensa in ceea ce priveste securizarea frontierei, avand in vedere ca este situata  la confluenta unor mari fluxuri migratorii din fostele republici sovietice, din Orientul Mijlociu, din Asia si Africa.

In decursul a cateva decenii Conventia   europeana de extradare de la  13  decembrie 1957 a fost fundamentul procedurilor de predare a  infractorilor intre  statele membre  ale  Uniunii, dar, pentru a  face  fata evolutiei criminalitatii, a comportat modificarea prin doua protocoale aditionale, (primul  incheiat  la  15  octombrie 1975, iar  cel de-al doilea  la  17 martie 1978)  in incercarea de  a tine pasul cu extinderea continua a Uniunii Europene prin aderarea unor  noi state europene  la Uniune, si respectiv la Spatiul Schengen.  La momentul cand, Ğpe  acest  fond  de crestere a  criminalitatii obiectivul  Uniunii Europene  de a deveni un spatiu de  libertate,  securitate si justitie,   a  parut  a   fi  in  pericol”, s-a constientizat necesitatea  instituirii unei noi proceduri de predare a  infractorilor intre statele membre, mai simpla si mai eficienta, care  sa vizeze judecarea si condamnarea intr-un timp cat mai scurt a celor ce  au savarsit infractiuni in spatiul european.

Nu numai extinderea Uniunii Europene (si respectiv crearea Spatiului Schengen)  a determinat instituirea acestei noi proceduri de predare, un rol esential avandu-l si evenimentele din Statele  Unite ale Americii de la  11 septembrie 2001, Consiliul Europei  instituind  printr-o decizie-cadru institutia mandatului european de arestare, acoperind  atat  faza dinaintea pronuntarii sentintei penale, cat si la  cea de dupa pronuntarea acesteia. Astfel, la propunerea Comisiei Europene, cu avizul Parlamentului European, in Consiliul Uniunii  Europene dezbaterile la  nivel politico-juridic avute  la  Luxemburg s-au cristalizat  in Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13  iulie  2002 privind  mandatul european de  arestare si procedurile de  predare intre statele membre. Aceasta decizie a fost concretizarea concluziilor  Consiliului European de la Tampere din 15 si  16  octombrie 1999,   in  special punctul  (35),  respectiv ca ar trebui sa fie eliminata,  intre statele membre,  procedura formala  de   extradare pentru persoanele care incearca sa se sustraga justitiei dupa ce au facut obiectul unei condamnari definitive si sa fie accelerate procedurile de extradare privind persoanele banuite ca ar fi savarsit o infractiune. Totodata s-a avut in vedere ca toate statele membre sau anumite state membre sunt parti la diferite conventii  in domeniul  extradarii, printre care Conventia europeana privind extradarea din 13 decembrie 1957 si Conventia europeana pentru  reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977.

De asemenea, urmatoarele trei conventii, privind, in totalitate sau partial, extradarea, au fost aprobate de statele membre si fac parte din acquis-ul Uniunii: Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind  eliminarea  treptata  a controalelor  la frontierele comune  din 19 iunie 1990  (cu privire la statele membre care sunt parti la conventia mentionata anterior), Conventia privind procedura simplificata de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene din 10 martie 1995 si Conventia  privind  extradarea  intre statele  membre  ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996. Intre propunerile statelor membre a  stat si cea  potrivit  careia mandatul european de arestare ar trebui sa inlocuiasca, in relatiile dintre statele membre,  toate instrumentele anterioare privind extradarea, inclusiv dispozitiile titlului III din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen cu privire la aceste aspecte.

Potrivit preambulului acestei decizii, ĞObiectivul stabilit pentru Uniune, si anume, de a deveni un spatiu de libertate, securitate si justitie, duce la eliminarea extradarii intre statele membre si la inlocuirea acesteia cu un sistem de predare intre autoritatile judiciare. Pe de alta parte, introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau banuite, cu scopul executarii sentintelor de condamnare sau a urmaririlor, in materie penala, permite eliminarea complexitatii si a riscurilor de intarziere inerente procedurilor actuale de extradare. Relatiile de cooperare clasice care au dominat pana in prezent intre statele membre ar trebui sa fie inlocuite cu un sistem de libera circulatie a deciziilor judiciare in materie penala, atat a celor anterioare sentintei de condamnare, cat si a  celor definitive, intr-un  spatiu  de libertate,  securitate si justitie.”, astfel ca mandatul  de arestare  european a constituit prima concretizare, in domeniul dreptului penal, a principiului recunoasterii reciproce  pe care Consiliul  European   l-a calificat drept “piatra  de temelie” a cooperarii judiciare.

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Cu consecventa si rigoare, statele  membre au avut in vedere ca prin decizia-cadru sus-mentionata sa  fie respectate drepturile fundamentale si principiile recunoscute in art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana si reflectate in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, in special in capitolul VI, asigurandu-se  ca nimic din decizia-cadru sa nu poate fi interpretat ca o interdictie de a refuza predarea unei persoane impotriva careia a fost emis un mandat european de arestare, atunci cand exista motive sa se creada, pe baza unor elemente obiective, ca respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmari sau de a pedepsi o persoana pe motive de sex, rasa, religie, origine etnica, cetatenie, limba, opinii politice sau orientare sexuala, sau de a aduce atingere situatiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive. S-a mentionat in preambulul deciziei-cadru ca nimic  nu impiedica un stat membru sa aplice normele  sale constitutionale   privind  respectarea dreptului  la un proces echitabil,  libertatea  de asociere,  libertatea presei si libertatea de exprimare in alte mijloace de informare in masa si, totodata, nimeni nu ar trebui sa fie indepartat, expulzat sau extradat catre un stat in care exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau la altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante .

