ICCJ PEN Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Nerespectarea dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei
( I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 13 din 8 ianuarie 2007)
 
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea speciala. Judecata. Judecata in prima instanta

Indice alfabetic:

- Drept procesual penal
- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale
- nerespectarea dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei

- C. proc. pen., art. 332 alin. (2)
 
Potrivit prevederilor art. 332 alin. (2) si (4) C. proc. pen., instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale, intre altele, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei. In cazul in care rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, cuprinde toate elementele prevazute in art. 263 C. proc. pen. si nu prezinta nicio neregularitate care sa impuna refacerea acestuia, instanta nu poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, in temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., constatand caracterul ilegal al mijloacelor de proba pe baza carora s-a dispus trimiterea in judecata, intrucat instanta se pronunta asupra caracterului ilegal al mijloacelor de proba prin hotarare, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si dupa dezbateri.
                        

Prin rechizitoriul Directiei Nationale Anticoruptie, Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, nr. 100 din 20 aprilie 2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor C.C. si L.F. pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 8 din Legea nr. 39/2003, a inculpatului V.D., pentru  savarsirea infractiunilor prevazute in art. 7 alin. (2) din Legea nr.78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar a inculpatilor C.A., I.G. si C.M., pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art.8 din Legea nr. 39/2003.
           
Prin sentinta nr. 66/P din 13 septembrie 2006 a Curtii de Apel Oradea, Sectia penala si pentru cauze cu minori si familie, s-a dispus, in baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea la procuror a cauzei penale privind pe inculpati pentru refacerea urmaririi penale, considerand ca actul de sesizare a instantei este lovit de nulitate absoluta, intrucat dupa inceperea urmaririi penale nu s-au mai efectuat acte de urmarire penala.
           
Astfel, s-a retinut ca toate actele procedurale efectuate in cauza s-au realizat inainte de inceperea urmaririi penale, in faza actelor premergatoare, iar dupa inceperea urmaririi penale nu s-au administrat probe si s-a procedat la audierea inculpatilor si trimiterea lor in judecata.
            
In legatura cu actele premergatoare, s-a apreciat ca acestea nu au nici o valoare in lipsa procesului-verbal prin care se constata efectuarea lor si care poate constitui mijloc de proba. De asemenea, s-a retinut ca in privinta autorizarii interceptarilor si prelungirii acestora nu s-au respectat dispozitiile referitoare la competenta, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute a acestor probe conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
           
Totodata, sesizarea instantei s-a apreciat a fi nelegala, prin incalcarea dispozitiilor art. 2 C. proc. pen. si ale art. 6 paragraf 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
           
Recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, este intemeiat.
           
In conformitate cu dispozitiile art. 332 alin. (2) si (4) C. proc. pen., instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, iar impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror sau persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.

Potrivit art. 62 si art. 64 alin. (2) C. proc. pen., in vederea aflarii adevarului organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe, iar mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal.
           
Pe de alta parte, in baza art. 300 C. proc. pen., instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare, iar cand constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii si neregularitatea nu poate fi inlaturata, dosarul se restituie organului de urmarire penala in vederea refacerii actului de sesizare.

Din examinarea prevederilor mentionate rezulta ca numai nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de proba obtinute de procuror in cursul urmaririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii in judecata, este de atributul instantei, care se pronunta, insa, prin hotarare, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si dupa dezbateri.
           
Analizand rechizitoriul nr. 100 din 20 aprilie 2006 intocmit de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, se constata ca acest act respecta, prin forma si continut, toate cerintele legii.

Actul de sesizare a instantei cuprinde toate elementele prevazute in art. 263 C. proc. pen., si anume datele referitoare la persoana inculpatilor, faptele retinute in sarcina lor, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea si dispozitia de trimitere in judecata, precum si numele persoanelor care trebuie citate in instanta. Totodata, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care sa impuna refacerea lui de catre procuror.
           
In cauza, prima instanta, fara a efectua cercetarea judecatoreasca, s-a pronuntat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul si-a intemeiat trimiterea in judecata a inculpatilor, apreciind ca nelegalitatea actelor premergatoare si neadministrarea de probe dupa inceperea urmaririi penale ar atrage nelegalitatea actului de sesizare in intregul sau si ar face necesara refacerea urmaririi penale.
           
Or, extinzand obiectul verificarii de la actul de sesizare, la materialul probator pe care acest act s-a intemeiat, prima instanta a incalcat atat dispozitiile imperative evocate, cat si cele referitoare la obligativitatea efectuarii cercetarii judecatoresti, in cadrul careia se putea examina public, nemijlocit si contradictoriu intregul material probator, pronuntand astfel o hotarare nelegala.
           
In consecinta, recursul a fost admis, hotararea atacata a fost casata si s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la Curtea de Apel Oradea