Reguli si proceduri aplicabile in executarea mandatului european de arestare (I)

Reguli si proceduri aplicabile in executarea mandatului european de arestare 
      

In conformitate cu prevederile legii-cadru, respectiv a prevederilor art. 100, consimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane de catre autoritatile romane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia in baza unui mandat european de arestare se prezuma ca a fost dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca autoritatea de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare.   

In ceea ce priveste situatia persoanei predate autoritatilor romane, precizam ca, exceptand cazurile mentionate  expres in lege (alin. 1 si 4 din art. 100 al Legii), aceasta (persoana predata) nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute de lege (la art. 79 alin. 1).

Potrivit alin. 3 al art. 100 din lege, in relatia cu alte state membre decat cele de la alin.1 consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare este necesar. In acest sens, judecatorul competent se pronunta, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 87.

Tranzitul

Decizia-cadru a reglementat prin articolul 25 o alta situatie generatoare de discutii si analize intre statele Europei, respectiv tranzitul, Consiliul Europei ajungand  la  solutia legala,  dar de compromis, potrivit  careia fiecare stat membru permite, cu exceptia cazului in care foloseste posibilitatea de refuz atunci cand se solicita tranzitul unuia dintre resortisantii  sau rezidentii sai, in scopul  executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, tranzitul pe teritoriul sau al unei persoane cautate care este predata, cu conditia sa fi primit informatii despre:
a) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european de arestare;
b) existenta unui mandat european de arestare;

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Atunci cand persoana care face obiectul unui mandat european de arestare in scopul urmaririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de tranzit, tranzitul poate fi supus conditiei ca persoana, dupa ce a fost audiata, sa fie returnata in statul membru de tranzit, pentru a efectua acolo pedeapsa sau masura  de siguranta privative de libertate care ar fi pronuntate impotriva sa in statul membru emitent.

Potrivit  deciziei-cadru (alin. 2 al art. 25) fiecare stat membru desemneaza o autoritate insarcinata cu primirea cererilor de tranzit si a documentelor necesare, precum si a oricarei alte corespondente  oficiale privind cererile de tranzit. Statele membre comunica aceasta desemnare  Secretariatului General al Consiliului. Cererea de tranzit, precum si informatiile prevazute la alineatul 1 al articolului 25, pot fi adresate autoritatii desemnate in temeiul alineatului 2 al aceluiasi articol, prin orice mijloc care permite pastrarea unei urme scrise a transmiterii.  Statul membru  de tranzit  notifica  decizia sa prin acelasi procedeu.

S-a  reglementat inclusiv o  cauza de  exceptare   de la tranzit, astfel ca potrivit  aliniatului 4 al aceluiasi articol s-a  stipulat ca Decizia-cadru nu se aplica in cazul utilizarii cailor aeriene fara escala prevazuta. Cu toate acestea, in cazul in care are loc o aterizare fortata, statul membru emitent furnizeaza autoritatii desemnate in conformitate cu alineatul 2 informatiile prevazute la alineatul 1.

Aliniatul 5 al art. 25 din Decizia-cadru mai stipuleaza si ca, atunci cand tranzitul se refera la  o persoana care trebuie sa fie extradata de un stat  tert catre un stat membru, se va aplica mutatis mutandis articolul 25.  In special,  expresia  „mandat european  de arestare” va fi inlocuita cu „cerere de extradare”.

Romania  a transpus  in reglementarea interna prevederile art. 25, astfel ca institutia  competenta a acorda tranzitul pe teritoriul tarii este Curtea de Apel Bucuresti (art. 101 alin. 3 din legea-cadru). Cererea si informatiile privind  tranzitul se transmit Ministerului Justitiei, care le inainteaza, de indata, Curtii de Apel Bucuresti. Dupa primirea  cererii,  Curtea de Apel Bucuresti, in complet format din 2 judecatori ai Sectiei penale, se pronunta cu privire la cererea de tranzit, in ziua primirii acesteia, prin incheiere data in camera de consiliu- cu privire la admiterea  sau  respingerea cererii de  tranzit (potrivit  prevederilor art. 101 alin. 4  din  Legea-cadru)

 In conformitate  cu  prevederile  alin. 5  al articolului 101 din Lege incheierea Curtii  de Apel Bucuresti este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul emitent.

Alineatul 6  al aceluiasi articol reglementeaza o alta situatie, cea a  persoanei ce face obiectul mandatului european si are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat daca este indeplinita conditia prevazuta la art. 87 alin. 2 .

