Spete - materie fiscala (pct. 46 - 50)

46. Lipsa motivarii exceptiei, ca urmare a neindicarii normelor constitutionale in raport cu care autorul acesteia considera ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, constituie o cauza de inadmisibilitate a exceptiei.

Prin Decizia nr. 194 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicata in M.Of. nr. 569 din 12 septembrie 2001, instanta constitutionala a stabilit ca:
Curtea retine insa ca in realitate, prin exceptia ridicata, se considera a fi neconstitutionale doar dispozitiile introduse in cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, dispozitii care se refera la impozitarea veniturilor realizate din pensii. Asa fiind, rezulta ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 431 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000), potrivit carora: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii
calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.”

Autorul exceptiei nu a indicat nici o norma constitutionala careia i-ar contraveni dispozitiile art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 referitoare la impozitarea veniturilor incasate cu titlu de pensie. Aceasta omisiune echivaleaza cu nemotivarea exceptiei, ca temei al sesizarii Curtii Constitutionale, sesizarea fiind astfel contrara dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora “Sesizarile trebuie facute in forma scrisa si motivate”. Lipsa motivarii exceptiei, ca urmare a neindicarii normelor constitutionale in raport cu care autorul acesteia considera ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, constituie o cauza de inadmisibilitate a exceptiei, intrucat Curtea Constitutionala nu se poate substitui partii in invocarea motivelor de neconstitutionalitate fara a incalca interdictia autosesizarii. In aceste conditii, exceptia este
inadmisibila, urmand sa fie respinsa.

47. Confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile au fost dobandite ilicit, ci a faptului ca ea a rezultat din savarsirea contraventiei.

Teste REZOLVATE pentru examenul de titularizare Limba si Literatura engleza

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

Prin Decizia nr. 191 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, precum si ale art. 6 alin. 2 teza intai din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata,
modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, publicata in M.Of. nr. 608 din 27 septembrie 2001, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999, Curtea constata ca la data sesizarii Curtii Constitutionale, 17 noiembrie 2000, dispozitiile legale criticate erau abrogate incepand cu data de 15 februarie 2000, in temeiul art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000. In aceste conditii, potrivit art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 urmeaza sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.
Curtea retine, de asemenea, ca prin exceptia ridicata se sustine ca sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 6 alin. (2) teza intai din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, aprobata prin Legea nr. 243/1998, dispozitii care au urmatorul continut: “Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile prevazute la art. 1, [...] se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale.”
Prevederile constitutionale considerate a fi infrante sunt cele ale art. 41 alin. (1) si (7), potrivit carora: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.”

Curtea constata ca asupra acestor aspecte s-a mai pronuntat. Astfel, prin Decizia nr. 54 din 20 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 4 mai 2001, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 2 teza intai din Legea nr. 12/1990, republicata, retinand, in esenta, ca textul nu contravine art. 41 alin. (1) si (7) din Constitutie, intrucat confiscarea despre care face vorbire textul de lege criticat nu este, in realitate, urmarea faptului ca bunurile au fost dobandite ilicit, ci a faptului ca ea a rezultat din savarsirea contraventiei prevazute la art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicata, contraventie constand in efectuarea de acte de comert fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege, iar
art. 6 alin. (1) din lege, in redactarea modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, prevede ca “Marfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea vreuneia dintre faptele prevazute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j), daca sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale”. In sensul acestor dispozitii alin. (2) din acelasi articol stabileste preluarea la bugetul administratiei publice centrale a beneficiilor obtinute in mod ilicit de persoanele fizice si juridice din activitatile prevazute la art. 1 din Legea
nr. 12/1990, republicata, precum si a incasarilor din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita. Prin urmare, legea dispune nu numai confiscarea beneficiilor, ci si a incasarilor din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu poate fi dovedita, tocmai pentru ca acestea au servit la savarsirea contraventiei. De asemenea, Curtea a mai retinut ca, desi dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 12/1990, republicata, au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, modificarea nu schimba, in esenta, sensul initial al textului.

Deoarece in speta nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) teza intai din Legea nr. 12/1990, republicata, urmeaza sa fie respinsa ca fiind neintemeiata.

48. Determinarea categoriilor de venituri supuse impozitarii, precum si a conditiilor de impozitare intra in atributiile exclusive ale legiuitorului.
Prin Decizia nr. 190 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicata in M.Of. nr. 577 din 14 septembrie 2001, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Examinand exceptia de neconstitutionalitate sub toate aceste aspecte, Curtea constata ca, potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. In aceste conditii, determinarea categoriilor de venituri supuse impozitarii, precum si a conditiilor de impozitare intra in atributiile exclusive ale legiuitorului.

