Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Spete - contencios administrativ (pct. 24 - 25)

24. Existenta unei proceduri prealabile celei judecatoresti si stabilirea unor termene pentru sesizarea instantei, ambele instituite prin lege, corespund cerintelor consacrate de jurisprudenta Curtii europene de la Strasbourg.

Prin decizia nr. 232 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in M.Of. nr. 419 din 16 iunie 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece instituie un termen, pus la indemana administratiei pentru o noua examinare a actului atacat de persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau.
 
Curtea de Apel Bucuresti -Sectia contencios administrativ si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata Curtea Constitutionala, in sensul ca aceasta este neintemeiata.
 
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.


 
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, textul de lege criticat fiind in concordanta atat cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, cat si cu principiul solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil, prevazut in art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
 
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.
 
Aceste dispozitii legale au urmatoarea redactare:
 Art. 5 alin. (1): Inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. (2), autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.
  
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea art. 21 din Constitutie, potrivit caruia:
 (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
 (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
 
De asemenea, considera ca este infrAnt art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia:
 Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
 
Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au mai fost supuse controlului Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, a statuat ca sunt constitutionale. In acest sens, Curtea a constatat ca prin continutul lor aceste dispozitii legale nu impiedica persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica sa sesizeze instantele judecatoresti, ci instituie o procedura prealabila obligatorie anterioara acestei sesizari, procedura care reprezinta pentru cetatean inca o posibilitate in apararea drepturilor sale.

De altfel, art. 48 din Constitutie, referitor la Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, la alin. (2) prevede: Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica, iar Legea nr. 29/1990, care reglementeaza contenciosul administrativ, este, in sensul art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, o lege organica.
 
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
 
In sfarsit, Curtea constata ca existenta unei proceduri prealabile celei judecatoresti si stabilirea unor termene pentru sesizarea instantei, ambele instituite prin lege, corespund cerintelor consacrate de jurisprudenta Curtii europene de la Strasbourg.

25. Pentru determinarea naturii juridice a unei autoritati publice este necesar sa se observe nu doar aspectele formale, ci si cele substantiale, legate de atributiile pe care ea le exercita.

Prin decizia nr. 145 din 10 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in M.Of. nr. 403 din 10 iunie 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei se sustin urmatoarele:
 
I. Cu privire la neconstitutionalitatea unor texte din Legea nr. 504/2002: art. 6 alin. (4) si (5), prin trimiterea la codurile de etica profesionala, care nu sunt acte normative, permit oricarei grupari de jurnalisti, radiodifuzori, sa ceara anularea unei licente, respectiv Consiliului National al Audiovizualului sa restrAnga libertatea de exprimare si liberul acces la informatii, ceea ce contravine art. 29, 30 si 31 din Constitutie; art. 10, definind Consiliul National al Audiovizualului ca autoritate unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale, plaseaza acest organism pe picior de egalitate cu autoritatile publice corespunzatoare celor trei puteri ale statului, daca nu chiar deasupra lor, ceea ce contravine art. 58 din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; art. 10 alin. (1) care defineste Consiliul National al Audiovizualului drept autoritate publica autonoma, nu-si gaseste existenta in prevederile art. 115 alin. (2) sau art. 116 alin. (3) din Legea fundamentala, acestea fiind singurele norme constitutionale care ar permite crearea prin lege de autoritati administrative autonome si nicidecum de autoritati publice autonome; art. 10 alin. (3) lit. e), art. 17 alin. (1) lit. d) si art. 95 alin. (1) lit. b) permit restrangerea unor drepturi si libertati, astfel ca instituie, contrar art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie, cenzura: articolele atacate formeaza un ansamblu care creeaza un organ ce incalca principiul separatiei puterilor in stat, astfel: art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (7), art. 17 alin. (1) lit. d), art. 18, confera Consiliului putere de legiuitor; art. 88 alin. (1), art. 90, 91 si art. 95 alin. (1) investesc Consiliul cu putere executiva; art. 90 alin. (1), (3) si (4) investesc Consiliul cu putere judecatoreasca; Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 investeste Consiliul National al Audiovizualului si cu atributul de a judeca o contestatie indreptata impotriva propriei sale decizii; din cuprinsul art. 91, potrivit caruia Consiliul poate sanctiona incalcarea propriilor sale decizii cu caracter de norme de reglementare, rezulta ca acesta cumuleaza toate cele trei functii ale puterii statale;
 
