Spete - materie fiscala (pct. 26 - 30)

26. Principiul autonomiei locale nu se poate manifesta decat in limitele stabilite de lege, iar prin ordonanta criticata, chiar in sensul aplicarii acestui principiu, precum si in sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 139 alin. (2), privind stabilirea prin lege a impozitelor si taxelor locale, se reglementeaza categoriile de impozite locale si limitele in care autoritatile administratiei publice locale pot sa prevada in concret nivelul lor.

Prin Decizia nr. 460 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, prevederi introduse prin art. VI pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, aprobata cu modificari prin art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003, publicata in M.Of. nr. 70 din 28 ianuarie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 “Terenurile pentru care nu se datoreaza impozitul si taxa pe teren” la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, prevederi introduse prin art. VI pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, aprobata cu modificari prin art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003, prevederi al caror continut este urmatorul: “terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare”.
 
In opinia autorului exceptiei, aceste prevederi de lege sunt contrare art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin. (2), art. 119 si art. 138 alin. (1) si (2) din Constitutie. La data pronuntarii prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 41 alin. (2), art. 49 si art. 119 au fost modificate, iar potrivit Constitutiei Romaniei, republicata, cu reactualizarea denumirilor si o noua numerotare a textelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), art. 49 a devenit art. 53, art. 53 alin. (2) a devenit art. 56 alin. (2), art. 119 a devenit art. 120 si art. 138 alin. (1) si (2) a devenit art. 139 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Aceste dispozitii constitutionale prevad:
- Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.”
- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
- Art. 56 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”

- Art. 120: “(1) Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.”
- Art. 139 alin. (1) si (2): “(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
Dispozitiile de lege criticate excepteaza de la plata impozitului si a taxei de teren terenurile aferente complexelor hidrotehnice de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si spatiile de pompare aferente acestora, precum si terenurilor aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare. Autorul exceptiei considera ca prin aceasta reglementare sunt incalcate dispozitiile constitutionale privitoare la ocrotirea si garantarea proprietatii private, restrangerea exercitiului unor drepturi, contributiile financiare si principiul autonomiei locale, fara a argumenta insa in ce consta aceasta incalcare.
Analizand dispozitiile pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, sub aspectul sustinerii privind incalcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 din Constitutie, republicata, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primita. Principiul autonomiei locale nu se poate manifesta decat in limitele stabilite de lege, iar prin ordonanta criticata, chiar in sensul aplicarii acestui principiu, precum si in sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 139 alin. (2), privind stabilirea prin lege a impozitelor si taxelor locale, se reglementeaza categoriile de impozite locale si limitele in care autoritatile administratiei publice locale pot sa prevada in concret nivelul lor. In temeiul acelorasi texte din Constitutie, tot prin lege, legiuitorul poate stabili, precum in cauza, categoriile de bunuri ce nu sunt supuse impozitelor sau taxelor locale, fara ca astfel sa incalce prevederile constitutionale mentionate.
 
In legatura cu invocarea incalcarii art. 139 alin. (1) din Constitutie, republicata, care dispune cu privire la impozitele, taxele si alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale, Curtea constata ca acest text nu este incident in cauza si, in consecinta, critica urmeaza a fi respinsa. Nu au incidenta in cauza nici prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private, in mod egal de lege, indiferent de titular, intrucat bunurile cu privire la care dispune textul legal criticat constituie, conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunuri apartinand domeniului public. Asa fiind, nu poate fi primita nici invocarea incalcarii art. 53 din Constitutie, republicata, privind “Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”.
 
In sfarsit, in legatura cu invocarea contrarietatii dintre dispozitiile ce fac obiectul controlului de constitutionalitate si art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit caruia “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”, Curtea constata ca nici aceasta critica nu este
intemeiata. Stabilirea prin lege a impozitelor si taxelor locale nu numai ca nu conduce la o asezare injusta a sarcinilor fiscale, ci, dimpotriva, asigura limite uniforme pentru stabilirea acestor categorii de impozite si taxe, de natura sa preintampine posibile exagerari sau chiar abuzuri.

27. Principiul egalitatii de tratament juridic consta in aplicarea echitabila a unei norme de drept subiectelor aflate in cazuri identice sau similare.

Prin Decizia nr. 456 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (4) din Legea nr. 254/2002, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 209/2002, publicata in M.Of. nr. 926 din 23 decembrie 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) si (4) din Legea
nr. 254/2002 privind unele masuri pentru cresterea atractivitatii la privatizare a societatilor comerciale cu capital integral sau partial de stat, ce detin in administrare terenuri agricole proprietate publica sau privata a statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2002, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 209/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata la randul sau cu modificari prin Legea nr. 331/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 516 din 17 iulie 2003, si care au urmatorul continut:
- Art. 1: “(1) Societatile comerciale cu capital integral sau partial de stat ce urmeaza sa fie supuse privatizarii, potrivit prevederilor Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, beneficiaza de urmatoarele inlesniri la plata obligatiilor restante:
a) scutirea de la plata obligatiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare, creante proprii ale institutiei publice implicate in procesul de privatizare, precum si cele datorate fondurilor speciale;
b) scutirea de la plata obligatiilor restante la data de 31 decembrie 2001 catre bugetele locale, reprezentand impozite, taxe si alte venituri;
c) scutirea la plata a majorarilor de intarziere si a penalitatilor de orice fel, datorate si neachitate la data intrarii in vigoare a prezentei legi, aferente obligatiilor bugetare restante prevazute la lit. a) si b), care se inscriu in certificatele de obligatii bugetare, actualizate si nestinse la data transferului dreptului de proprietate;
d) sumele reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare, care fac obiectul inlesnirilor la plata, prevazute la lit. a) si b), sunt cele restante la data de 31 decembrie 2001 si nestinse la data intrarii in vigoare a prezentei legi. [...]
(4) Societatile comerciale privatizate conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa si ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de esalonarea la plata pe o perioada de 5 ani, cu o perioada de gratie de 6 luni cuprinsa in perioada de esalonare, a obligatiilor restante la data de 31 decembrie 2001, cu exceptia sumelor provenite din plata redeventei si de scutirea la plata a majorarilor de intarziere si a penalitatilor de orice fel aferente acestor obligatii.”
 
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16, art. 51 si art. 134 alin. (1) si (2) lit. a). Dupa aprobarea Legii de revizuire a Constitutiei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozitiile constitutionale invocate sunt cuprinse in art. 16, art. 1 alin. (5) si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) cu urmatorul continut:
- Art. 16: “(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.”
- Art. 1 alin. (5): “In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”
- Art. 135 alin. (1) si (2) lit. a): “(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca scopul Legii nr. 254/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este de a stabili unele masuri pentru cresterea atractivitatii la privatizare a societatilor comerciale cu capital integral sau partial de stat, ce detin in administrare terenuri agricole proprietate publica sau privata a statului, ce urmeaza sa fie supuse privatizarii potrivit Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, precum si de acordare a unor inlesniri societatilor comerciale privatizate conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 si ale Legii nr. 268/2001.
 
Principiul egalitatii de tratament juridic consta in aplicarea echitabila a unei norme de drept subiectelor aflate in cazuri identice sau similare. In cauza, societatile comerciale la care se refera art. 1 alin. (1) din Legea nr. 254/2002 se afla, in mod evident, intr-o situatie juridica diferita de societatile comerciale prevazute in art. 1 alin. (4) din lege, primele fiind societati comerciale care urmeaza sa fie privatizate, celelalte fiind societati comerciale deja privatizate in baza unui act normativ anterior.
 
Aceasta diferenta de situatie juridica justifica tratamentul juridic neomogen la care se refera autorul exceptiei. Nu se poate primi, in consecinta, sustinerea ca dispozitiile care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutia Romaniei.
 
Nu se poate primi, de asemenea, nici sustinerea ca prin excluderea societatilor comerciale privatizate in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 de la facilitatile acordate prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 254/2002 s-ar produce o concurenta neloiala pe segmentul respectiv de piata, incalcandu-se in felul acesta prevederile art. 135 din Constitutie.
 
Prin definitie, concurenta neloiala consta in incalcarea de catre comercianti a obligatiei de comportament in exercitarea profesiei cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite. Avand in vedere ca dispozitiile legale criticate nu au ca obiect activitatea comerciala desfasurata de societatile comerciale, ci modul de indeplinire de catre acestea a obligatiilor lor financiare catre stat - mai exact stabilirea unor facilitati de plata - nu se poate retine in nici un fel ca aceste dispozitii legale ar putea sa genereze concurenta neloiala.

28. Neaplicarea deducerii personale de baza si a deducerilor personale suplimentare la venitul impozabil din pensie nu constituie o incalcare a principiului egalitatii, intrucat cele doua categorii de contribuabili, persoanele pensionate si persoanele salariate sau care realizeaza venituri din surse autorizate, nu se afla intr-o situatie identica care sa justifice aplicarea unui tratament egal.

Prin Decizia nr. 368 din 2 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 493/2002, publicata in M.Of. nr. 711 din 13 octombrie 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, ordonanta aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 493/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002.
 
Aceste dispozitii legale au urmatoarea redactare:
- Art. 12 alin. (1): “Contribuabilii prevazuti la art. 2 alin. (1) lit. a) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formaa de deducere personala de baza si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei impozabile.”;
- Art. 44 alin. (1), (2) si (4): “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 5.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate. [...]
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii, calculate potrivit alin. (2), a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.000.000 lei.”
 
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 16: “(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.”
- Art. 33: “(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.”;
- Art. 46: “Persoanele handicapate se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de readaptare, de invatamant, de instruire si de integrare sociala a handicapatilor, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.”

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu pot fi retinute sustinerile autorului exceptiei potrivit carora textele de lege criticate ar contraveni prevederilor constitutionale invocate.
 
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 493/2002, deducerile personale reprezinta o suma neimpozabila acordata contribuabilului, cuprinzand deducerea personala de baza si deducerile personale suplimentare, in functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate in intretinere. Neaplicarea deducerii personale de baza si a deducerilor personale suplimentare la venitul impozabil din pensie nu constituie o incalcare a principiului egalitatii, intrucat cele doua categorii de contribuabili, persoanele pensionate si persoanele salariate sau care realizeaza venituri din surse autorizate, nu se afla intr-o situatie identica care sa justifice aplicarea unui tratament egal.

Dispozitiile legale criticate nu creeaza o situatie defavorizata pentru pensionari, ci reprezinta optiunea legiuitorului de a acorda, in functie de situatia materiala, anumite facilitati acestora, fata de persoanele care au alte surse de venituri.
 
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii art. 44 alin. (1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, constatand ca aceste dispozitii legale sunt constitutionale. In acest sens este Decizia nr. 123 din 16 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 397 din 10 iunie 2002.
 
In ceea ce priveste infrangerea, prin dispozitiile legale criticate, a prevederilor constitutionale ale art. 33 referitoare la ocrotirea sanatatii si a celor ale art. 46 privind protectia persoanelor handicapate, Curtea constata ca drepturile de care beneficiaza persoanele cu handicap nu sunt afectate de aplicarea acestor dispozitii, deoarece acestea nu contin reglementari de natura sa determine restrangerea acestor drepturi constitutionale.

29. Instanta de contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei pentru a suplini lipsa de motivare a exceptiei, intrucat astfel s-ar incalca regimul constitutional al solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, care prevede ridicarea exceptiei in fata instantei judecatoresti, iar nu examinarea din oficiu de catre Curte a constitutionalitatii legilor in vigoare.

Prin Decizia nr. 302 din 9 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, publicata in M.Of.
 nr. 581 din 14 august 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Curtea retine ca obiectul real al exceptiei il formeaza dispozitiile art. 14 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, astfel cum a fost modificat si completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/1999.

Prin art. 14 din Legea nr. 27/1994 se prevedea: “Impozitul pe teren se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor, pe zone, in intravilan”, conform tabelului. “Contribuabilii, persoane fizice, prevazuti la art. 5, care detin in proprietate terenuri neocupate de cladiri si de alte constructii, situate in categoriile de localitati 1 si 2, zonele A, B si C, datoreaza impozit pe teren.

Pentru terenurile apartinand contribuabililor prevazuti la alin. 2, neocupate de cladiri si de alte constructii, situate in categoriile de localitati 1 si 2, zona D, precum si in categoriile 3-5, in suprafata de pana la 1.000 mp inclusiv, se datoreaza impozit pe teren, iar pentru suprafata care depaseste 1.000 mp se datoreaza impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.
 
Contribuabilii, persoane juridice, care detin in proprietate terenuri, altele decat cele necesare desfasurarii activitatii pentru care sunt autorizati potrivit legii, datoreaza pentru acestea impozit pe teren.”
 
Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata, incepand cu data de 1 ianuarie 2003, prin Ordonanta Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002. Potrivit art. 12 din aceasta Ordonanta, dispozitia cuprinsa la art. 14 din Legea nr. 27/1994 este preluata, in principiu, cu unele deosebiri, stabilindu-se, conform anexelor nr. 3 si 4, impozitul pe terenurile situate in intravilan si, respectiv, pe cele situate in extravilanul localitatilor, diferentiat pe ranguri de localitati si zone in cadrul localitatii, iar in cazul terenurilor situate in extravilan, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor si pe zone.
 
Autorul exceptiei, fara sa-si motiveze exceptia de neconstitutionalitate, se limiteaza sa sustina, de altfel fara temei, ca ar fi in vigoare dispozitii contradictorii - Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale si Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol -, desi recunoaste, in memoriul depus la dosar, ca ambele legi au fost abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2002. De asemenea, sustine ca ordonanta criticata “nu putea anula Legea nr. 34/1994”.
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, intrucat nu indeplineste una dintre conditiile prevazute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevede ca “sesizarile trebuie facute in forma scrisa si motivate”. Autorul exceptiei nu a motivat exceptia de neconstitutionalitate ridicata, limitandu-se la sustineri referitoare la neconcordanta dintre actele normative mentionate.
 
Asa cum s-a precizat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei pentru a suplini lipsa de motivare a exceptiei, intrucat astfel s-ar incalca regimul constitutional al solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, care prevede ridicarea exceptiei in fata instantei judecatoresti, iar nu examinarea din oficiu de catre Curte a constitutionalitatii legilor in vigoare.
 
In legatura cu precizarea facuta in notele scrise depuse la dezbaterea exceptiei in fata Curtii, in sensul mentionarii art. 78 din Constitutie privind intrarea in vigoare a legii, Curtea constata ca aceasta dispozitie constitutionala nu are legatura cu celelalte sustineri ale autorului exceptiei, facute in fata instantei cu prilejul ridicarii exceptiei, in care s-a limitat la sesizarea presupuselor contradictii dintre cele doua legi la care s-a referit. De altfel, acest text constitutional nu are nici o incidenta in cauza, legile si ordonantele mentionate fiind publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
 
In ceea ce priveste sustinerea ca ar exista dispozitii legale contradictorii, aceasta, chiar daca ar fi reala (ceea ce, mai ales, tinandu-se seama ca actele normative respective sunt in prezent abrogate, nu este cazul in speta), nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, fiind de resortul exclusiv al autoritatii legiuitoare.

30. Exceptarea prin lege a rezultatelor pozitive ale veniturilor salariale sau asimilate acestora de la regula compensarii pierderii fiscale inregistrate din veniturile din activitati independente nu este, prin ea insasi, neconstitutionala si nu contravine, sub nici un aspect, obligatiei de a asigura, prin sistemul legal de impuneri, o asezare justa a sarcinilor fiscale.

Prin Decizia nr. 289 din 3 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobata si modificata prin Legea nr. 493/2002, publicata in M.Of. nr. 560 din 5 august 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 au fost abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2002, ordonanta aprobata prin Legea nr. 493/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002.
 
Art. 60 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat insa identic art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, astfel ca, solutia legislativa fiind pastrata, motivele exceptiei de neconstitutionalitate formulate de autorul acesteia subzista. In aceste conditii, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 60 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, dispozitii care au urmatorul continut:
“(1) Pierderea fiscala anuala inregistrata din activitati independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse in venitul anual, altele decat cele din salarii si asimilate salariilor, obtinute in cursul aceluiasi an fiscal. Pierderea care ramane necompensata in cursul aceluiasi an fiscal devine pierdere reportata.
(2) Pierderile provenind din strainatate ale persoanelor fizice romane se compenseaza cu veniturile de aceeasi natura, din strainatate, pe fiecare tara, inregistrate in cursul aceluiasi an fiscal, sau se reporteaza pe urmatorii 5 ani asupra veniturilor realizate din tara respectiva.”
 
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii legale contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”
- Art. 53 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”

Examinand pe fond exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Exceptarea prin lege a rezultatelor pozitive ale veniturilor salariale sau asimilate acestora de la regula compensarii pierderii fiscale inregistrate din veniturile din activitati independente nu este, prin ea insasi, neconstitutionala si nu contravine, sub nici un aspect, obligatiei de a asigura, prin sistemul legal de impuneri, o asezare justa a sarcinilor fiscale. Dimpotriva, aceasta reprezinta o practica legislativa curenta, ce corespunde fie necesitatii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice.

In legatura cu invocarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii, Curtea constata ca, pentru sustinerea neconstitutionalitatii art. 60 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, acestea sunt nerelevante, neavand nici o concludenta pentru solutionarea cauzei.
In sfarsit, asupra modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 56 si 57 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, Curtea Constitutionala, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu se poate pronunta. Instanta judecatoreasca interpreteaza si aplica legea, in mod necesar, in procesul solutionarii cauzei cu care a fost investita.