De altfel, art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 nu se refera la impozitarea pensiilor magistratilor, ci la impozitarea tuturor categoriilor de venituri nete incasate cu titlu de pensie, dar numai in partea care depaseste suma de 2.000.000 lei/luna. Asa fiind, rezulta ca impozitarea pensiilor nu poate fi considerata ca o incalcare a art. 53 din Constitutie si nici ca o restrangere a execitiului unor drepturi sau libertati fundamentale, in intelesul art. 49 din Constitutie. De asemenea, nu sunt infrante nici prevederile constitutionale ale
art. 43 referitoare la obligatia statului de a asigura un nivel de trai decent. In aceste conditii, exceptia este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.

49. “Dreptul la protectie sociala” si, respectiv, “dreptul la pensie” ca drepturi constitutionale nu au semnificatia interzicerii posibilitatii impozitarii pensiilor.

Prin Decizia nr. 173 din 23 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicata in M.Of. nr. 500 din 24 august 2001, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

I. Examinand critica de neconstitutionalitate privind incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4) prin aceea ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 nu are la baza existenta unui “caz exceptional” care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel motivarea cuprinsa in nota de fundamentare a ordonantei de urgenta justifica existenta cazului exceptional si raspunde totodata exigentelor stabilite de Curtea Constitutionala, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementarii pentru aprecierea constitutionalitatii ordonantelor de urgenta.
Intr-adevar, din cuprinsul notei de fundamentare rezulta ca “in cadrul strategiei economice pe termen mediu a Romaniei, sectiunea Politica fiscala, se prevedea ca impozitarea pensiilor va fi clarificata in anul 2000”, ceea ce a determinat “reglementarea modului de impunere a veniturilor din pensii”.
De altfel, in legatura cu critica adusa ordonantei privind incalcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, la aceeasi solutie se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la Decizia
Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o mentin si in cauza de fata.

II. Curtea constata ca este neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei potrivit careia ordonanta criticata este neconstitutionala, deoarece a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Constitutie. Conform acestor dispozitii constitutionale impozitele (precum si alte venituri ale bugetului de stat si bugetului asigurarilor sociale de stat) se stabilesc numai prin lege. In cauza impozitul pe venit este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999), emisa in temeiul prevederilor art. 1 lit. D pct. 13 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999). Aceasta Ordonanta a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, ce formeaza obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate, ordonanta care are putere de lege. Astfel fiind, nu se poate sustine incalcarea dispozitiilor constitutionale.

III. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. II alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, prin raportare la dispozitiile art. 78, coroborat cu art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca textul de lege criticat nu contine nici o dispozitie cu caracter retroactiv. Astfel textul, referindu-se la “pensiile cuvenite incepand cu data de 1 iulie 2000”, are in vedere venitul impozabil lunar din pensii, deci nu si pensiile cuvenite anterior datei de 1 iulie 2000, situatie in care nu se poate sustine existenta unei neconcordante intre data de 1 iulie 2000, prevazuta de text, si cea a publicarii ordonantei in Monitorul Oficial al Romaniei.

IV. Curtea constata, de asemenea, ca nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 38 si ale art. 43 alin. (2) din Constitutie, deoarece referirile din aceste texte constitutionale la “dreptul la protectie sociala” si, respectiv, la “dreptul la pensie” nu au semnificatia interzicerii posibilitatii impozitarii pensiilor.

V. Analizand critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 nu incalca aceste dispozitii constitutionale, deoarece art. 49 este aplicabil numai in ipoteza in care exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu se poate constata.

VI. In sfarsit, Curtea urmeaza sa respinga si sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, text care stabileste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, deoarece acest text constitutional se refera la egalitatea in drepturi a cetatenilor in raport cu prevederile legii, ceea ce a fost respectat prin ordonanta criticata.

50. Nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Prin Decizia nr. 162 din 22 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente, publicata in M.Of. nr. 453 din 9 august 2001, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile criticate ale Ordonantei Guvernului nr. 47/1997 nu mai erau in vigoare la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, 9 octombrie 2000, intrucat, prin art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 83 din 25 august 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, se dispusese abrogarea in intregime a Ordonantei Guvernului nr. 47/1997, aprobata prin Legea nr. 180/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.

Curtea constata insa ca dispozitia criticata din Ordonanta Guvernului nr. 47/1997, abrogata, a fost reluata in mod integral, intr-o redactare identica, prin dispozitiile art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente, astfel incat Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte cu privire la acest text. Sub acest aspect, Curtea retine ca dispozitiile art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 au fost declarate ca fiind neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 101 din 10 aprilie 2001. In conformitate cu dispozitiile
art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. Asa fiind, rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze a devenit inadmisibila, conform dispozitiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.