Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Spete - materia comerciala (pct. 50 - 54)

50. Lichidarea societatii comerciale si, cu atat mai putin, numirea lichidatorilor nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate al membrilor unei societati comerciale, ci situatii juridice inerente existentei si functionarii acestora, situatii in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat. In procesul de lichidare, fiecare dintre asociati are posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

Prin Decizia nr. 163 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, publicata in M.Of. nr. 425 din 12 mai 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 15 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.973/2003, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
   
Exceptia a fost ridicata de Oltea Hotopila, prin mandatar Stefania Hotopila, in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea cererii de dizolvare si lichidare a Societatii Comerciale "Roti Expres" - S.R.L., formulata de asociatul Nae Constantin.
   


In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate sunt neconstitutionale, intrucat, desi modul de dizolvare si lichidare al societatii comerciale este prevazut prin statut, se instituie si posibilitatea de dizolvare pe cale judiciara a societatii, la cererea unui asociat, pentru motive vagi privind neintelegeri grave intre asociati. Autorul exceptiei sustine ca, in urma aplicarii acestor prevederi legale, a pierdut proprietatea spatiului comercial afectat societatii comerciale mentionate, care a fost vandut pentru acoperirea unor cheltuieli inexistente.
   
Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nu se aduce atingere dreptului de proprietate, dispozitiile legale criticate dand expresie unui alt principiu, potrivit caruia nimeni nu poate ramane asociat fara vointa sa, atunci cand intre asociati s-au ivit grave neintelegeri care impiedica buna desfasurare a activitatii.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
   
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece modalitatea de desemnare a lichidatorului prin hotarare judecatoreasca este justificata de lipsa conditiei cerute de lege pentru desemnarea amiabila a unei asemenea persoane, si anume cu votul tuturor asociatilor (in cazul societatilor de persoane - in nume colectiv, in comandita simpla si, respectiv, cu raspundere limitata). Dimpotriva, mentinerea sine die a conditionarii numirii lichidatorului numai de intrunirea unanimitatii ar constitui un pericol potential pentru bunurile societatii si, in mod implicit, pentru drepturile asociatilor. Pe cale de consecinta, in lipsa acordului unanim, instanta de judecata, caracterizata prin independenta si impartialitate, este pe deplin indreptatita sa hotarasca asupra desemnarii lichidatorului.
   
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat, potrivit caruia, daca nu se va intruni unanimitatea voturilor asociatilor sau administratorilor, numirea lichidatorilor va fi facuta de catre instanta de judecata, nu incalca dispozitiile referitoare la garantarea proprietatii. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicata, continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de lege, in cazul de fata, Legea nr. 31/1990. Or numirea lichidatorilor are drept scop conservarea patrimoniului societatii aflate in procedura de faliment, astfel incat, prin aceasta masura, legiuitorul a urmarit garantarea proprietatii aflate in faliment.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de Avocatul Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, si are urmatorul continut:
   
Art. 256 alin. (2): "Daca nu se va putea intruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi facuta de instanta, la cererea oricarui asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociatilor si administratorilor."
   
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, republicata, al caror continut este urmatorul:
   
Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, reglementeaza una dintre posibilitatile de numire a lichidatorilor.
   
Lichidarea societatii comerciale si, cu atat mai putin, numirea lichidatorilor nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate al membrilor unei societati comerciale, ci situatii juridice inerente existentei si functionarii acestora, situatii in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat. In procesul de lichidare fiecare dintre asociati are posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.
   
Dimpotriva, prevederile legale criticate sunt menite tocmai sa asigure conservarea dreptului de proprietate si sa permita exercitarea acestuia in limitele stabilite de lege.

51. Creantele pe care le detine Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare au fost convertite in actiuni care urmeaza sa fie vandute, realizandu-se pe aceasta cale privatizarea. Prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata, deoarece majorarea capitalului social al societatii comerciale nu presupune si realizarea unui transfer de proprietate.

Prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 372 din 28 aprilie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 28 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 5.943/2003, Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii. Exceptia a fost ridicata de Societatea de Investitii Financiare Muntenia prin Societatea de Administrare a Investitiilor “Muntenia Invest” - S.A. intr-o cauza avand ca obiect o cerere de anulare a Hotararii Adunarii Generale extraordinare a Actionarilor Societatii Comerciale “GES” - S.A. Boldesti-Scaieni prin care s-a decis majorarea capitalului social al societatii prin conversia in actiuni a creantei detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.
   
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 incalca prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie. Astfel, se arata ca textul de lege criticat, prin “crearea posibilitatii legale ca statul - prin institutiile sale - sa-si treaca in proprietate o parte din capitalul social” al unei societati comerciale la care este actionar “numai prin simpla majorare a capitalului social (conversie a creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni), iar apoi transferarea acestor actiuni catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului”, nesocoteste cu buna stiinta dispozitiile constitutionale care garanteaza ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, precum si pe cele care consacra principiul suprematiei si al obligativitatii Constitutiei si a legilor. Statului roman, ca actionar al unei societati comerciale, ii sunt aplicabile aceleasi prevederi ca si celorlalti actionari, iar Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 este un act normativ neconstitutional, in masura in care toti ceilalti actionari, ca titulari ai unui drept de proprietate asupra actiunilor acelei societati comerciale, recunoscut de lege, sunt vadit prejudiciati si mai ales lipsiti de posibilitatea de recuperare a acestei investitii.
   
Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale referitoare la proprietatea privata.
   
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Cu privire la obiectul exceptiei, precizeaza ca acesta vizeaza dispozitiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002.
   
Se arata ca aceste prevederi nu contravin dispozitiilor art. 41, devenit art. 44 din Constitutia republicata, intrucat “prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate pe care actionarii il au asupra actiunilor ce le detin, deoarece aceasta masura nu presupune realizarea unui transfer de proprietate”. In sprijinul punctului de vedere este amintita jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia majorarii capitalului social al societatilor comerciale.
   
Referitor la art. 51 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei de neconstitutionalitate in motivarea sa, precizeaza ca “acest articol a fost abrogat prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003”.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in opinia autorului, dispozitiile art. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii. Curtea constata insa ca, in realitate, exceptia vizeaza dispozitiile art. 17 din Legea nr. 137/2002, modificate ulterior. Astfel, alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 4 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, iar alin. (2) a fost modificat prin pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 556/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003. Aceste dispozitii au urmatorul cuprins:
- Art. 17: “(1) In termen de 30 de zile de la solicitarea institutiei publice implicate creantele detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societatii comerciale ce urmeaza sa se privatizeze se vor converti in actiuni.
(2) Actiunile rezultate in urma conversiei vor fi transferate pe baza de protocol institutiei publice implicate, in vederea administrarii si vanzarii acestora.
(3) Pretul obtinut in urma vanzarii va fi repartizat, intre cele doua institutii, proportional cu numarul actiunilor vandute, dupa deducerea cheltuielilor efectuate de catre institutia publica implicata.”
   
Se sustine ca aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin. (2) teza intai si ale art. 51. Potrivit Constitutiei republicate, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) teza intai a devenit art. 44 alin. (2) teza intai, iar art. 51 a devenit art. 1 alin. (5). Aceste prevederi au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (5): “(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”
- Art. 44 alin. (2) teza intai: “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...].”
   
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 137/2002 sunt neconstitutionale, deoarece simpla majorare a capitalului social ca urmare a conversiei creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni si transferarea acestor actiuni catre Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului inseamna nesocotirea cu buna stiinta a dispozitiilor
art. 44 din Constitutie, republicata, deoarece actionarul SIF Muntenia este prejudiciat prin scaderea drastica a cotei sale de participare la capitalul social al societatii.
   
Examinand aceste critici, Curtea constata ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 137/2002, astfel cum au fost modificate, instituie unele masuri speciale in procesul de privatizare al societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, pentru inlesnirea privatizarii acestora. In speta, creantele pe care le detine Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare au fost convertite in actiuni care urmeaza sa fie vandute, realizandu-se pe aceasta cale privatizarea. Prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata, deoarece majorarea capitalului social al societatii comerciale nu presupune si realizarea unui transfer de proprietate.
   
