Spete Dreptul Muncii (pct. 15)

15. Este rezonabil si echitabil ca salariatilor cu contract de munca cu timp partial sa li se acorde concediu de odihna proportional cu timpul efectiv lucrat, in caz contrar, prin acordarea unui concediu de odihna ca si salariatilor cu timp integral, s-ar ajunge la o egalizare nejustificata si inechitabila a duratei de concediu.

Prin Decizia nr. 331 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), publicata in M.Of. nr. 1.039 din 10 noiembrie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 20 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 40/M/2004, Tribunalul Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii).

Exceptia a fost ridicata de Dumitru Costea in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui litigiu de munca intervenit intre autor si Societatea Comerciala "Sere Codlea" - S.A.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prin textul legal criticat se creeaza o situatie discriminatorie intre anumite categorii de cetateni salariati, in functie de timpul de lucru lucrat pe zi la o unitate. Astfel, un salariat care are 2-4 contracte individuale de munca cu timp partial, desi lucreaza 8 ore pe zi, nu poate beneficia decat de 5-15 zile concediu la fiecare unitate (luate concomitent), platite la nivelul de 2-4 ore pe zi, iar un salariat care lucreaza cu norma intreaga poate sa beneficieze de un concediu de 20-30 de zile cu indemnizatia echivalenta. Aceasta situatie este de natura a infrange principiul constitutional al egalitatii in drepturi, cu consecinta lezarii dreptului la viata si la integritate fizica si psihica, precum si a dreptului la ocrotirea sanatatii.

Tribunalul Brasov - Sectia civila opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat in cazul unui salariat cu doua sau mai multe fractiuni de norme ii sunt aplicabile dispozitiile contractelor colective de munca din unitatile angajatoare. Timpul de odihna este proportional cu perioada lucrata pentru fiecare unitate si nimic nu impiedica salariatul sa beneficieze de concediu de odihna de la fiecare dintre unitatile angajatoare. Acesta se poate efectua, cu acordul angajatorilor, unul in continuarea celuilalt si se poate realiza cu atat mai mult cu cat planificarea concediilor de odihna se face la inceputul fiecarui an calendaristic.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor considera ca textul atacat nu incalca principiul egalitatii in drepturi, deoarece timpul de odihna se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat in fiecare unitate, iar salariatul cu contract individual de munca cu timp partial poate sa beneficieze de concediu de odihna anual prevazut de lege de la fiecare dintre unitatile angajatoare si, cu acordul acestora, sa continue un concediu de odihna de la una dintre unitati cu acela de la o alta unitate.

Nu pot fi acceptate nici criticile autorului exceptiei referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 22 si 34 din Constitutie, republicata, din moment ce respectarea de catre salariat a obligatiei de a realiza norma de munca, ce-i revine potrivit art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53/2003, conduce la acordarea, in mod legal, a concediului de odihna anual proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic, iar in speta, proportional cu timpul efectiv lucrat la fiecare unitate angajatoare de catre salariatii cu contract individual de munca cu timp partial.

Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul legal criticat nu creeaza discriminari, avand in vedere faptul ca acesta se aplica tuturor salariatilor care sunt angajati cu timp partial de munca. Sustinerea reclamantului ca in situatia in care lucreaza 8 ore pe zi, fiind angajat cu timp partial de munca la mai multi angajatori, ar beneficia de un concediu redus la fiecare angajator, nu este de natura sa constituie o discriminare, ci o problema de aplicare a legii. In acest sens, Guvernul arata ca art. 143 din Codul muncii stabileste ca efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari, or, in cazul exemplificat de reclamant, acesta ar trebui sa-si programeze efectuarea consecutiva a perioadelor de concediu la care are dreptul la fiecare unitate, astfel incat sa beneficieze de integralitatea lui proportional cu timpul efectiv lucrat.

Dispozitiile art. 22 si 34 din Constitutie, republicata, nu au nici o legatura cu textul criticat.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece acordarea concediului anual de odihna platit proportional cu timpul de lucru in cadrul fiecarei unitati, pentru salariatii cu contract individual de munca cu timp partial, se aplica tuturor celor aflati in aceasta situatie, fara nici o discriminare, situatie care nu aduce atingere principiului egalitatii de tratament juridic intre cetateni.
Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a prevederilor legale contestate, fata de dispozitiile art. 22 si 34 din Constitutie, republicata, deoarece art. 140 alin. (4) din Codul muncii nu contine norme contrare prevederilor referitoare la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, precum si la dreptul la ocrotirea sanatatii.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, si are urmatorul continut:
- Art. 140 alin. (4): "Durata concediului de odihna anual pentru salariatii cu contract individual de munca cu timp partial se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la "egalitatea in drepturi", ale art. 22 referitoare la "dreptul la viata si la integritate fizica si psihica" si ale art. 34 referitoare la "dreptul la ocrotirea sanatatii".

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege atacat nu instituie discriminari sub aspectul duratei concediului de odihna intre salariatii cu timp partial de munca si cei cu timp integral de munca, ci stabileste regimul concediului de odihna in mod diferit fata de salariatii aflati in situatii juridice diferite. Astfel, este rezonabil si echitabil ca salariatilor cu contract de munca cu timp partial sa li se acorde concediu de odihna proportional cu timpul efectiv lucrat, in caz contrar, prin acordarea unui concediu de odihna ca si salariatilor cu timp integral, s-ar ajunge la o egalizare nejustificata si inechitabila a duratei de concediu.

Cu toate acestea, Curtea retine ca problemele pe care le ridica cumularea duratei concediului in astfel de situatii nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.

Pe cale de consecinta, nu poate fi primita sustinerea privind incalcarea art. 16 din Constitutie, republicata.

Textul de lege atacat nu incalca nici prevederile art. 22 si 34 din Constitutie, republicata, invocate de autor in motivarea exceptiei, neavand legatura cu criteriile pe baza carora se stabileste concediul de odihna al salariatilor.