Tudor Chiuariu: Raportul SAR privind justitia este o colectie de falsuri grosolane

Tudor Chiuariu comenteaza, intr-un comunicat remis AMOS News, Raportul Societatii ACademice Romane privind Justitia. In opinia fostului ministru al justitiei, raportul este "o colectie de falsuri grosolane, de omisiuni si de intrerpretari tendentioase". Redam integral comunicatul:

Capitolul „Reforma judiciara si anticoruptie” din Raportul anual 2008 al Societatii Academice Romane – SAR, „Primul an al Romaniei in UE”, contine afirmatii neadevarate, foloseste termeni neadecvati, are la baza surse indoielnice, dovedeste necunoasterea cadrului legal si omite sa  faca referire la evolutii importante din domeniu.

Pasaje intregi din capitolul privitor la justitie sunt afirmatii false, populiste, pe alocuri catastrofice, fara a prezenta nici un fel de argument sau de proba. De exemplu:
„Politicienii au incercat constant sa controleze activitatea DNA prin modificarea statutului sau legal sau prin schimbarea instrumentelor legale disponibile.(…) in 2007 am putut vedea o activitate intensa de demolare a mecanismelor create in anii anteriori.”
De mentionat ca 2007, anul la care se refera raportul SAR, a fost primul an, de la infiintarea fostului PNA, in 2002, in care ordonanta privind organizarea si functionarea acestei structuri nu a fost modificata.

Singurul exemplu adus in sprijinul acestor afirmatii grave este legea adoptata de Parlament prin care se dezincrimina acordarea de credite ilegale. Atat potrivit Asociatiei Romane a Bancilor (bancile fiind  practic institutiile protejate prin incriminarea acestei fapte), cat si Transparency International, in Raportul National asupra Coruptiei 2007, considera masura benefica. Redam doua pasaje elocvente din raportul Transparency:
„Din punct de vedere al tehnicii legislative, incriminarea penala a obtinerii de credite neperformante printr-o lege anticoruptie nu a fost pertinenta. In acest fel s-a ajuns la transformarea riscului comercial bancar in risc penal, de unde a rezultat o suprareglementare in domeniul anticoruptie.”

„Ipoteza potrivit careia scopul acestei modificari a fost acela de a inlatura raspunderea penala a unor inculpati marcanti, prin dezincriminarea faptelor pentru care fusesera trimisi in judecata de procurorii anticoruptie, este lipsita de fundament juridic. In privinta acelor situatii particulare in care dezincriminarea profita in cazuri in care pericolul social al faptelor savarsite este incontestabil, tehnica juridica penala permite reincadrarea/recalificarea acestora, in masura in care sunt intrunite elementele constitutive ale altor infractiuni.”

Afirmatia ca dezincriminarea se va aplica functionarilor care au luat mita pentru acordarea unor credite frauduloase, ducand la inchiderea acestor cazuri e o aiureala juridica, din moment ce luarea de mita este in continuare infractiune si reincadrarea faptelor e obligatorie, inclusiv in faza urmarii penale.

Alte afirmatii „tari”, categorice, dar care n-au nici o legatura cu legile adoptate in tara noastra in 2007, ne fac sa ne intrebam daca acest raport se refera intr-adevar la Romania, si nu la alta tara. De exemplu, un proiect de modificare a legii spalarii banilor a fost initiat „pentru a da o gura de aer unor acuzati in cazuri de mare coruptie”. Suna foarte bine, cu exceptia faptului ca, in 2007, singura modificare a Legii 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor s-a referit exclusiv la anexa de salarizare a personalului de specialitate din Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor  (Legea nr. 306 din 13 noiembrie 2007)(!?)

In privinta modificarilor aduse de Camera Deputatilor Codului de procedura penala, se face referire la un citat dintr-un „raport de monitorizare al Comisiei Europene.” Aceasta afirmatie este un fals grosolan, modificarile fiind adoptate in noiembrie 2007, data dupa care Comisia Europeana nu a mai realizat nici un raport de monitorizare.
Pentru a fi mai convingator, acest fals se sprijina pe altul. Astfel, raportul SAR face referire la limitarea interceptarilor telefonice la 120 de zile, ca fiind una dintre aceste modificari. Or aceasta este o prevedere legala in vigoare din 2003, si nu un amendament propus in 2007.

Raportul contine confuzii terminologice si privind competentele institutiilor din sfera judiciara. Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii este denumit „principalul organism de auto-reglementare al sistemului juridic”. Pe langa confuzia evidenta intre termenii „juridic” si „judiciar”, intentia autorilor fiind aceea de a se referi la institutii si nu la norme, CSM nu are nici o atributie de „auto-reglementare”. CSM este, potrivit Constitutiei, garantul independentei magistratilor, avand in consecinta in principal atributii privind intrarea si promovarea in magistratura, eliberarea din functie si sanctionarea disciplinara. Competenta de reglementare este in sarcina Guvernului si a Parlamentului.