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat, in mod constant, in acelasi sens, aratand ca “prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor. Prin masura de majorare a capitalului social nu se realizeaza un transfer de proprietate. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura ca atare este prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale. Problema aplicarii majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei de judecata (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).
  
52. Avand in vedere perioada de timp limitata pentru care se pot suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor la care fac referire dispozitiile legale criticate, [...] nu ingradesc accesul liber la justitie, care include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat, pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, nu este suprimat. Art. 21 din Constitutie prevede posibilitatea sesizarii justitiei, fara sa instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze si, ca atare, dispozitiile legale criticate nu intra in contradictie cu prevederea constitutionala mentionata.

Prin Decizia nr. 84 din 2 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004, publicata in M.Of. nr. 267 din 26 martie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
   
Prin Incheierea din 24 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.372/2003, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “JACOBS TRADE GROUP” - S.R.L. - Magurele.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul criticat incalca prevederile constitutionale privind protectia proprietatii private (art. 41), privind dreptul la liberul acces in justitie
(art. 21), prevederile art. 134 din Constitutie potrivit caruia “Economia Romaniei este economie de piata”, precum si prevederile art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In legatura cu acest din urma act, autorul exceptiei invoca si dispozitiile
art. 20 alin. (2) din Constitutie, care dau prioritate reglementarilor internationale in cazul neconcordantelor intre tratatele internationale si legile interne in materia drepturilor omului.
   
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala, formulandu-si opinia asupra exceptiei, apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In sustinerea acestei opinii, instanta arata ca “masura suspendarii actiunilor judiciare pornite impotriva societatii aflate in administrare speciala este menita sa salveze societatile aflate in dificultate, pentru a-si putea indeplini in continuare functiile economice. Aceasta masura nu incalca principiul liberului acces la justitie, deoarece, prin natura ei, ea constituie un act judiciar de decizie, luat de instanta competenta pe o perioada limitata, respectiv pana la incetarea procedurilor de administrare speciala”.
   
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere, se apreciaza ca dispozitiile legale criticate “nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie si nu ingradesc accesul liber la justitie”. In argumentarea acestei sustineri, Guvernul se refera la jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care citeaza: “Art. 21 din Constitutie prevede posibilitatea sesizarii justitiei, fara sa instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze si ca atare dispozitiile legale criticate nu intra in contradictie cu prevederea constitutionala mentionata” (Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003). Se mentioneaza ca prin aceasta decizie s-a constatat constitutionalitatea prevederilor criticate, iar “prin exceptia de neconstitutionalitate invocata de Societatea Comerciala JACOBS TRADE S.R.L. nu se aduc elemente noi de natura a schimba solutiile anterioare”.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002.
   
Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins: “Toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizarii, art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002 a fost modificat prin art. I pct. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, avand, in urma acestei modificari, urmatorul continut: “Actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de
12 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.
   
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca, atunci cand dispozitia legala criticata pentru neconstitutionalitate a fost modificata, exceptia ramane admisibila in masura in care noua reglementare legala mentine, in substanta sa, reglementarea anterioara. Avand in vedere ca, in cauza, aceasta cerinta este indeplinita, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2004.
   
In esenta, autorul exceptiei sustine ca textul de lege incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 privind protectia proprietatii private (devenit, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 44), pe cele ale art. 21 privind dreptul la liberul acces la justitie, precum si pe cele ale art. 134 alin. (1) privind economia de piata sdevenit art. 135 alin. (1)t. Totodata, se sustine ca textul incalca si art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, aplicabil in dreptul intern, conform dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie.
   
Curtea constata ca dispozitia legala criticata a mai fost supusa controlului de constitutionalitate, anterior modificarii intervenite prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004.
   
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, si Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003, a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002, ca nefondate.
   