II. Articolul 40 din lege, apreciat de catre autorul exceptiei ca Avand legatura cu cauza, intrucat pe el se fundamenteaza Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 80/2002 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, constituie cenzura, ceea ce contravine art. 30 alin. (2), (6) si (7), art. 31 alin. (3), (4) si art. 49 din Constitutie, care nu permit ingradirea prin lege a libertatii gAndirii si a opiniilor si nici masuri preventive in legatura cu libertatea de exprimare, cum sunt cele prevazute, in special, de art. 40 si art. 95 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002. De asemenea, considera ca sunt incalcate si prevederile art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, in temeiul art. 11 si 20 din Constitutie, fac parte din dreptul intern. Mai arata ca art. 30 alin. (7) din Constitutie vorbeste de interzicerea unor fapte -de a defaima tara, indemnul la razboi etc. , nu de interzicerea difuzarii unui articol, emisiuni, care este cu totul altceva, desi articolul ori emisiunea poate cuprinde elemente materiale ale faptelor in cauza, precum si ca dispozitiile art. 49 din Constitutie stabilesc ca orice restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati opereaza numai prin lege, astfel ca masura retragerii licentei de emisie a unui post de radio sau Tv nu poate fi luata in baza art. 40 si 95 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, iar Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 80/2002 este neconstitutionala.
 
III. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care in opinia autorului exceptiei are legatura cu cauza, se arata ca acest text confera Consiliului National al Audiovizualului (CNA), calitatea de organ jurisdictional, de vreme ce cetateanul este trimis intai la acesta sa conteste o decizie a sa, CNA fiind astfel si judecator si parte interesata. Se considera ca, in felul acesta, se incalca prevederile constitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) si ale art. 125, din continutul carora rezulta ca o autoritate administrativa nu poate sa emita un act si tot ea sa judece o contestatie formulata impotriva actului.
 
Curtea de Apel Bucuresti -Sectia de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata.
 
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

 Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. Mai intai observa ca din incheierea de sedinta nu rezulta care este obiectul dosarului dedus judecatii, pentru a se putea analiza in ce masura textele apreciate ca fiind neconstitutionale sunt incidente in cauza, iar autorul exceptiei nu precizeaza care sunt textele constitutionale incalcate, astfel ca in acest punct de vedere va analiza in ce masura dispozitiile din Legea nr. 504/2002 referitoare la organizarea si functionarea Consiliului National al Audiovizualului sunt constitutionale, constitutionalitatea art. 40 din aceeasi lege, precum si art. 5 din Legea nr. 29/1990. In acest sens, se arata urmatoarele: prevederea potrivit careia Consiliul National al Audiovizualului a fost infiintat ca autoritate publica autonoma este in conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (2) din Constitutie, care stabileste ca alte organe de specialitate (in afara ministerelor) se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome; instituirea, prin art. 40, a interdictiei de a difuza programe care incita la ura de rasa, religioasa, nu poate fi considerata cenzura, ci o aplicare a prevederilor art. 30 alin. (7) din Constitutie; art. 5 din Legea nr. 29/1990 instituie o procedura administrativa, prealabila si obligatorie sesizarii instantei, care da posibilitatea autoritatii administrative emitente de a reanaliza actul si de a-l revoca, atunci cand acesta este ilegal. Prin aceasta nu se incalca si nu se limiteaza nici accesul liber la justitie si nici dreptul persoanei vatamate printr-un act administrativ, de a obtine recunoasterea, pe calea justitiei, a dreptului pretins, anularea actului sau repararea pagubei.
 
