Dictionar juridic - Definitia termenului COMPLICITATE

O forma a participatiei penale care consta in fapta unei persoane care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, inclusiv promisiunea de a tainui bunurile provenite din savarsirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar daca, dupa comiterea faptei, promisiunea nu este indeplinita. In raport cu natura sprijinului acordat de complice, cu timpul in care este dat, complicitatea poate fi: materiala, morala, anterioara si concomitenta.