In considerentele Deciziei nr. 350/2003, a fost analizata critica de neconstitutionalitate a textului de lege, formulata in lumina acelorasi texte constitutionale invocate si in cauza de fata. Curtea a retinut, intre altele: “dispozitiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar in acest scop cap. III (art. 16-21) “Masuri speciale in procesul de privatizare” instituie o procedura de administrare speciala in perioada de privatizare pentru societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine un pachet majoritar de actiuni, procedura menita sa favorizeze accelerarea procesului de privatizare si sa faca atractive, in cadrul acestui proces, societatile comerciale cu capital de stat”. Intre aceste masuri sunt mentionate si dispozitiile art. 16 alin. (12) din lege, referitor la care, prin decizia Curtii, s-a retinut: “Avand in vedere perioada de timp limitata pentru care se pot suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor la care fac referire dispozitiile legale criticate, [...] nu ingradesc accesul liber la justitie, care include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat, pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, nu este suprimat. Art. 21 din Constitutie prevede posibilitatea sesizarii justitiei, fara sa instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze si, ca atare, dispozitiile legale criticate nu intra in contradictie cu prevederea constitutionala mentionata”.
   
De asemenea, referitor la compatibilitatea dintre textul criticat si art. 41 si 135 din Constitutie privind proprietatea privata, precum si cu cele ale art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca “masura temporara a suspendarii actiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea insasi, este luata in vederea realizarii scopului strategic, de interes general, al privatizarii, fara a pune in discutie dreptul de proprietate al altor subiecte indreptatite sa actioneze in judecata societatile comerciale respective”.
   
In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 134 (devenit art. 135) din Constitutie privind economia, Curtea a retinut, prin decizia mentionata, ca “textele legale criticate contribuie la consolidarea economiei de piata si la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de productie si protejarea intereselor cetatenilor in activitatea economico-financiara”.
   
Faptul ca ulterior sesizarii Curtii Constitutionale perioada maxima de suspendare a fost fixata la 12 luni, prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004, nu este de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, termenul maxim de suspendare nefiind exagerat. De altfel, si in situatia prevazuta de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, Curtea a admis posibilitatea suspendarii solutionarii unor cauze chiar pe perioade de pana la doi ani. De exemplu, Decizia nr. 231 din 5 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, si Decizia nr. 115 din 18 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003. In considerentele acestor decizii, Curtea a retinut ca suspendarea exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, nu incalca principiul liberului acces la justitie, dat fiind ca, prin insasi natura ei, aceasta masura a fost luata pe o perioada limitata, potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.
   
53. Verificarea continutului ordinelor emise de ministri intra in competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care pot sa statueze, cu ocazia controlului specific, asupra conformitatii dispozitiilor acestora cu actul normativ cu forta juridica superioara, respectiv legea.

Prin Decizia nr. 77 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, aprobata cu modificari prin Legea nr. 540/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003 privind instituirea procedurii de administrare speciala la Societatea Comerciala “Sere” - S.A. Brasov, judetul Brasov, publicata in M.Of. nr. 219 din 12 martie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 7 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.232/R/2003, Curtea de Apel Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, precum si a dispozitiilor art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003 privind instituirea procedurii de administrare speciala la Societatea Comerciala “Sere” - S.A. Brasov, judetul Brasov. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala “Hidroconstructia” - S.A. - Sucursala Siriu - Buzau, intr-o cauza ce are ca obiect recursul impotriva Incheierii din data de 28 iulie 2003 a Tribunalului Brasov, pronuntata in Dosarul nr. 2.126/2003.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie. Astfel, considera ca suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale asupra carora s-a instituit masura administrarii speciale, potrivit art. 16 din Legea nr. 137/2002, incalca dreptul sau, in calitate de creditor al unei astfel de societati comerciale, “de a recupera in timp scurt si complet creantele sale”. Aceeasi critica este formulata si cu privire la dispozitiile art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003, dispozitii prin care se instituie supravegherea financiara a Societatii Comerciale “Sere” S.A. Brasov si suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva acesteia intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, fara a se depasi insa 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.
   
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca “textul criticat are menirea de a spori atractivitatea la privatizare si nu este in contradictie cu prevederile constitutionale invocate, nefiind incalcat dreptul de acces la justitie al creditoarei, care este obligata ca orice alta persoana sa respecte prevederile legale, chiar daca pentru o scurta perioada de timp legiuitorul a impus o restrictie in ce priveste realizarea creantei.”
   
