ICCJ Penal - Tentativa la infractiunea de omor calificat.

Tentativa la infractiunea de omor calificat. Vatamare corporala grava. Incadrare juridica ( I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1597 din 13 martie 2006) 
 
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra persoanei. Infractiune contra vietii, integritatii corporale si sanatatii. Omuciderea. Omorul calificat

Indice alfabetic:

- Drept penal
- tentativa la infractiunea de omor calificat
- omor savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane
- vatamare corporala grava          

- C. pen., art. 20, art. 174, art. 175 lit. e), art. 182
 
Fapta inculpatului de a stropi victima cu benzina si de a-i da foc, provocandu-i arsuri pe 10% din suprafata corpului, ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 175 lit. e) C. pen., referitor la omorul savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane, iar nu pe cele ale infractiunii de vatamare corporala grava, intrucat prin modul de savarsire a faptei, provocand combustia victimei, inculpatul a urmarit sau a acceptat posibilitatea producerii decesului acesteia.   
                        
  
Prin sentinta penala nr. 674 din 26 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Timis a fost respinsa cererea inculpatului L.L. privind schimbarea incadrarii juridice a faptei, din tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. e) C. pen. in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 din acelasi cod, si s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. e) C. pen.
           
Prin aceeasi hotarare, inculpatul a fost condamnat pentru tentativa la infractiunea de distrugere prevazuta in art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen.
           
Instanta a retinut ca, in seara de 14 aprilie 2004, cand a ajuns acasa, inculpatul a constatat ca din geanta ii lipseau mai multe bunuri si, crezand ca i-au fost sustrase de catre B.A., impreuna cu care consumase alcool intr-un local inainte de a ajunge acasa, s-a deplasat la locuinta acestuia pentru a-i cere restituirea bunurilor, B.A. nerecunoscand ca a sustras inculpatului bunurile reclamate. La scurt timp, inculpatul a luat o sticla de jumatate de litru in care se afla benzina si un par care avea legat la un capat mai multe materiale textile, dupa care s-a deplasat la locuinta lui B.A. si, cand a ajuns in fata casei acestuia, a dat foc capatului invelit cu materiale textile al parului, aruncand benzina pe unul din geamurile casei si aprinzand tocul din lemn.

Auzind ca inculpatul a revenit pentru a-si recupera bunurile, B.E., mama lui B.A., a deschis usa de la poarta casei si i-a permis acestuia sa intre in curte, iar inculpatul, trecand pe langa usa de acces din hol, a aruncat benzina si a incendiat-o. La strigatele mamei sale, B.A. a iesit din camera in dreptul usii, iar inculpatul vazandu-l, a aruncat benzina peste acesta si cu parul aprins i-a dat foc.
           
Din raportul de constatare medico-legala a rezultat ca partea vatamata B.A. a avut arsuri, fiindu-i afectata 10% din suprafata corporala, precum si ca leziunile au fost produse prin arsura termica cu flacara si au necesitat pentru vindecare 45 de zile de ingrijiri medicale, fara ca viata victimei sa fie pusa in primejdie.
           
Prin decizia penala nr. 1 din 9 ianuarie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara a fost admis apelul inculpatului, dispunandu-se reducerea pedepsei aplicate acestuia.
Recursul declarat de inculpat, prin care a solicitat, in principal, schimbarea incadrarii juridice a faptei din tentativa la infractiunea de omor calificat in infractiunea de vatamare corporala grava, cu motivarea ca partii vatamate nu i-a fost pusa viata in primejdie, este nefondat.
           
In cauza, se constata ca prima instanta a retinut, in mod corect, situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dand faptelor comise de catre acesta incadrarea juridica corespunzatoare.
           
Ceea ce deosebeste infractiunea de vatamare corporala grava avand ca urmare punerea in primejdie a vietii persoanei de tentativa la infractiunea de omor este pozitia subiectiva a faptuitorului fata de actiunile care constituie latura obiectiva a infractiunii.
           
In timp ce in cazul infractiunii prevazute in art. 182 alin. (2) teza ultima C. pen. faptuitorul actioneaza cu praeterintentie - in sensul ca, urmarind sa loveasca victima sau sa-i cauzeze o vatamare corporala, se produce o consecinta mai grava, si anume punerea in primejdie a vietii acesteia, consecinta care depaseste intentia faptuitorului si in raport cu care el se afla in culpa -, in cazul tentativei la infractiunea de omor, acesta actioneaza numai cu intentie.
           
Pentru stabilirea pozitiei subiective a faptuitorului trebuie sa se tina seama de toate imprejurarile in care fapta a fost comisa, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizata si de urmarile produse sau care s-ar fi putut produce, iar daca nu se poate stabili culpa faptuitorului in ceea ce priveste consecinta mai grava produsa, atunci acesta va raspunde pentru tentativa la infractiunea de omor.
           
Este adevarat ca, din continutul raportului de constatare medico-legala, rezulta ca leziunile suferite de partea vatamata nu au pus in primejdie viata acesteia si au necesitat numai 45 de zile de ingrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte incadrari juridice decat cea data faptei. Important, insa, nu este atat rezultatul concret al actiunii agresorului, cat intentia lui, directa sau indirecta, in raport cu viata victimei.
           
Or, atunci cand a stropit victima cu benzina si a provocat combustia acesteia, inculpatul a urmarit sau cel putin a acceptat producerea unui rezultat letal.
Inculpatul nu poate sustine ca a prevazut interventia rudelor partii vatamate, ale caror eforturi au condus la stingerea flacarilor, ci, mai mult, a parasit in fuga locul faptei, fara a schita vreun gest de ajutorare a partii vatamate. In aceste conditii, sustinerea inculpatului in sensul ca ar fi urmarit numai intimidarea partii vatamate este lipsita de temei real, dupa cum nesincera este si sustinerea ca ar fi avut asupra sa numai o cantitate infima de benzina, insuficienta pentru scopul urmarit, atata vreme cat a avut suficient combustibil pentru a incendia si elemente ale imobilului in care locuia partea vatamata.
           
In consecinta, cum nu se poate proceda la schimbarea incadrarii juridice date faptei, deoarece nu exista elemente care sa duca la concluzia ca aceasta ar corespunde unui alt model infractional, toate elementele conducand spre intentia inculpatului de a ucide victima, recursul inculpatului a fost respins.

Sursa: Scj.ro