Judecatorie COMER Pretentii comerciale. Remiterea de datorie.

Pretentii comerciale. Remiterea de datorie.

Tip: Sentinta comerciala
Nr./Data: 135 (15.03.2007)
Autor: Judecatoria Slatina

Prin sentinta nr. 32/23.01.2007 pronutata in dosarul 7145/104/2006, Tribunalul Olt a declinat competenta de solutionarea a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta SC M. 91 SRL impotriva paratei SC P.C.S.SA, avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 4060,2419 lei si dobanda legala pana la punerea in executare a hotararii, precum si la predarea cantitatii de 2255 Kg cablu, iar in masura in care bunul nu mai exista, restituirea sumei de 789,2026 lei reactualizata in favoarea Judecatoriei Slatina.

Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1534/311/2007.
In motivarea cerereii, legal timbrate, reclamanta a aratat ca in baza contractului incheriat de parti in 2002, a prestat paratei servicii in perioada 1-15.06.2004, a caror contravaloare stabilita potrivit facturii 5414089, nu a fost achitata.

Reclamanta a mentionat ca pretinsa renuntare la pretentii, invocata de parata pt a nu achita pretul, este lovita de nulitate absoluta. In ceea ce priveste cererea privind obligarea partei la predarea cantitatii de 2255 KG cablu, reclamanta a aratat ca a achitat pretul, dar predarea produselor nu s-a realizat deoarece nu a avut mijloace de transport la acea data.

In drept au fost invocate disp. art. 1061, 1973, 1313 Cciv si art. 43 C.com.
In conf. cu disp. art. 115-118 Cpciv, parata a formulat intampinare solicitand respingerea capatului de cerere privind obligarea la plata sumei de 4060,2419 lei intrucat administratorul societatii reclamante a renuntat la plata acestei sume pt ca parata sa nu formuleze plangere penala impotriva fiului sau. In ceea ce priveste capatul de cerere privind predarea cantitatii de cablu, parata a aratat ca aceasta a fost predata.

In sedinta publica din data de 07.03.2007, reclamanta, in conf cu art. 132 alin. 2 Cpciv, si-a restrans obiectul celui de-al doilea capat de cerere, solicitand doar predarea cantitatii de cabluri.

In sedinta publica din data de 14.03.2007, reclamanta a aratat ca intelege sa-si restranga si obiectul primului capat de cerere, solicitand doar obligarea paratei la plata debitului principal, nu si a dobanzii legale.

Instanta a administrat proba cu inscrisuri, la dosar fiind atasate originalul facturii fiscale 5414087/02.06.2004 purtand mentiuni olografe, precum si avizul de insotire a marfii 4001197/19.04.2004.

Analizand inscrisurile depuse in cauza, in ceea ce priveste primul capat de cerere, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Intre parti, in temeiul acordului de vointa materializat in contractul incheiat in anul 2002, s-au derulat relatii comerciale avand ca obiect prestari de servicii de catre societatea reclamanta in favoarea societatii parate, acesteia revenindu-I obligatia de a achita in termenul stabilit contravaloarea acestor servicii.

In derularea acestor relatii, in temeiul contractului susmentionat, reclamanta a emis factura fiscala 5414089/17.06.2004, dand astfel nastere obligatiei paratei de a achita valoarea inscrisa in cuprinsul acesteia.

Ulterior, administratorul societatii reclamante a renuntat la plata debitului cu conditia ca societatea parata sa nu formuleze plangere penala impotriva fiului sau.

Instanta califica aceasta modalitate de stingere a obligatiei paratei de a achita contravaloarea serviciilor prestate de catre reclamanta a fi o remitere de datorie.

Instanta retine ca remiterea de datorie, definita a fi renuntarea cu titlu gratuit a creditorului la a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau, este un contract (presupunad deci si consimtamantul debitorului) care implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau, deci o donatie indirecta.

In conf cu art. 948 C.civ. corob. cu art. 1 C.com., validitatea unei conventii este conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: capacitatea partilor de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se oblige, un obiect determinat si o cauza licita.