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
   
Guvernul, avand in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 este neintemeiata. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003, Guvernul apreciaza ca aceasta este inadmisibila.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia republicata, ale art. 1 alin. (1), din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 540/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta Guvernului nr. 36/2004).
   
Aceste dispozitii legale au urmatoarea redactare:
Art. I pct. 2: “Dupa alineatul (1) al articolului 16 se introduc alineatele (1^1), (1^2) si (1^3) cu urmatorul cuprins: [...]
“(12) Actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 12 luni de la data instituirii supravegherii financiare.”“
   
De asemenea, autorul exceptiei critica si dispozitiile art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003 privind instituirea procedurii de administrare speciala la Societatea Comerciala “Sere” - S.A. Brasov, judetul Brasov, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003. Aceste dispozitii au urmatoarea redactare:
Art. 3: “La data instituirii procedurii de administrare speciala se instituie si supravegherea financiara a societatii comerciale prin: [...]
b) urmarirea suspendarii actiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale, pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.”
   
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), potrivit carora: “(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.”
   
I. Examinand exceptia, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, completeaza, prin dispozitiile legale criticate, cap. III (art. 16-21) “Masuri speciale in procesul de privatizare” din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002. Prin prevederile acestui capitol, Legea nr. 137/2002 instituie o procedura de administrare speciala in perioada privatizarii pentru societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine un pachet majoritar de actiuni, procedura menita sa favorizeze accelerarea procesului de privatizare si sa faca atractive, in cadrul acestui proces, societatile comerciale cu capital de stat. In acest context, prevederile art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 prevad ca toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inaintea sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.
   
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca masura suspendarii actiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor la care fac trimitere dispozitiile legale criticate incalca dreptul sau, in calitate de creditor al unei astfel de societati comerciale, “de a recupera in timp scurt si complet creantele sale”.
   
Asa cum insa Curtea Constitutionala a retinut prin mai multe decizii, textul de lege criticat nu contravine art. 21 din Constitutie, nici sub aspectul respectarii liberului acces la justitie, care presupune dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, si nici in ceea ce priveste respectarea cerintei solutionarii procesului intr-un termen rezonabil. Astfel, in Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, Curtea a statuat ca “nu orice interventie a puterii legiuitoare cu privire la desfasurarea unor procese aflate in curs de solutionare incalca prevederile constitutionale, chiar Codul de procedura civila prevazand cazuri de suspendare legala a judecatii unor cauze”. De asemenea, in Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003, observand ca termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni, a retinut ca textul de lege criticat nu contravine cerintei solutionarii procesului intr-un termen rezonabil.
Curtea apreciaza ca, in speta, nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei sale, astfel incat cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
   
II. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 363/2003 privind instituirea procedurii de administrare speciala la Societatea Comerciala “Sere” - S.A. Brasov, judetul Brasov, se constata ca aceasta este inadmisibila. Astfel, asa cum prevede art. 146 lit. d) din Constitutie, cat si dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, aceasta nu poate solutiona decat exceptiile de constitutionalitate care privesc dispozitii dintr-o lege sau ordonanta. De aceea verificarea continutului ordinelor emise de ministri intra in competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care pot sa statueze, cu ocazia controlului specific, asupra conformitatii dispozitiilor acestora cu actul normativ cu forta juridica superioara, respectiv legea.

54. In cazul societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar sau asociat, s-a prevazut exceptarea de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 [...], ceea ce nu incalca principiul egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat nu instituie discriminari intre investitorii-cumparatori ai actiunilor societatilor in cauza si investitorii-actionari ai acestora. Exceptarea prevazuta de lege, introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, reprezentand o optiune a legiuitorului pentru societatile comerciale vizate - la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar sau asociat -, are in vedere, in mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de necontestat interes general.

