Potrivit interpretarii per a contrario a dispozitiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusa caii de atac odata cu fondul cauzei, daca acesta este supus unei cai de atac, iar conform art. 392 alin. (4) C. proc. pen., decizia prin care se solutioneaza contestatia in anulare impotriva unei decizii pronuntate in recurs este definitiva si, in consecinta, nu este supusa niciunei cai de atac. Prin urmare, incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, in cadrul unei contestatii in anulare introduse impotriva unei decizii pronuntate in recurs, nu este supusa niciunei cai de atac, orice cale de atac exercitata impotriva unei astfel de incheieri fiind inadmisibila.
(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 374 din 30 ianuarie 2008)
Pe rolul Curtii de Apel lasi se afla dosarul nr. 4060/45/2006, avand ca obiect contestatia in anulare formulata de contestatorul C.D. impotriva deciziei penale nr. 21 din 21 februarie 2006 pronuntata de Curtea de Apel lasi, ca instanta de recurs.
La termenul din 17 aprilie 2007, aparatorul contestatorului a formulat oral cerere de recuzare a judecatorilor Curtii de Apel lasi, cu exceptia judecatorilor S.O. si C.M., acordandu-se termen la 8 mai 2007, data pana la care urma sa se solutioneze cererea de recuzare, dupa indicarea motivului de recuzare pentru fiecare judecator recuzat.
La acest termen, s-a constatat ca nu a fost motivata cererea de recuzare, iar aparatorul contestatorului a precizat cererea in sensul ca il recuza numai pe presedintele completului de judecata, judecatorul D.A., pentru ca, in calitatea sa de presedinte al completului de judecata, desi avea obligatia sa asigure un tratament egal partilor, i-a aplicat procurorului un tratament privilegiat fata de aparator si parte.
La acest termen a invocat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., care contravin dispozitiilor art. 16 si art. 21 din Constitutie.
Prin incheierea din 29 mai 2007, in baza art. 52 C. proc. pen., a fost respinsa cererea de recuzare a judecatorului D.A.
Dupa solutionarea cererii de recuzare, completul de judecata constituit cu participarea judecatorului D.A., in temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea cauzei si sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. l pct. 158 si art. l pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, si a art. 52 alin. (2) C. proc. pen.
Prin decizia nr. 1073 din 20 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a respins aceasta exceptie de neconstitutionalitate.
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Cartea Verde a Contabilitatii
Portal Codul Muncii
Impotriva incheierii din 29 mai 2007, prin care s-a solutionat cererea de recuzare, contestatorul C.D. a declarat recursul de fata, pe care nu l-a motivat.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit interpretarii per a contrario a dispozitiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusa caii de atac odata cu fondul cauzei, daca acesta este supus unei cai de atac.
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., decizia prin care se solutioneaza contestatia in anulare impotriva unei decizii pronuntata in recurs este definitiva, la fel ca si decizia din recurs.
Cum incheierea prin care s-a solutionat cererea de recuzare a fost pronuntata in cadrul unei contestatii in anulare care nu este supusa niciunei cai de atac, rezulta ca nici aceasta incheiere nu este supusa vreunei cai de atac, orice cale de atac exercitata impotriva unei asemenea incheieri fiind inadmisibila.
Fata de aceste considerente si fata de dispozitiile art. 29 pct. 2 C. proc. pen., recursul a fost respins ca inadmisibil, in baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri