Dictionar juridic - Definitia termenului JUST TITLU

Orice titlu translativ de proprietate ale carui vicii sunt ignorate de dobanditor. Au acest caracter: vanzarea, donatia, schimbul, etc. lovite de nulitate, cele provenite de la un neproprietar etc. Confera posesorului dreptul de a culege fructele. Nu au acest caracter si nu produc acest efect actele prin care se transmite numai folosinta lucrului.

Alti termeni asemanatori: absenta nejustificata, actiune in restituirea imbogogatirii fara justa cauza, actiunea in justitie, ajustare fiscala la frontiera, codul lui justinian, curtea internationala de justitie, curtea suprema de justitie, imbogatire fara justa cauza, just titlu, just titlu, just titlu putativ, justa cauza, justitiabil, justitie, amortizarea titlului de credit, bloc de titluri, broker de titluri, contract cu titlu gratuit, contract cu titlu oneros, dematerializarea titlurilor, depozit de titluri, distributie de titluri de valoare., donatie cu titlu particular, donatie cu titlu universal, emisiune de titluri, intervertirea titlului posesiei, legat cu titlu particular, legat cu titlu universal, piata a titlurilor necontate, piata titlurilor financiare, societati comerciale emitente de titluri de valoare, succesiune cu titlu universal, titlu, titlu abstract, titlu cauzei, titlu de credit, titlu de credit, titlu de legitimare, titlu de participatie, titlu executoriu, titlu executoriu, titlu impropriu, titlu la ordin, titlu la ordin, titlu la purtator, titlu la purtator, titlu nominativ, titlu propriu-zis, titlu putativ, titlu recognitiv, titlu reprezentativ, titlu societar, titlui de imprumut (in operatiuni de bursa), titluri de stat, titluri de tip "cos", titluri financiare