Cauza conventiei, definita a fi obiectivul urmarit de parti la incheierea acesteia, cuprinde doua elemente si anume scopul imediat (scopul obligatiei) si scopul mediat (scopul actului juridic).

In actele cu titlu gratuit intentia de a gratifica reprezinta scopul imediat.
Principala conditie de valabilitatea a cauzei este cea a existentei, lipsa cauzei fiind sanctionata in conf cu disp. art. 966 Cciv cu nulitatea absoluta a conventiei.

In speta instanta retine ca remiterea de datorie consimtita de administratorul societatii reclamante nu a avut drept scop imediat intentia de a gratifica societatea parata, ci de a o determina pe aceasta sa nu formuleze plangere penala impotriva fiului sau.

Lipsa intentiei liberale si deci a scopului imediat cu consecinta lipsei cauzei remiterii de datorie determina nulitatea absoluta a acestui mod de stingere a obligatiei paratei de achitare a contravalorii serviciilor prestate de reclamanta.

Pt aceste considerente, in temeiul disp. art. 969 Cciv corob cu art. 1 Ccom, constatand neindeplinirea de catre societatea parata a obligatiei de a achita contravaloarea serviciilor prestate de societatea reclamanta, urmeaza a o obliga la plata sumei de 4060,2419 lei.

In ceea ce priveste cererea privind obligarea paratei la predarea cantitatii de 2255 Kg cablu instanta retine urmatoarele:

La data de 19.04.2004, intre parti s-a realizat acordul de vointa privind transferul dreptului de proprietate asupra unei cantitati de 2255 Kg de cablu TBLA – TBLI CAT 3. In dovedirea conventiei, parata a emis factura fiscala nr. 907370265/19.04.2004, acceptata la plata de societatea reclamanta, precum si avizul de insotire a marfii 4001197/19.04.2004.

Principalele obligatii la care a dat nastere acordul de vointa al partilor sunt obligatia de plata a pretului in sarcina cumparatorului (societatea reclamanta) si, respectiv, obligatia de predare a bunului in sarcina vanzatorului (societatea parata). Potrivit disp. art 1362 Cciv corob cu art. 1 Ccom, in lipsa unei stipulatii contrare, plata pretului se realizeaza in momentul predarii bunului.

Din interpretarea per a contrario a dispozitiei susmentionate rezulta ca plata pretului de catre cumparator prezuma predarea bunurilor cat timp cumparatorul nu dovedeste acordul de vointa privind ridicarea ulteriora a bunurilor.

In speta, ambele parti au recunoscut indeplinirea de catre societatea cumparatoare a obligatiei de plata a pretului, dar aceasta (desi potrivit art. 1169 Cciv si art. 129 alin. 1 Cpciv avea sarcina probei) nu a facut dovada intelegerii partilor privind predarea ulterioara a cantitatii de cabluri din lipsa mijloacelor de transport.
Prezumtia amintita se coroboreaza cu inscrisurile administrate in cauza ca mijloace de proba.

Astfel, potrivit art. 46 C.com., dovada obligatiilor comerciale se face cu facturi acceptate. Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale.

Intocmita in dublu exemplar, factura se transmite destinatarului odata cu marfa, acesta restituind emitentului deplicatul facturii acceptate.
Factura acceptata de catre destinatar dace dovada si in favoarea emitentului in ceea ce priveste existenta acordului de vointa dintrea parti si executarii operatiunii care constituie obiectul ei.

In speta factura fiscala nr. 907370265/19.04.2004 a fost acceptata la plata facand deci dovada executarii operatiunii de predare.

Pt aceste motive, instanta va respinge ca nefondata cererea reclamantei de obligare a paratei la predarea a 2255 Kg cablu.

In temeiul disp art. 274 Cpciv, apreciind culpa procesuala a paratei urmeaza a o obliga la plata sumei de 877 lei cu titlul de cheltuieli de judecata catre reclamanta, reprezentand contravaloarea onorariului avocatial, taxei de timbru si timbrului judiciar achitate.