Reguli si proceduri aplicabile in executarea mandatului european de arestare (II)

Reguli si proceduri aplicabile in executarea mandatului european de arestare (II)
      
4. Imunitati si privilegii

Decizia-cadru nu putea face abstractie desigur  de  situatia in care  persoana cautata beneficiaza de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdictie sau de executare in statul membru de executare, termenele prevazute la articolul 17 din decizie nu incep sa curga decat in cazul in care si din ziua in care autoritatea judiciara de executare a fost informata asupra faptului ca acest privilegiu sau aceasta imunitate au fost ridicate.  Statul membru de executare se asigura de faptul ca sunt indeplinite conditiile materiale necesare unei predari efective, in momentul in care persoana nu mai beneficiaza de un asemenea privilegiu sau de o asemenea imunitate.

Pentru a facilita derularea procedurii de urmarire sau judecata penala, atunci cand ridicarea privilegiului sau a imunitatii depinde de o autoritate a statului membru de executare,  potrivit  art. 20 din decizie, autoritatea judiciara de executare ii transmite o cerere in acest sens, fara intarziere. Atunci cand ridicarea privilegiului sau a imunitatii  depinde de o autoritate a altui stat sau a unei organizatii internationale, cererea va fi adresata de autoritatea judiciara emitenta.

Cat  priveste situatia in care persoana la care se refera mandatul european de arestare se bucura de imunitate in Romania, autoritatea judiciara de executare va solicita fara intarziere autoritatii competente ridicarea acestui privilegiu.

Reglementarea nationala mai prevede ca, daca ridicarea imunitatii este de competenta unui alt stat sau a unei organizatii internationale, cererea va fi formulata de autoritatea judiciara care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciara de executare va comunica aceasta imprejurare autoritatii judiciare emitente (alin. 2  al art. 105 din Lege). In timpul in care cererea de retragere a imunitatii la care se refera alin. 2 este in curs de solutionare, autoritatea judiciara de executare ia masurile pe care le considera necesare pentru a garanta predarea efectiva cand persoana a incetat sa se mai bucure de privilegiul imunitatii.
Potrivit  prevederilor alin. 4  din art. 105 al Legii nr. 302/2004, termenele prevazute la art. 95 incep sa curga de la data cand autoritatea judiciara de executare a fost informata despre ridicarea sau retragerea imunitatii.

 Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare a ajuns in Romania, ca urmare a extradarii dintr-un stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitata la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele prevazute la alineatul 4 incep sa curga din momentul in care autoritatile statului care a extradat persoana urmarita isi dau acordul ca regula specialitatii sa ramana fara efect, iar persoana poate fi predata statului emitent al mandatului european (alin. 5 al art. 105  din Lege). Pana la luarea deciziei, autoritatea judiciara de executare va lua masurile necesare pentru a se efectua predarea, daca este cazul.
 

5. Relatia cu alte instrumente juridice
 
De absoluta necesitate a fost reglementarea prin Decizia-cadru a raporturilor institutiei mandatului european de arestare si a procedurii sale de executare cu alte instrumente legale, conventii privind  extradarea,  regasindu-se astfel in continutul Deciziei-cadru: „Fara a aduce atingere aplicarii acestora in relatiile dintre statele membre si statele terte, prezenta decizie-cadru inlocuieste, de la 1 ianuarie 2004, dispozitiile corespunzatoare  ale urmatoarelor conventii aplicabile in materie de extradare, in relatiile dintre statele membre:
a)  Conventia  europeana  privind extradarea  din 13 decembrie 1957, Protocolul aditional al acesteia din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol aditional al acesteia din 17 martie 1978 si  Conventia  europeana  pentru  reprimarea  terorismului  din  27 ianuarie 1977, in partea referitoare la extradare;
b) Acordul intre cele douasprezece state membre ale Comunitatilor Europene privind simplificarea si modernizarea modalitatlor de transmitere a cererilor de extradare,  din 26  mai 1989;
c) Conventia privind procedura simplificata de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene, din 10 martie 1995;
d) Conventia privind extradarea intre statele membre ale Uniunii Europene, din 27 septembrie 1996;
e)  titlul III, capitolul  4, din Conventia de punere in aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune.

Potrivit alin. 2 al articolului 31 din Decizia-cadru, statele membre pot continua sa aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale  in vigoare la data adoptarii prezentei decizii-cadru, in  masura in  care  acestea permit aprofundarea sau extinderea obiectivelor acesteia si contribuie la simplificarea  sau facilitarea sporita  a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare.  Statele membre pot incheia acorduri sau aranjamente  bilaterale sau multilaterale dupa data intrarii in vigoare a deciziei-cadru, in masura in care acestea permit aprofundarea sau extinderea continutului acesteia si contribuie la simplificarea sau facilitarea sporita a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul  unui mandat european de arestare, in special stabilind termene mai scurte decat cele fixate la articolul 17 din Decizia-cadru, extinzand lista infractiunilor prevazute la articolul 2 alineatul 2, limitand si mai mult motivele de refuz prevazute la articolele 3 si 4 sau scazand pragul prevazut la articolul 2 alineatul 1 sau 2, sub conditia  ca acordurile si aranjamentele mentionate astfel sa nu  afecteze  in nici un fel relatiile cu statele membre care nu sunt parti la acestea. 

In acest  sens, teza  finala a alin. 2  al articolului 31 din Decizia-cadru instituie  obligatia  pentru statele membre sa notifice Consiliului si Comisiei, in termen de trei luni de la data intrarii  in vigoare  a  Deciziei-cadru, acordurile sau aranjamentele existente prevazute la primul paragraf, pe care doresc sa continue  sa le aplice, precum si  ulterior,  orice acord sau aranjament nou prevazut la paragraful 2, in termen de trei luni de la data semnarii acestora.

In masura in care conventiile sau acordurile prevazute la alineatul (1) se aplica teritoriilor statelor membre sau unor teritorii pentru ale caror relatii externe este responsabil un stat membru, carora nu li se aplica prezenta decizie-cadru, aceste instrumente continua sa reglementeze relatiile existente intre aceste teritorii si celelalte state membre (potrivit  alin 3 al art. 31) .

Cat priveste statul roman, in privinta relatiei cu alte instrumente juridice, conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite de Legea 302/2004, cu exceptia celor prevazute in conventiile bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, in care se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, in conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre.