Spete - materia comerciala (pct. 6 - 10)

6. Nu orice interventie a puterii legiuitoare cu privire la desfasurarea unor procese aflate in curs de solutionare incalca, de principiu, prevederile constitutionale.

Prin Decizia nr. 96 din 9 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari, modificate prin articolul unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 54/2005 publicata in M.Of. nr. 231 din 14 martie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 12 septembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 852/R/2005, Curtea de Apel Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2005 si ale art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004, exceptie ridicata de Wittstock Eberhard Wolfgang, Wittstock Rohtraut Maria, Philippi Fridrich Georg, Philippi Kurt Wilhelm, Depner Marie Friederike, Gross Depner Christa Maria si Depner Wilhelm Wolfgang.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii arata ca instituirea prin dispozitiile criticate a unui termen pana la care dureaza suspendarea judecarii tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare, precum si a oricarei proceduri de executare silita, indreptate impotriva societatilor comerciale enumerate de lege, nu ar fi de natura decat sa determine o restrangere temporara si proportionala a accesului liber la justitie, iar termenul astfel reglementat suferind deja doua prelungiri, nimic nu impiedica Guvernul sa opereze asemenea modificari si pe viitor. Or, in situatia in care suspendarea este impusa pentru o durata de peste un an si 6 luni, dreptul justitiabilului la rezolvarea actiunii sale intr-un termen rezonabil sufera o ingradire nejustificata, ceea ce determina incalcarea dispozitiilor art. 21 si 53 din Constitutie.
   
Curtea de Apel Brasov - Sectia civila apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, textul de lege criticat fiind in deplina concordanta cu prevederile constitutionale referitoare la liberul acces la justitie, intrucat masura dispusa de legiuitor are un caracter temporar si urmareste asigurarea masei credale in vederea procedurii de lichidare.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

   
Guvernul arata ca ratiunea textului, astfel cum rezulta din prevederile alin. 1 ale art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004, o reprezinta necesitatea indeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul Romaniei, in contextul favorizarii privatizarii, in mod accelerat, a societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului. Aceasta va avea un impact semnificativ in plan economic si social, in scopul mentinerii societatilor comerciale in activitate si fara perturbari sociale majore, pentru a-si exercita in continuare functiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligatiilor catre creditori, aspecte ce privesc interesul public general. Asa fiind, se apreciaza ca dispozitiile criticate nu aduc atingere principiului constitutional al liberului acces la justitie.
   
Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2005, nu impiedica accesul liber la justitie si nu contravin cerintei solutionarii procesului intr-un termen rezonabil, intrucat perioada de timp pentru care se pot suspenda actiunile judiciare, extrajudiciare, precum si a oricarei proceduri de executare silita, indreptate impotriva societatilor comerciale la care fac referire prevederile legale criticate, este limitata in timp si nu poate depasi data de 31 decembrie 2005.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, modificate prin articolul unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005, aprobata prin Legea nr. 325/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005, dispozitii care au urmatorul continut: “(1) In scopul indeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul Romaniei, pentru un termen de 18 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda judecarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare, precum si orice procedura de executare silita, indreptate impotriva urmatoarelor societati comerciale:
    - Societatea Comerciala “CUG” - S.A. Cluj-Napoca;
    - Societatea Comerciala “Turnu” - S.A. Turnu Magurele;
    - Societatea Comerciala “Brafor” - S.A. Brasov;
    - Societatea Comerciala “Ampelum” - S.A. Zlatna;
    - Societatea Comerciala “Autotransport” - S.A. Brasov;
    - Societatea Comerciala “IAIFO” - S.A. Zalau;
    - Societatea Comerciala “Energoreparatii” - S.A. Bucuresti;
    - Societatea Comerciala “Rocar” - S.A. Bucuresti;
    - Societatea Comerciala “CMB” - S.A. Bocsa;
    - Societatea Comerciala “Foraje Sonde” - S.A. Targu Carbunesti;
    - Societatea Comerciala “SINCAR” - S.A. Braila.
    (2) Suspendarea prevazuta la alin. (1) dureaza pana la finalizarea procedurilor de dizolvare si lichidare voluntara prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.”
   
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la liberul acces la justitie.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2005, in raport cu textul art. 21 din Constitutie, si a constatat ca aceste prevederi sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, Curtea a retinut, in esenta, ca nu orice interventie a puterii legiuitoare cu privire la desfasurarea unor procese aflate in curs de solutionare incalca, de principiu, prevederile constitutionale, iar, in speta, accesul liber la justitie nu este suprimat, ci numai suspendat, cel mult pana la data prevazuta de lege, si anume pana la 31 decembrie 2005.
   
Ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare isi pastreaza valabilitatea si in prezent, astfel incat aceasta se impune a fi mentinuta.

7. Dispozitia legala criticata nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate, libertatea economica a persoanelor sau dreptul de asociere, nici nu reprezinta o restrangere nejustificata a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ci concretizeaza vointa legiuitorului, care a inteles sa introduca noul certificat de inregistrare continand un cod unic de inregistrare in scopul fluidizarii si simplificarii procedurilor in acest domeniu si in vederea asigurarii transparentei in mediul de afaceri.

Prin Decizia nr. 83 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in M.Of. nr. 231 din 14 martie 2006, instanta constitutionala a dispus urmatoarele:

Prin Incheierea din 15 septembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 557/C/R/2005, Curtea de Apel Brasov - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004.
   
Prin Incheierea din 28 octombrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.385/2005, Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala “Agromec Catalina” - S.A. din Catalina, judetul Covasna, si de Societatea Comerciala “Agromec Arpasel” - S.A. din Arpasel, judetul Bihor, in cauze avand ca obiect solutionarea recursurilor impotriva incheierilor judecatorului-delegat de la oficiul registrului comertului, prin care s-a constatat dizolvarea de drept a societatii comerciale respective, in baza art. 30 din Legea nr. 359/2004.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca, prin dizolvarea de drept prevazuta de dispozitiile legale criticate, se aduce atingere urmatoarelor drepturi si principii constitutionale: dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul persoanei juridice; liberului acces la o activitate economica, intrucat statul ar trebui sa manifeste interesul conservarii existentei unui comerciant care isi onoreaza obligatiile fata de stat; dreptului la un nivel de trai decent, deoarece, prin dizolvarea societatii comerciale angajatoare, contractele individuale de munca ale angajatilor inceteaza de drept, iar statul are obligatia de a lua masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala; principiului economiei de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. Astfel, considera ca sanctiunea dizolvarii de drept a persoanelor juridice care nu au efectuat preschimbarea certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare este o sanctiune deosebit de severa, contrara drepturilor constitutionale recunoscute persoanei juridice.
   
Curtea de Apel Brasov - Sectia comerciala si Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
   
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
   
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, intrucat prin reglementarea procedurii de preschimbare a certificatului de inmatriculare, precum si a celui de inregistrare fiscala se asigura cadrul legal necesar desfasurarii unei activitati economice.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Curtea, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
- “Art. 30. - (1) Neefectuarea preschimbarii certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, pana la termenul prevazut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevazute la art. 2.
(2) Constatarea dizolvarii de drept se face prin Incheierea judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului.
(3) Incheierea judecatorului delegat se inregistreaza in registrul comertului si se comunica concomitent persoanei juridice la sediul social, Ministerului Finantelor Publice, la Agentia Nationala de Administrare Fiscala pe cale electronica, si se publica concomitent pe pagina de Internet a Oficiului National al Registrului Comertului, precum si la sediul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal”.
   
Autorii exceptiei considera ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor constitutionale ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 45 referitoare la libertatea economica, art. 47 alin. (1) privind obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica, art. 53 alin. (1) privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) privind economia Romaniei.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
   
Conform art. 2 din Legea nr. 359/2004, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 932 din 12 octombrie 2004, “Societatile comerciale, societatile si companiile nationale, grupurile de interes economic, regiile autonome si organizatiile cooperatiste, sucursalele infiintate de acestea, precum si alte persoane juridice care se inregistreaza in registrul comertului potrivit unor acte normative speciale sunt denumite in sensul prezentei legi solicitanti”. Termenul prevazut de art. 26, pana la care solicitantii trebuie sa ceara preschimbarea certificatului de inmatriculare si cel de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, a fost stabilit, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2004, la
31 decembrie 2004, urmand ca persoanele juridice care nu au respectat acest termen sa fie dizolvate de drept.
   
Dispozitia legala criticata nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate, libertatea economica a persoanelor sau dreptul de asociere, nici nu reprezinta o restrangere nejustificata a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ci concretizeaza vointa legiuitorului, care a inteles sa introduca noul certificat de inregistrare continand un cod unic de inregistrare in scopul fluidizarii si simplificarii procedurilor in acest domeniu si in vederea asigurarii transparentei in mediul de afaceri. Dizolvarea de drept a unor persoane juridice care nu se supun noilor dispozitii legale nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate, ci consecinta fireasca a nerespectarii legii. De altfel, dupa dizolvarea acestor societati comerciale, actionarii lor isi pot recupera contravaloarea actiunilor sau partilor sociale detinute.

8. In situatia in care s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinta diminuarii ponderii actiunilor detinute de unii actionari poate avea semnificatia unei limitari a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra actiunilor, aceasta “este justificata de interesul general al diminuarii participatiei statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic sau principal actionar”, obiectiv in deplina concordanta cu dispozitiile art. 135 din Constitutie.

Prin Decizia nr. 69 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in M.Of. nr. 249 din 20 martie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare “Moldova” - S.A. intr-o cauza avand ca obiect actiunea in anulare a unei hotarari a Consiliului de Administratie al Societatii Comerciale “Santierul Naval” - S.A. din Constanta.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca textul de lege criticat “introduce o exceptie de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 de natura sa creeze un dezechilibru intre actionarul majoritar si ceilalti actionari ai unei societati comerciale”. De asemenea, se arata ca “prevederile art. 471 sunt de natura sa aduca grave atingeri dreptului de proprietate al actionarilor minoritari in ceea ce priveste actiunile pe care acestia le detin, prin faptul ca aplicarea Ordonantei de urgenta nr. 208/2002 [...] va conduce la reducerea substantiala a cotelor din capitalul social pe care le detin acesti actionari minoritari”. Autorul exceptiei invoca, in sustinerea acesteia, incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 41 privind ocrotirea proprietatii, coroborate cu art. 135 din Legea fundamentala, devenite, dupa revizuirea acesteia, art. 44 si 136.
   
Tribunalul Constanta - Sectia comerciala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
   
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
   
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitia legala criticata este constitutionala, asa cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 471 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii.
   
In realitate, obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata prin Legea nr. 540/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, modificata prin Ordonanta Guvernului
nr. 36/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobata prin Legea nr. 191/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
   
Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins: “Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 525/2002, cu modificarile ulterioare, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile art. 14 si 22 din prezenta lege, precum si cele efectuate in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”
   
In esenta, critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca textul de mai sus incalca dreptul de proprietate al actionarilor la societatile comerciale la care statul este actionar majoritar asupra actiunilor emise de societatile respective, drept ocrotit de dispozitiile art. 41 sdevenit art. 44 din Constitutia revizuitat si art. 135 sdevenit art. 136 din Constitutia revizuitat.
   
Desi autorul exceptiei se refera la dispozitiile art. 41 [devenit art. 44 din Constitutia revizuita] si art. 135 [devenit art. 136 din Constitutia revizuita], din motivarea acesteia rezulta ca, in realitate, sunt vizate numai dispozitiile art. 44 alin. (2) teza intai privind garantarea si ocrotirea in mod egal de lege a proprietatii private, indiferent de titular, si cele ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietatii private, in conditiile legii organice.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii s-a pronuntat prin numeroase decizii, respingand de fiecare data exceptia cu acelasi obiect.
   
Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 27 iulie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale privind protectia proprietatii private, intrucat operatiunea de majorare a capitalului social nu duce la un transfer de proprietate si, in consecinta, nu afecteaza posesia actiunilor detinute de alti actionari. Totodata, prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca, in situatia in care s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinta diminuarii ponderii actiunilor detinute de unii actionari poate avea semnificatia unei limitari a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra actiunilor, aceasta “este justificata de interesul general al diminuarii participatiei statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic sau principal actionar”, obiectiv in deplina concordanta cu dispozitiile art. 135 din Constitutie.
   
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse in decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

9 . O lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in perioada ulterioara intrarii ei in vigoare.