Principalele argumente care  au impus  instituirea mandatului european de  arestare si importanta acestuia in etapa  actuala rezulta  din  preambulul deciziei-cadru sunt urmatoarele:
Ğ- aparitia  unor greutati in extradarea unor  persoane in baza  Conventiei europene  de  extradare, determinate  in general de  procedura care  impunea anumite  norme prin care  scadea operativitatea;
 - cresterea criminalitatii si a necesitatii atingerii obiectivului propus  de asigurare a unui  spatiu de libertate, securitate si justitie;
 - pericolul tot mai accentuat al terorismului si necesitatea coordonarii eforturilor de prevenire si combatere;
 - bariera impusa in activitatea de  combatere a criminalitatii de nerecunoasterea unor hotarari judecatoresti de  catre statele membre (la  nivelul Uniunii Europene);
 - adoptarea  celor trei  Conventii care  la  ora  actuala fac  parte din acquis-ul U.E.;
 - cresterea increderii reciproce intre statele membre prin recunoasterea hotararilor judecatoresti si a efectelor acestora;
 - asigurarea respectarii la   nivelul Uniunii a  drepturilor si libertatilor fundamentale  ale cetatenilor, evitarea expulzarii sau extradarii, catre un stat in care  exista un risc serios  de  aplicare a  unei pedepse cu moartea ori a  altor pedepse ori tratamente inumane sau degradanteğ.  

Dupa aproape 6  ani de la adoptarea acestei decizii-cadru, s-a relevat importanta sa, prin simplitatea si operativitatea cu care  se  realizeaza cooperarea judiciara intre  statele Uniunii Europene, importanta rezultand  din elementele de  noutate aduse, printre  care:
Ğ-  instituirea  mandatului european  de  arestare, obligativitatea statelor membre (cu anumite  exceptii) de  a proceda la   executarea acestuia;
- largirea sferei de aplicare referitoare la  infractiuni;
- simplificarea procedurilor  de predare;
- scurtarea termenelor de predare;
- simplificarea etapei administrative;
- posibilitatea  colaborarii directe intre institutiile  de  aplicare a  legii implicate etc.ğ 

Prin instituirea mandatului european de  arestare, intre statele membre ale Uniunii Europene, a  fost  efectiv inlocuita Conventia europeana de extradare,  (aceasta  din urma ramanand  aplicabila doar  intre un stat membru al Uniunii si celelalte  state ale Europei care  nu sunt  membre ale  Uniunii),  mecanismul mandatului european de  arestare referindu-se  la  un  transfer fortat al  unei persoane dintr-un stat membru in altul, substituindu-se extradarii si extinzandu-se in toate materiile, prin recunoasterea mutuala a  deciziilor in justitie, decizii care  trebuie executate  automat pe  intreg  teritoriul Uniunii Europene. 

In contextul negocierilor privind capitolul 24 "Justitie si afaceri interne", Uniunea Europeana a solicitat tarilor candidate, inclusiv Romaniei, prezentarea unui plan de actiune pentru indeplinirea criteriilor preliminare aderarii la spatiul Schengen. La 30 noiembrie 2001, Guvernul Romaniei a transmis Conferintei pentru Aderare Romania - Uniunea Europeana Documentul de pozitie pe capitolul 24 "Justitie si afaceri interne", care a avut ca anexa Planul de actiune Schengen, document ce a prezentat stadiul la acea data si masurile avute in vedere a fi adoptate, inclusiv pozitia fata de acquis-ul comunitar in urmatoarele domenii: supravegherea si controlul frontierelor externe, politica de vize, cooperarea politieneasca, substante stupefiante si psihotrope, cooperarea judiciara in materie penala, extradare, arme de foc si munitii, Sistemul Informatic Schengen, protectia datelor cu caracter personal. Romania s-a pregatit sistematic pentru aderarea la spatiul Schengen in paralel cu derularea activitatilor care au vizat integrarea in Uniunea Europeana.

Actiunile in acest domeniu au urmat cursul stabilit de Planul de actiune Schengen, document revizuit anual si aprobat de Guvernul Romaniei. Termenul asumat de autoritatile romane pentru indeplinirea acestui deziderat este martie 2011. In afara beneficiilor aduse, eliminarea controalelor la frontiere interne poate avea un impact negativ pentru securitatea interna a statelor membre Schengen. Pentru prevenirea unor astfel de inconveniente, statele membre Schengen au introdus un set de masuri compensatorii care decurg din aplicarea acquis-ului Schengen,  printre  care cooperarea transfrontaliera la granitele interne, in special prin infiintarea serviciilor comune ale politiei, vamii si politiei de frontiera pentru toate statele contractante; misiuni de supraveghere si urmarire transfrontaliera a politiei, cooperarea judiciara a statelor membre Schengen.