Dictionar juridic - Definitia termenului FRANCIZA

(franchising) reprezinta un contract prin care proprietarul unei afaceri (franchisor) cedeaza cumparatorului (franchiser/franchisee), dreptul de folosinta al numelui firmei, al marcii, de comercializare a unor bunuri/servicii care sunt deja prezente pe piata si inregistreaza succes. Franciza cuprinde un pachet complex de servicii cu care vanzatorul vine in sprijinul cumparatorului pentru dezvoltarea afacerii. Pachetul poate cuprinde, in functie de specificul activitatii, know-how, conceptul de afaceri, instruirea personalului, aranjarea magazinului/localului, utilarea/mobilarea lui, aprovizionare, plan de investitii, reclama, consultanta. Franchiserul beneficiaza de renumele firmei care si-a dovedit, in timp, viabilitatea pe piata. El trebuie sa respecte standardele de calitate ale firmei, ajutat de cunostintele si experienta franchisorului. In schimbul acestor informatii plateste o taxa de intrare in afacere, o taxa periodica si o taxa de publicitate (ambele reprezinta cateva procente din cifra de afaceri). Calitatea serviciilor este in permanenta controlata de franchisor, sisitemul fiind organizat pe verticala Franchisorul are obligatia de a-l instrui pe franchiser in construirea afacerii.