Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Motivarea CCR privind revocarea lui Kovesi a fost publicata

DECIZIA Nr.358
din 30 mai 2018
 
 
asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Ministrul justitiei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte
 
 

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari


Consilier - Codul Muncii va ofera solutii de actualitate Daca doriti sa Rezolvati mai usor problemele de serviciu Luati rapid decizii corecte si avantajoase Aveti singuranta aplicarii corecte a legislatiei Reduceti cu cel putin 75 timpul de rezolvare a unei probleme Evitati conflictele de munca folosind argumente legale Consilier Codul...

Oferta Speciala
valabila 48h
Valer Dorneanu - presedinte
Marian Enache - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Doina Livia Stanciu - judecator Simona-Maya Teodoroiu - judecator Varga Attila - judecator
Benke Károly - magistrat-asistent sef
 
 
Pe rol se afla examinarea cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Ministrul justitiei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, in principal, si dintre Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei, in subsidiar, determinat de refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs cererii de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kövesi, cerere formulata de prim-ministrul Guvernului.
Cererea fost formulata in temeiul art.146 lit.e) din Constitutie si al art.11 alin.(1) lit.A.e) si art.34 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.3051/23 aprilie 2018 si constituie obiectul Dosarului nr.589E/2018.
 
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 10 mai 2018, in prezenta domnului Tudorel Toader, in calitate de ministru al justitiei si de reprezentant al Guvernului Romaniei, si a doamnei Elena Simina Tanasescu, consilier prezidential, in calitate de reprezentant al Presedintelui Romaniei, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, in temeiul art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, a amanat pronuntarea pentru data de 30 mai 2018, data la care a pronuntat prezenta decizie.
 
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Adresa nr.5/2455/23 aprilie 2018, prim-ministrul Guvernului a sesizat Curtea Constitutionala cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Ministrul justitiei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, in principal, si dintre Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei, in subsidiar, determinat de refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs cererii de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kövesi.
Prin cererea formulata, se solicita Curtii Constitutionale constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala dintre Ministrul justitiei, respectiv Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte; constatarea faptului ca respectivul conflict a fost generat de refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs cererii de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie; si solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala, cu statuarea conduitei de urmat, in sensul ca Presedintele Romaniei are obligatia sa emita decretul de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kövesi.
 
In cererea formulata se arata, in esenta, ca, la data de 22 februarie 2018, ministrul justitiei a facut publica declansarea procedurii de revocare a doamnei Laura Codruta Kövesi din functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, in temeiul art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. In acest sens, in temeiul art.54 alin.(4) coroborat cu art.51 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2004, ministrul justitiei a formulat cererea de revocare, fundamentata pe Raportul privind activitatea manageriala de la Directia Nationala Anticoruptie, din care rezulta ca procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kövesi, si-a exercitat si isi exercita in mod discretionar functia, deturnand activitatea de combatere a coruptiei si institutia pe care o conduce de la rolul sau constitutional si legal.
Se arata ca propunerea ministrului justitiei a fost transmisa Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru procurori, care a emis un aviz negativ cu privire la aceasta, iar Presedintele Romaniei a comunicat ministrului justitiei faptul ca
„nu se poate da curs propunerii de revocare din functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, a doamnei Laura Codruta Kövesi”, pentru lipsa de
„oportunitate” a masurii propuse.
In acest context, se sustine ca refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs propunerii de revocare a doamnei Laura Codruta Kövesi din functia de procuror- sef al Directiei Nationale Anticoruptie, cu motivarea in sensul lipsei de oportunitate a acestei masuri, este de natura sa creeze un blocaj institutional, prin impiedicarea finalizarii procedurii de revocare initiate de ministrul justitiei, cu consecinta unui conflict juridic de natura constitutionala intre cele doua autoritati publice de rang constitutional.
Cu privire la admisibilitatea cererii, se arata ca aceasta priveste intinderea competentei/ atributiilor constitutionale ale Presedintelui Romaniei, pe de o parte, si ale ministrului justitiei, pe de alta parte, in legatura cu procedura de
 