Prin Decizia nr.  57 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 214 din 11 martie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 2 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.181/C/2003, Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare BANAT-CRISANA - S.A. din Arad.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 471 din Legea nr. 137/2002, cu modificarile ulterioare, care excepteaza operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile acestei legi de la procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, introduc un regim discriminatoriu in favoarea actionarilor cumparatori, care, astfel, isi majoreaza cota de detinere in detrimentul celorlalti actionari, insusindu-si in mod necuvenit diferenta rezultata din reevaluarea societatii, la un pret de subscriere redus la valoarea nominala a unei actiuni. Intrucat contractul de privatizare nu poate crea o situatie privilegiata unor actionari in detrimentul celorlalti, orice majorare de capital efectuata numai in favoarea unui actionar este pagubitoare pentru ceilalti, avand consecinta asupra cotei de actiuni detinute, participarii la profit si privitor la eventualele drepturi realizate din dizolvarea si lichidarea societatii, ceea ce contravine art. 41 alin. (2) din Constitutie.
   
Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
Guvernul arata ca dispozitiile art. 471 din Legea nr. 137/2002, cu modificarile ulterioare, care excepteaza operatiunile de majorare a capitalului la societatile comerciale aflate in proces de privatizare de la aplicarea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 525/2002, dispozitii ce constituie dreptul comun pentru societatile comerciale detinute public, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat, pe de o parte, principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice nu este incident in ceea ce priveste relatiile dintre actionarii unei societati comerciale, iar pe de alta parte, aplicarea unui regim juridic diferentiat este impusa de interesul general, care primeaza in situatia societatilor comerciale aflate in proces de privatizare, cu privire la care legiuitorul a inteles sa adopte norme derogatorii de la dreptul comun in vederea accelerarii privatizarii.
   
Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, se arata ca trebuie avut in vedere faptul ca, potrivit alin. (1) al aceluiasi articol, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Or in cazul de fata, legiuitorul a inteles sa stabileasca regimul juridic al majorarii capitalului social, in considerarea accelerarii procesului privatizarii si a interesului statului pentru diminuarea rapida a participatiei sale la capitalul societatilor comerciale, in concordanta cu reglementarea cadrului juridic necesar consolidarii economiei de piata.
   
Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 este neintemeiata.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificarile ulterioare. Textul legal criticat a fost introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 540/2003, si ulterior modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, si are urmatorul continut:
- Art. 471: “Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 525/2002, cu modificarile ulterioare, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile art. 14 si 22 din prezenta lege, precum si cele efectuate in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 506/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”
   
Autoarea exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost revizuita prin Legea nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textele constitutionale invocate au urmatoarea numerotare si continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
- Art. 44 alin. (2) teza intai: “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.”
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate in raport cu aceleasi norme constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 370/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate.
   
Cu acel prilej s-a retinut ca, “in cazul societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar sau asociat, s-a prevazut exceptarea de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 [...], ceea ce nu incalca principiul egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat nu instituie discriminari intre investitorii-cumparatori ai actiunilor societatilor in cauza si investitorii actionari ai acestora. Exceptarea prevazuta de lege, introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, reprezentand o optiune a legiuitorului pentru societatile comerciale vizate - la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar sau asociat -, are in vedere, in mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de necontestat interes general [...].
   
Curtea retine ca prevederile criticate nu incalca nici principiul ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de titular, prevazut de art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie. Majorarea capitalului social al unei societati comerciale pe calea votului Adunarii Generale extraordinare nu contravine textului constitutional mentionat. In speta nu a operat vreun transfer de proprietate. In cazul analizat nu se pune problema ocrotirii mai ferme a dreptului de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale, ci a satisfacerii interesului general al accelerarii privatizarii societatilor comerciale.”
   
Pe de alta parte, Curtea constata ca Decizia nr. 370/2003 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza si partile fiind aceleasi atat in ce priveste exceptia anterioara, cat si prezenta exceptie. Astfel, autorul exceptiei de neconstitutionalitate este acelasi - Societatea de Investitii Financiare BANAT-CRISANA - S.A., exceptia fiind reiterata in cadrul aceluiasi proces, de aceasta data in fata instantei de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Oradea, dupa ce, initial, fusese invocata in fata Tribunalului Satu Mare.
   
Prin urmare, sub acest aspect, exceptia de fata este inadmisibila, in speta gasindu-si aplicare autoritatea de lucru judecat.

Data aparitiei: 01 Aprilie 2007
Autor: Violeta
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Spete - materia comerciala (pct. 50 - 54)":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Poate sunteti interesat si de:

©2020 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016