Raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. (I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2220 din 9 martie 2007)

 
Cuprins pe materii.  Drept civil. Obligatii. Raspunderea statului pentru erori judiciare.
 
Index alfabetic:

- Drept civil.
- Erori judiciare.
- Raspunderea statului

- Constitutia Romaniei: art. 48
- C.pr.penala: art. 504 si art. 505
 
Potrivit art. 48 alin. (3) teza I din Constitutie statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Astfel, principiul responsabilitatii Statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei sa fie suportate de aceasta.
 
 
Prin cererea intemeiata pe dispozitiile art. 504 Cod procedura penala si inregistrata la data de 14 iulie 2004 la Tribunalul Bucuresti reclamantul O.F.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta aceasta sa fie obligat la plata sumei de 989.000.000 de lei daune materiale si morale.

In motivarea cererii a aratat ca a fost arestat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti,  retinandu-se in sarcina sa savarsirea infractiunii prevazuta de art. 211 al. 2 lit. e Cod procedura penala cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Prin Ordonanta nr. 1249/P/1998 emisa la data de 9 septembrie 2002 a fost scos de sub urmarirea penala si s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de el sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 180 Cod penal in temeiul dispozitiilor art. 10 lit. d si lit.  h din Cod procedura penala.

Reclamantul a mai aratat ca a fost lipsit de libertate timp de aproximativ 6 luni, suferind un prejudiciu moral si material.
Prin sentinta civila nr. 394 din 14 aprilie 2005 Tribunalul Bucuresti, sectia a III – a civila, a admis in parte actiunea si a obligat paratul la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale. A respins ca neintemeiat capatul de cerere prin care au fost cerute daune materiale.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut in esenta ca sunt intrunite dispozitiile art. 504 si 505 C.pr.penala.
Reclamantul a fost arestat preventiv la data de 9 aprilie 1998 pentru savarsirea infractiunii de talharie, arestare preventiva prelungita pana la data de 3 septembrie 1998.

La data de 9 septembrie 2002 Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a emis ordonanta nr. 1249/P/1998 prin care reclamantul a fost scos de sub urmarire penala retinand ca potrivit actelor administrate in cauza pe parcursul urmaririi penale nu au rezultat probe temeinice din care sa rezulte ca acesta ar fi sustras partii vatamate bunuri sau alte sume de bani odata cu exercitarea asupra acestuia a actelor de violenta.
Instanta a apreciat ca in perioada 9 aprilie 1998 – 3 septembrie 1998 reclamantul a fost in mod nelegal privat de libertate motiv pentru care a suferit un prejudiciu moral pe care l-a stabilit la 20.000.000 lei.

In ce priveste capatul de cerere privind repararea prejudiciului material, instanta l-a respins deoarece reclamantul nu si-a demonstrat pretentiile.
Impotriva acestei sentinte reclamantul, Ministerul Finantelor Publice, si Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti – au declarat apel.

Reclamantul sustine in ce priveste daunele materiale ca a depus dovezi din care rezulta ca inainte de arestare a lucrat si ca in mod gresit instanta a respins cererea sa pentru efectuarea unei expertize de specialitate care sa stabileasca eventualul venit mediu pe care nu l-a realizat in perioada arestarii. De asemenea, a mai aratat ca retinerea sa a fost pana in luna octombrie a anului 1998 si nu pana in septembrie cum a retinut instanta si ca fiind in ancheta penala nu s-a putut angaja, fiind privat si de alte posibilitati de a castiga.

Suma acordata ca daune morale este simbolica si nu poate repara prejudiciul suferit.
In apelul sau Ministerul Public – Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, critica sentinta deoarece arata ca  a fost acordata suma de 20.000.000 lei fara a fi probate aceste pretentii, suma fiind exagerat de mare si depaseste valorile nepatrimoniale care i-au lezat personalitatea, viata si sanatatea.
Ministerul Finantelor Publice critica sentinta pentru ca a acordat suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, fara a se face dovada daunelor solicitate.

Prin decizia civila nr. 570 A din 23 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III – a civila si pentru cauze cu minori si familie a admis apelurile intimatilor si a schimbat in tot sentinta in sensul ca a respins actiunea. A respins apelul reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta hotararea instanta a retinut in esenta ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 504 alin. (1) Cod procedura penala deoarece in cauza nu este o eroare judiciara. Scoaterea de sub urmarire penala a reclamantului a avut loc deoarece partea vatamata nu a formulat plangere prealabila.
Impotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.

Recurentul-reclamant arata ca despagubirile acordate, de prima instanta, de 20.000.000 lei sunt derizorii iar Curtea de Apel Bucuresti, respingandu-i apelul a pronuntat o hotarare profund gresita.

Cat priveste daunele morale, ele se justifica prin prejudiciul moral suferit datorita unei detentii abuzive. A fost stirbit prestigiul moral in familie si in societate.
Recursul este fondat si va fi admis pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 48 alin. (3) teza I din Constitutie statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Astfel cum s-a decis in contenciosul constitutional prin decizia nr. 45/1998 principiul responsabilitatii Statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei sa fie suportate de aceasta.

In speta, din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului, rezulta fara dubiu ca reclamantul a fost victima unei erori judiciare caci prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr. 1249/P/1998 din 9 septembrie 2002 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a retinut ca nu sunt probe temeinice din care sa rezulte vinovatia reclamantului.

Prezumtia sa de nevinovatie a fost grav incalcata prin faptul ca a fost detinut aproximativ 6 luni, pentru o fapta pentru care nu a fost gasit vinovat.
Gresit a retinut instanta de apel ca nu exista eroare judiciara deoarece lipseste plangerea prealabila a partii vatamate, caci Ordonanta de scoatere de sub urmarirea penala este indubitabila privitor la lipsa de vinovatie a reclamantului.

Sunt intrunite elementele prevazute de art. 504 alin. (1) Cod procedura penala pentru eroarea judiciara.

Daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificari exacte.
In aceasta materie opereaza pe deplin principiul reparatiei integrale care guverneaza raspunderea civila delictuala.

Este evident ca au fost lezate valori morale esentiale ale reclamantului fiind afectata situatia sa profesionala, sociala si familiala. Asa fiind, iar reclamantul solicitand acesteia daune morale la valoarea de 1.000.000.000 de lei vechi urmeaza a fi acordate.
Cat priveste daunele materiale acestea sunt o consecinta directa a arestarii preventive nejustificate.

De altfel, in faza de apel s-a efectuat o expertiza judiciara avand obiectivul de a preciza de ce venituri a fost privat pe perioada detentiei fiind stabilite la fila 100 dosar apel.
Reclamantul a depus inscrisuri  din care rezulta ca a avut serviciu, solicitarea sa pentru acordarea daunelor materiale fiind pe deplin justificata.

Asa fiind recursul a fost admis.
 

Sursa: Scj.ro