Alte erori contine raportul si in legatura cu legea raspunderii ministeriale. In primul rand, legea a fost adoptata in 1999, si nu in 2005, atunci cand a avut loc doar o modificare. In al doilea rand, sfera de aplicabilitate a legii asupra fostilor ministri fusese deja stabilita prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 93 din 16 iunie 1999. Decizia nr. 665/2007 nu face decat sa reitereze decizia anterioara. Este un mic detaliu, a carui cunoastere, macar de catre fostul ministru al justitiei, daca nu de catre prietenii domniei sale de la SAR, ne-ar fi scutit de valul restituirilor de dosare din 2007.

Afirmatii tendentioase care anticipeaza rezultatul unor investigatii incipiente sunt emise in cazul anchetei privind posibila fraudare a concursurilor de procurori-sefi, in care, afirma raportul, sunt „implicati membri ai CSM”. In statul de drept pe care pretinde ca-l apara organizatia ce asuma acest raport, „implicarea” unor persoane in savarsirea unor fapte penale poate fi stabilita numai de catre o instanta judecatoreasca. Asa-zisii experti SAR sunt si vizionari si stiu ce va hotari o instanta de judecata, in cazul in care aceasta va fi sesizata?

„Academic” este tratat si cazul Ludovic Orban. Desi exista versiuni contradictorii asupra celor intamplate si faptele nu au fost inca stabilite cu exactitate de organele de cercetare penala, in Raport este invocat, fara nici un dubiu, „accidentul rutier pe care l-a cauzat” ministrul transporturilor.

Intr-un mod neprofesionist si vadit partinitor, sunt pur si simplu omise urmatoarele evenimente, fara de care nu se poate crea o imagine completa asupra evolutiilor din justitie in 2007:
-Adoptarea legii si infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, masurile Guvernului pentru punerea in functiune a Agentiei.
-Controlul inspectiei judiciare la DNA.
-Adoptarea planului de actiune convenit cu Comisia Europeana.
-Noile proiecte de coduri de procedura, civila si penala.
-Promovarea proiectului de modificare a legii Curtii Constitutionale, pentru a evita posibilitatea tergiversarii cauzelor.
-Returnarea de la instante la procurori a majoritatii dosarelor importante instrumentate in ultimii ani de DNA, si cauzele care au condus la aceasta situatie.

In privinta Agentiei Nationale de Integritate, se face doar remarca ca are „puteri mai limitate decat s-a dorit initial”. In fapt, forma legii adoptata de Parlament si amendata prin ordonanta guvernamentala este mai stricta, mai dura decat forma initiala, atat in ceea ce priveste limita sumei de la care poate incepe o investigatie, cat si in ceea ce priveste sanctiunile aplicabile (introducandu-se confiscarea averii).

Daca tot s-au facut referiri la dosarele de coruptie la nivel inalt, suspecta este si trecerea sub tacere a evolutiilor recente in dosarul „Flota”, in care sunt implicati mai multi demnitari, printre care si presedintele Traian Basescu, in urma unei noi expertize dispuse in cauza rezultand un prejudiciu 0 (zero).

Totul culmineaza cu obsesia tuturor trepadusilor prezidentiali: desfiintarea DNA. Citam din raport: „Apogeul acestui efort politic anticoruptie a fost atins in octombrie 2007, cand a fost pregatit un proiect de ordonanta de urgenta privind unificarea DNA cu DIICOT.”
Trebuie sa remarcam, mai intai, ca apogeul acestui efort anticoruptie nu exista. Un asemenea proiect nu a fost niciodata initiat sau discutat in Guvern. Zvonul a fost lansat si intretinut, impotriva dezmintirilor oficiale, de un site de internet obscur, pentru a servi scopurilor politice ale presedintelui Basescu, aflat in campanie electorala pentru Partidul Democrat.

Lasand la o parte teama evidenta a autorilor ca dom’ profesor Basescu isi va pierde principalul instrument de compromitere a adversarilor si de protejare a aliatilor politici, precum si stangaciile legate de necunoasterea cadrului institutional, ceea ce „uita” sa precizeze raportul este ca fragmentarea DNA-DIICOT-Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General conduce la declinari de competenta intre cele 3 structuri care impiedica solutionarea marilor dosare de coruptie si criminalitate organizata. Or, acesta e unul dintre aspectele negative identificate de raport („pasarea dosarelor”, in limbajul „academic” al raportului).

Sursa: Amos News