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 1 lit. m), n) si p), art. 19, 20, 21, art. 27 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45, 52, 56, 57, 58, 66, 74, 75, 78, 79, 81, 88, 89, 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea nr. 504/2002 nu ridica probleme de constitutionalitate. Cu referire la sustinerile privind neconstitutionalitatea celorlalte texte de lege criticate, se arata: art. 10, 11, 13 si 14 sunt in sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 115 si 116, potrivit carora Guvernul poate crea autoritati autonome si organe de specialitate cu avizul Curtii de Conturi; art. 6 este o aplicare in domeniul audiovizualului a art. 30 alin. (2) din Constitutie; art. 15 si 18 sunt in concordanta cu dispozitiile din Legea fundamentala, intrucat actele emise de catre Consiliul National al Audiovizualului sunt acte administrative ce pot fi atacate in justitie, potrivit Legii nr. 29/1990; art. 16 nu este contrar art. 137 alin. (5) din Constitutie, intrucat activitatea Consiliului este finantata atat de la bugetul de stat, cat si din venituri extrabugetare; art. 17 confera Consiliului atributii conforme pozitiei acestuia in sistemul statal; art. 40, 57 si 75 sunt in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (6) si (7) si ale art. 31 alin. (3) si cu art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 5 din Legea nr. 29/1990, considera ca acesta este in concordanta cu dreptul de petitionare si urmareste descongestionarea activitatii instantelor judecatoresti.
 
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, in redactarea formulata de autorul acesteia, il constituie prevederile art. 1 lit. m), n), p), art. 6 alin. (4), art. 10-20, art. 21 alin. (2) si (3), art. 22 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45 alin. (2), (3) si (4), art. 49, 51, art. 52 alin. (1), (2) si (3), art. 55 alin. (3), art. 56, art. 57 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 58 alin. (2), art. 66, 67, 68, 74, art. 75 alin. (3), art. 76, 78, 79, 81, art. 88 alin. (1) si (3), art. 89, art. 90 alin. (3), art. 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Autorul exceptiei considera ca autoritatea administrativa autonoma -Consiliul National al Audiovizualului -nu are un statut constitutional si se solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra tuturor articolelor din legea criticata, care au legatura cu textele mentionate in mod expres. Intrucat Consiliul National al Audiovizualului este autoritatea publica ce formeaza obiectul de reglementare al Legii nr. 504/2002, rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate priveste legea in intregul sau, astfel ca prin prezenta decizie cu privire la aceasta Curtea urmeaza sa se pronunte, precum si cu privire la art. 40 din lege, care are urmatorul cuprins: Este interzisa difuzarea de programe care contin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala.
 
Totodata, exceptia de neconstitutionalitate priveste si dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ 29/1992, al caror continut este urmatorul: Inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. (2), autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.
 
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin, in ordinea invocarii lor, urmatoarelor texte din Constitutie: art. 29, 30, 31, 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3), art. 49, 21, art. 48 alin. (1) si art. 125 alin. (1), care au urmatorul continut:
 -Art. 29: (1) Libertatea gAndirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
 (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
 (3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
 (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.
 (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.
 (6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.
 -Art. 30: (1) Libertatea de exprimare a gAndurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
 (2) Cenzura de orice fel este interzisa.
 (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
 (4) Nicio publicatie nu poate fi suprimata.
 (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
 (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
 (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
 (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.
 -Art. 31: (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
 (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
 (3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau singuranta nationala.
 (4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
 (5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.
 -Art. 58: (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.
 (2) Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat
 -Art. 115 alin. (2): Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.
 -Art. 116 alin. (3): Autoritati administrative autonome se pot infiinta prin lege organica.
 -Art. 49: (1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
 (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.
 -Art. 21: (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
 (2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
 -Art. 48 alin. (1): Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
 -Art. 125 alin. (1): Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
 
