Dictionar juridic - Definitia termenului BONITATE COMERCIALA

Sintagma prin care se desemneaza capacitatea unui comerciant ( in sens de posibilitati economice ) de a-si onora obligatiile asumate fata de terti prin contracte.In sens restrans, bonitatea comerciala, are aceasi semnificatie ca si solvabilitatea.Intr-o acceptiune mai larga, bonitatea comerciala, da expresie solvabilitatii, rentabilitatii si lichiditatii unei firme comerciale.Totodata ea exprima conduita generala a respectivei firme in ce priveste respectarea si executarea obligatiilor comerciale asumate fata de alti participanti la raporturile comerciale.Bonitatea comerciala poate fi constata si verificata prin utilizarea unor surse directe de informare precum: analiza bilantului, cercetarea conrului de profit si pierderi, consultarea altor documente financiar-contabile si comerciale ale firmei avuta in vedere.Constatarea si verificarea bonitatii comerciale poate fi de asemenea facuta si prin utilizarea unor surse indirecte, ca de pilda: informatii obtinute de la banci, de la institute de crecetare a pietei, de la brokerii de informatie si de la partenerii de afaceri ai firmei etc.