revocare a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, procedura care trebuie interpretata in lumina principiilor constitutionale care consacra statul de drept si cooperarea loiala intre autoritati. In lipsa unor norme exprese ale legii fundamentale sau organice, dar cu aplicarea principiilor si normelor constitutionale care consacra rolul si atributiile ministrului justitiei si, respectiv, Presedintelui Romaniei, Curtea este chemata sa decida in privinta refuzului Presedintelui Romaniei
„de a da curs propunerii de revocare din functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie a doamnei Laura Codruta Kövesi”, si sa traseze conduita de urmat. Lipsa unei interventii a Curtii Constitutionale pentru eliminarea acestui blocaj institutional, pe motiv ca Legea fundamentala nu ar cuprinde dispozitii exprese, ar fi de natura sa acrediteze si sa sustina ideea ca oricand, in orice imprejurare, si indiferent de motive, discretionar, Presedintele Romaniei ar putea refuza sa dea curs unor proceduri legale. Prin urmare, se considera ca, sub aspectul obiectului, cererea este admisibila.
In privinta calitatii prim-ministrului de a sesiza Curtea Constitutionala  cu un conflict juridic de natura constitutionala, precum si a ministrului justitiei/ Guvernului, respectiv a Presedintelui Romaniei de a fi parti intr-un astfel de conflict, se arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, organele administratiei publice centrale, cuprinse in art.116 din Constitutie, sunt autoritati publice care ar putea fi implicate intr-un asemenea conflict. Aceste autoritati se refera atat la ministere, cat si la organele de specialitate organizate in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome. Consacrarea distincta in Titlul III al Constitutiei a unui minister/ ministru, reprezentant al autoritatii executive, precum si retinerea sa in arhitectura unei autoritati, alta decat Guvernul, si anume autoritatea judecatoreasca, semnifica rolul major pe care il are ministrul justitiei in randul autoritatilor publice de rang constitutional si, respectiv, in organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti. De aceea, si actele date in aplicarea Constitutiei
 
si legii caracterizeaza Ministerul Justitiei ca fiind organul de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care contribuie la buna functionare a sistemului judiciar si la asigurarea conditiilor infaptuirii justitiei ca serviciu public, apararea ordinii de drept si a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Prin urmare, intrucat cererea este formulata de prim-ministru, acesta este admisibila atat sub aspectul calitatii procesuale a autorului acesteia, cat si al autoritatilor aflate in conflict.
De asemenea, se subliniaza ca, data fiind natura juridica si structura Guvernului, respectiv raporturile Ministerului Justitiei cu Guvernul, acest conflict poarta deopotriva intre Presedintele Romaniei si Guvern. In acest sens, este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr.45 din 30 ianuarie 2018, par.165, care prevede, intre altele, referitor la art.132 alin.(1) din Constitutie, ca, „legiuitorul a optat pentru o procedura in cadrul careia Guvernul si Presedintele sa conlucreze”. Astfel, se arata ca un eventual conflict juridic de natura constitutionala in legatura cu interpretarea si aplicarea art.132 alin.(1) din Constitutie va purta, in mod firesc, nu doar intre Ministerul Justitiei si Presedinte, ci si intre Guvern si Presedinte. Intrucat ambele autoritati au atat calitatea de a sesiza Curtea Constitutionala, cat si de a fi parti intr-un conflict juridic de natura constitutionala, cererea este admisibila si sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, se arata ca sunt aduse in fata Curtii Constitutionale acte si fapte concrete circumscrise realizarii rolului Presedintelui Romaniei si ministrului justitiei in statul de drept si a obligatiei de cooperare loiala subsumate acestui obiectiv, in legatura cu procedura de revocare a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie. Astfel, prezenta cauza priveste partajarea de competenta intre ministrul justitiei si Presedintele Romaniei in cadrul procedurii de revocare a procurorilor cu functii de conducere, in conditiile lipsei unor norme exprese care sa stabileasca intinderea acestei competente. Intrucat competenta rezida direct din textele Constitutiei, partajarea trebuie examinata cu directa raportare la normele
 
constitutionale, analizate, la randul lor, intr-o interpretare sistematica si teleologica a Constitutiei. In acest sens, se prezinta cadrul constitutional si legal aplicabil, respectiv art.1 alin.(3)-(5), art.132 alin.(1) si art.134 alin.(1) din Constitutie, precum si art.54 din Legea nr.303/2004, text care valorifica art.132 alin.(1) si art.134 alin.(1) din Constitutie.
Cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, se arata ca s-a statuat deja asupra inexistentei unui drept de veto al Presedintelui Romaniei in legatura cu proceduri constitutionale care presupun exercitarea unor competente identificate de Curte ca fiind „conjuncte” cu cele trei autoritati ale statului, cea legislativa, executiva si judecatoreasca. Astfel, este invocata Decizia nr.356 din 5 aprilie 2007, prin care Curtea a statuat ca Presedintele Romaniei poate sa ceara prim-ministrului sa faca o alta propunere pentru ocuparea unei functii de ministru ramase vacanta si a precizat ca Presedintele nu are un drept de veto, excluzand, astfel, validitatea unui refuz nemotivat, arbitrar. Se mai indica Decizia nr.98 din 7 februarie 2008, prin care Curtea a apreciat ca una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale. Se subliniaza ca instanta constitutionala a statuat ca „legiuitorul constituant a prevazut la art.77 alin.(2) din Legea fundamentala dreptul Presedintelui de a cere Parlamentului reexaminarea unei legi inainte de promulgare, o singura data. […] aceasta solutie are valoare constitutionala de principiu in solutionarea conflictelor juridice intre doua sau mai multe autoritati publice care au atributii conjuncte in adoptarea unei masuri prevazute de Legea fundamentala si ca acest principiu este de aplicatiune generala in cazuri similare. Aplicata la procesul de remaniere guvernamentala si de numire a unor ministri in caz de vacanta a posturilor, aceasta solutie este de natura sa elimine blocajul ce s-ar genera prin eventualul refuz repetat al Presedintelui de a numi un ministru la propunerea primului-ministru”. In acelasi sens, se mai invoca Decizia
 
nr.80 din 16 februarie 2014, prin care Curtea a statuat ca Presedintele Romaniei nu are drept de veto fata de propunerea prim-ministrului, dar o poate refuza pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de lege. De asemenea, prin Decizia nr.45 din 30 ianuarie 2018, par.165, Curtea a statuat, in privinta expresiei legale a art.132 alin.(1) din Constitutie, ca „legiuitorul a optat pentru o procedura in cadrul careia Guvernul si Presedintele sa conlucreze. Rolul central in aceasta ecuatie il are, insa, ministrul justitiei, sub autoritatea acestuia functionand procurorii constituiti in parchete. Presedintele Romaniei nu are nicio atributie constitutionala expresa care sa justifice un drept de veto in aceasta materie. Prin urmare, daca legiuitorul organic a ales o asemenea procedura de numire, mentinand un veto prezidential limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire in functiile de conducere prevazute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constitutional al ministrului justitiei in raport cu procurorii, Presedintelui conferindu-i-se atributia de numire in considerarea solemnitatii actului si a necesitatii existentei unei conlucrari si consultari permanente in cadrul executivului bicefal”.
Se arata ca, in procedura de revocare a procurorilor-sefi, rolul principal si decizional apartine ministrului justitiei. Presedintele Romaniei nu are un drept de veto in procedura de revocare, cele stabilite de Curtea Constitutionala in materia numirii procurorilor aplicandu-se mutatis mutandis in procedura de revocare a procurorilor cu functii de conducere.
In interpretarea gramaticala a art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004, Presedintele este obligat sa revoce procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie la propunerea ministrului justitiei. Aceasta, intrucat actiunea Presedintelui este descrisa prin termenul „revoca”, iar nu de o eventuala sintagma de tipul „poate revoca”. Este reglementata, asadar, o obligatie, iar nu o posibilitate a Presedintelui. Fata de aceasta interpretare, refuzul Presedintelui Romaniei de a da curs propunerii de revocare este lipsit de temei legal, cu consecinta, in plan constitutional, a
 
impiedicarii ministrului justitiei de a-si realiza rolul consfintit de art.132 alin.(1) din Constitutie. Din aceasta perspectiva, refuzul Presedintelui apare deopotriva ca un act de incalcare a legii si un act de incalcare a Constitutiei, generand un conflict de competente intre acesta si ministrul justitiei.
Cat priveste interpretarea logica si sistematica a Constitutiei, se arata ca exista o obligatie a Presedintelui de a da curs cererii de revocare, de natura sa puna in valoare principiul cooperarii loiale intre autoritatile publice. Interpretarea este aceea ca, de principiu, intr-o procedura care implica mai multe autoritati publice, numai una dintre autoritati are rol central, decizional, in functie de sfera de competenta vizata de respectiva procedura, celelalte autoritati implicate fiind de natura a oferi regularitate procedurii, fara a o putea bloca. Se mentioneaza, in acest sens, si mecanismul expres instituit de art.77 din Constitutie in privinta cererii de reexaminare. Recunoasterea unei puteri de „blocare” de catre o autoritate a unei initiative ce tine de sfera de competente a altei autoritati ar avea semnificatia unei substituiri de competenta, ar deschide calea exercitarii discretionare a unor atributii, asadar a abuzului de putere. De aceea, este necesara stabilirea limitelor de competenta, circumscrise rolului constitutional al fiecarei autoritati intr-o astfel de procedura mixta.
Prin urmare, in cadrul procedurii revocarii procurorilor cu functii de conducere, rolul central, decizional in privinta declansarii, revine ministrului justitiei, concluzie fundamentata pe dispozitiile art.132 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora activitatea procurorilor se desfasoara sub autoritatea ministrului justitiei. Ministrul justitiei are obligatia sa isi intemeieze legal si sa isi argumenteze propunerea, neputandu-se retine, cu siguranta, nici in privinta acestuia, o exercitare discretionara a rolului sau constitutional.
Cat priveste Presedintele Romaniei, acesta nu poate avea decat rolul de a verifica regularitatea procedurii, expresie a conlucrarii/ colaborarii in cadrul executivului bicefal, in sensul celor precizate de Curtea Constitutionala in
 
jurisprudenta invocata. Conform modelului construit de Curtea Constitutionala prin analogie, Presedintele Romaniei ar fi putut invoca doar nelegalitatea procedurii, si ar fi putut cere reexaminarea de catre ministrul justitiei, fara a-i putea, insa, impune acestuia o solutie si fara a putea bloca procedura pe care ministrul justitiei a initiat-o. Ministrul justitiei isi putea insusi criticile la solicitarea Presedintelui sau putea constata caracterul nefondat al acestora, caz in care Presedintele ar fi fost obligat sa procedeze la revocarea procurorului-sef, incheind, astfel, procedura deschisa de ministrul justitiei.
In cauza de fata, insa, Presedintele Romaniei a inteles sa blocheze pur si simplu procedura de revocare, comunicand ca nu ii va da curs din considerente de oportunitate. Altfel spus, acesta a opus un raspuns pur politic unei solicitari pur juridice, solicitare intemeiata pe o procedura legala, declansata si continuata in exercitarea rolului constitutional al ministrului justitiei. Raspunsul nu face decat sa consfinteasca in