I. In legatura cu neconstitutionalitatea Legii nr. 504/2002 in intregul sau, in esenta, din continutul criticilor formulate reiese ca autorul exceptiei nu este de acord cu existenta Consiliului National al Audiovizualului in sistemul autoritatilor publice din Romania, cu atributiile acestei autoritati publice si nici cu raporturile sale din domeniul comunicarii audiovizuale si, in consecinta, apreciaza ca prevederile legii sunt contrare art. 21, art. 29-31, art. 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3) si art. 125 din Constitutie.
 Consiliul National al Audiovizualului, infiintat prin lege organica in temeiul art. 116 alin. (3) din Constitutie, este o autoritate administrativa autonoma, asa incat faptul ca din redactarea art. 10 din Legea nr. 504/2002, potrivit caruia Consiliul National al Audiovizualului, denumit in continuare Consiliu, este autoritate publica autonoma sub control parlamentar si garantul interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale, lipseste caracteristica administrativa nu rezulta, asa cum sustine autorul exceptiei, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta autoritate. Pentru determinarea naturii juridice a unei autoritati publice este necesar sa se observe nu doar aspectele formale, ci si cele substantiale, legate de atributiile pe care ea le exercita. Sub acest aspect, conform atributiilor stabilite prin Legea nr. 504/2002, Consiliul National al Audiovizualului nu are, potrivit opiniei autorului exceptiei, calitate de legiuitor, ci este autoritatea unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale, in conditiile si cu respectarea prevederilor legii.

De asemenea, nici atributiile Consiliului privitoare la supravegherea aplicarii, controlul indeplinirii obligatiilor si sanctionarea incalcarii legii audiovizualului nu transforma aceasta autoritate intr-o putere executiva, ci ii confera competente specifice autoritatilor administratiei publice, care realizeaza servicii publice pentru a apara interesul public, in consecinta, nu se poate sustine ca aceasta autoritate administrativa autonoma cumuleaza toate cele trei functii ale puterii statale. Asa fiind, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga ca neintemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate cu privire la Legea nr. 504/2002, in intregul sau.
 
O critica distincta vizeaza art. 40 din lege, care interzice difuzarea de programe care contin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala. Acest text este considerat ca fiind neconstitutional deoarece ar introduce o cenzura, ceea ce ar contraveni art. 30 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca Cenzura de orice fel este interzisa. Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu poate fi retinuta, intrucat art. 40 din Legea nr. 504/2002 da expresie prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (7), potrivit carora Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
 
II. In sfarsit, o ultima critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la procedura administrativa prealabila sesizarii instantei de judecata, procedura care, in opinia autorului exceptiei, confera Consiliului National al Audiovizualului calitatea de organ jurisdictional, incalcand astfel prevederile constitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) si ale art. 125. Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 21 si 48 din Constitutie. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, respingand exceptia, Curtea a retinut ca prin continutul lor aceste dispozitii nu impiedica persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica sa sesizeze instantele judecatoresti, ci instituie o procedura prealabila obligatorie, anterioara acestei sesizari, procedura care reprezinta pentru cetatean inca o posibilitate in apararea drepturilor sale. De asemenea, a mai retinut ca Legea nr. 29/1990 este o lege organica, ale carei dispozitii sunt in sensul art. 48 din Constitutie. Cele statuate prin aceasta decizie isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei anterioare.
 Totodata, Curtea nu poate retine nici incalcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 125 din Constitutie, referitoare la Instantele judecatoresti, intrucat procedura prealabila sesizarii instantei judecatoresti, instituita in materia contenciosului administrativ, nu confera nici unei autoritati publice extrajudiciare si nici Consiliului National al Audiovizualului calitatea de instanta judecatoreasca.

Data aparitiei: 11 Aprilie 2007
Autor: VioletaT
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Spete - contencios administrativ (pct. 24 - 25)":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Poate sunteti interesat si de:

©2020 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016