Prin Decizia nr. 68 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale, publicata in M.Of. nr. 176 din 23 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 3 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 315/COM/2005, Tribunalul Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Costion Silvi Impex” - S.R.L. din Galati.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca textul de lege criticat contravine principiului constitutional al neretroactivitatii legii, deoarece se aplica si unui contract incheiat inainte de intrarea in vigoare a acestor prevederi legale.
   
Tribunalul Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat consacra reguli subsidiare de aplicare a unei norme legale si nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
   
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
   
Guvernul considera ca textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu contine nici o referire la aplicarea acestuia pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a actului normativ criticat.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Potrivit incheierii de sesizare, obiectul exceptiei il reprezinta prevederile art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.
   
Se constata insa ca acest act normativ cuprinde doua articole, numerotate I si II, astfel incat in realitate, din motivarea formulata de catre autorul exceptiei, rezulta ca obiectul acesteia il reprezinta prevederile art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002.
   
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, prin art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, titlul Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 a fost modificat astfel: “Ordonanta privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale”.
   
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: “(11) In cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara, pentru prejudicii cauzate Autoritatii, cumparatorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii contractuale;
b) sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12) Prevederile alin. (1) si (11) se aplica si proceselor in curs de judecata avand ca obiect desfiintarea contractului, incepute inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante.”
   
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la principiul neretroactivitatii legii.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
   
Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002, a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si in prezenta cauza.
   
Astfel, prin Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in perioada ulterioara intrarii ei in vigoare.
   
Solutia si considerentele pronuntate in decizia mentionata sunt valabile si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

10. Ratiunea pentru care hotararea adunarii generale nu poate fi atacata este aceea ca mandatul administratorului societatii comerciale se acorda intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceasta motivatie inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut. Totodata, Curtea a apreciat ca “administratorul nu ar putea opune Adunarii Generale a actionarilor un drept care sa fie ocrotit prin accesul la justitie. Cu toate acestea, mandantul poate fi obligat la dezdaunari, in conditiile legii.

Prin Decizia nr. 47 din 24 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, publicata in M.Of. nr. 247 din 20 martie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
   
Prin Incheierea din 15 decembrie 2004 Tribunalul Alba - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. (22) din Legea nr. 31/1990, exceptie ridicata de Romi Dragosin intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii pentru anularea hotararii Consiliului Judetean Alba si reintegrarea in functia de director general si presedinte al Consiliului de administratie al Societatii Comerciale “Drumuri si Poduri Locale Alba” - S.A.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 incalca prevederile art. 21 din Constitutie, intrucat prevede ca “administratorii nu pot ataca hotararea Adunarii Generale privitoare la revocarea lor din functie”.
   
Tribunalul Alba - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prin dispozitia legala criticata “s-a dat eficienta dreptului de proprietate al actionarilor, singurii care, avand aceasta calitate, pot sa dispuna de acest drept, inclusiv sub aspectul persoanei care ar putea savarsi, in legatura cu acest drept, acte de administrare”.
   
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
   
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
   
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 132 alin. (4) scare in numerotarea anterioara republicarii legii erau cuprinse in art. 131 alin. (22)t din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, avand urmatorul cuprins: “(4) Administratorii nu pot ataca hotararea Adunarii Generale privitoare la revocarea lor din functie”.
   
In sustinerea exceptiei autorul acesteia invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21. In realitate, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, aceasta se refera doar la alin. (1) si (2) ale art. 21 privind accesul liber la justitie.
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului exercitat de Curtea Constitutionala.
   
Prin Decizia nr. 643 din 29 noiembrie 2005, nepublicata pana la data pronuntarii Curtii in prezenta cauza, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, cu privire la care se invocau aceleasi motive de neconstitutionalitate ca si in cauza de fata. Cu acest prilej Curtea a retinut ca “textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, intrucat ratiunea pentru care hotararea Adunarii Generale nu poate fi atacata este aceea ca mandatul administratorului societatii comerciale se acorda intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceasta motivatie inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut”. Totodata, Curtea a apreciat ca “administratorul nu ar putea opune Adunarii Generale a actionarilor un drept care sa fie ocrotit prin accesul la justitie. Cu toate acestea, mandantul poate fi obligat la dezdaunari, in conditiile legii.”
  
Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea solutiei pronuntate cu acel prilej.