Termen prin care in materie cambiala se desemneaza din punctul de vedere al tragatorului valoarea creantei sale fata de tras, suportul ordinului sau de plata dat acestuia din urma in profitul unui beneficiar, iar din punct de vedere al trasului cauza in virtutea careia el accepta sa plateasca sau plateste suma prevazuta in titlu; o atare cauza rezida in obligatia de plata ce revine trasului in temeiul raportului existent intre acesta si tragator.