Predarea ulterioara

Fiecare stat membru poate notifica,  in temeiul  art. 28  din Decizia-cadru, Secretariatului General al Consiliului ca, in relatiile sale cu alte state membre care au facut aceeasi notificare, se considera ca a fost acordat consimtamantul pentru predarea unei persoane catre un stat membru, altul decat statul membru de executare, in temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune  savarsita inaintea predarii acesteia, cu exceptia situatiei in care, intr-un caz particular, autoritatea judiciara de executare dispune in alt mod in decizia sa de predare.

Potrivit aceleasi reglementari, in orice situatie, o persoana care a fost predata statului membru emitent in temeiul unui mandat european de arestare poate, fara consimtamantul statului membru de executare, sa fie predata unui alt stat membru decat statul membru de executare, in temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune savarsita inaintea predarii sale, in urmatoarele cazuri:
a)atunci cand, desi a avut posibilitatea  sa o faca, persoana cautata nu a parasit teritoriul statului membru caruia i-a fost predata in 45 de zile de la data eliberarii sale definitive, sau atunci cand s-a intors pe teritoriul acestuia dupa ce l-a parasit;
(b) atunci cand persoana cautata accepta sa fie predata unui stat membru, altul decat statul membru de executare, in temeiul unui mandat  european  de arestare. Consimtamantul  se da autoritatilor judiciare competente  ale statului membru emitent si se consemneaza in conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel incat sa reiasa ca persoana in cauza a actionat  in mod liber si in deplina  cunostinta a consecintelor  acestuia. Persoana cautata are dreptul, in acest scop, sa fie asistata de un avocat;
c) atunci  cand persoana  cautata  nu beneficiaza  de principiul specialitatii, in conformitate cu articolul 27 alineatul (3) literele (a), (e), (f) si (g).
      
Potrivit reglementarii nationale, respectiv art. 102 din Legea 302/2004 consimtamantul la predarea de catre statul roman catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predarii sale se prezuma ca a fost dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca autoritatea judiciara de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare.

Alineatul 2 al art. 102 transpuse  in dreptul intern  prevederile alin. 2  al art. 28  din Decizia-cadru,  iar in cazul in care apar situatii nereglementate de  alin. 1 si 2 din art. 102 al legii, este necesara aprobarea autoritatii judiciare romane  de  executare, care se va solicita in conformitate cu dispozitiile art. 82 (transmiterea mandatului european de arestare), anexand cererii informatiile prevazute la art. 79 alin. 1 (continutul mandatului european de arestare), insotite de o traducere.

Cand Romania nu a transmis notificarea prevazuta de art. 102 din Lege, consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare la predarea unei persoane de catre statul emitent  unui stat tert in baza unui mandat european de  arestare emis pentru o  infractiune  anterioara predarii sale de  catre statul roman, se  exprima pe  baza cererii de autorizare formulate de  catre statul emitent. In acest sens, potrivit  alin. 4 al art. 102 din lege judecatorul competent se pronunta, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 87.

Reglementarea nationala prevede ca dispozitiile alin. 1-4 ale art. 102 se aplica in mod corespunzator si in cazul in care Romania este stat membru emitent.

Art. 103 din legea-cadru  reglementeaza  situatia predarii ulterioare unei extradari, in sensul ca, in cazul in care persoana urmarita a fost extradata in Romania dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului in baza caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii, autoritatea judiciara romana de executare va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent.

Termenele prevazute la art. 95 vor incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza sa se aplice.

In timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea judiciara romana de executare va continua sa asigure conditiile materiale necesare pentru o predare efectiva.

Transpunand art. 28 din Decizia-cadru (care a generat dispute intre statele Uniunii Europene si state terte- europene sau nu, dar  a adus un plus in cooperarea judiciara in materie penala), art. 104 din Legea 302/2004  reglementeaza  situatia extradarii ulterioare,  a unei persoane care a fost predata in Romania in baza unui mandat european de arestare, dar solicitata ulterior de catre un stat care nu este membru al Uniunii Europene, instituind regula ca nu se poate acorda fara consimtamantul autoritatii judiciare de executare care a aprobat predarea.

Reglementarea nationala (alin. 2 al art. 104 din lege) mai stipuleaza ca, in cazul in care autoritatile judiciare romane au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, in baza unui mandat european de arestare, iar autoritatile judiciare emitente solicita consimtamantul de a extrada persoana urmarita catre un tert stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimtamantul va fi acordat in conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, luandu-se in considerare cererea de extradare.