Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Spete - materie fiscala (pct. 41 - 45)

41. Scutirea de plata impozitelor a unor categorii de persoane constituie o masura cu caracter de exceptie, pe care legiuitorul o poate adopta in functie de conditiile concrete ale perioadei in care este chemat sa stabileasca asezarea sarcinilor fiscale.

Prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 149/1999, publicata in M.Of. nr. 59 din 28 ianuarie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, aprobata cu modificari prin Legea nr. 149/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999), dispozitii care au urmatorul continut:
“Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta isi inceteaza aplicabilitatea scutirile de impozite si de taxe acordate in temeiul prevederilor:

a) art. 16 din Decretul-Lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificarile ulterioare;”.

Prin art. 16 alineatul ultim din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, s-a stabilit ca: “Sunt scutite de impozitul pe cladiri, pe timp de 10 ani de la data dobandirii, locuintele cumparate in conditiile prezentului Decret-lege. Scutirea de impozit se aplica, in continuare, si locuintelor care au fost transmise altor persoane, pana la implinirea termenului de 10 ani.”

Autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat incalca urmatoarele dispozitii constitutionale:

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Case de marcat Ghid practic pentru contabili


Descopera acum UNICA lucrare pe stick dedicata acestui subiect arzator la ordinea zilei Case de marcat Ghid practic pentru contabili Alege sa fii perfect informat asupra pasilor pe care trebuie sa-i faci pentru a implementa • rapid • cu usurinta • in deplina siguranta • noul sistem de urmarire a tranzactiilor financiare...

Oferta Speciala
valabila 48h

- art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;
- art. 53 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”;
- art. 41 alin. (2) fraza intai: “Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de proprietar.”;
- art. 41 alin. (7): “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.”;
- art. 1 alin. (3): “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.”

Examinand dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. In legatura cu prima critica de neconstitutionalitate, si anume cea referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, respingand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 149/1999. Cu acel prilej s-a constatat ca prevederile legale criticate sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform carora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”, precum si cu cele ale art. 78, potrivit carora “Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei”.

In acelasi sens, Curtea constata ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.

In cauza, prevederile art. 16 din Decretul-Lege nr. 61/1990 si-au incetat aplicabilitatea incepand cu data de 30 decembrie 1998 (data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 in Monitorul Oficial al Romaniei), fiind deci neintemeiate sustinerile autorului exceptiei referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, intrucat acestea produc efecte numai pentru viitor, chiar daca legea noua se aplica si efectelor produse de situatiile juridice anterioare dupa intrarea ei in vigoare.
II. Curtea Constitutionala constata ca este neintemeiata si critica potrivit careia abrogarea Decretului-Lege nr. 61/1990 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, in partea privind scutirea de impozit pe timp de 10 ani, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie. Prin adoptarea ordonantei de urgenta Guvernul nu a actionat, asa cum sustin, fara temei, autorii exceptiei, in calitate de titular al dreptului de proprietate asupra locuintelor vandute in baza Decretului-Lege nr. 61/1990, ci in virtutea calitatii sale de autoritate publica abilitata, prin dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, sa adopte ordonante de urgenta.

Ulterior Parlamentul a aprobat ordonanta prin Legea nr. 149/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999. In consecinta, Ordonanta de urgenta nr. 62/1998 a fost adoptata in limitele prerogativelor Guvernului, stabilite prin Legea fundamentala, fiind respectate principiile statului de drept.

III. Este, de asemenea, nefondata sustinerea ca prin ordonanta de urgenta mentionata, nesocotindu-se dispozitiile art. 41 alin. (2) si (7) din Constitutie, se incalca dreptul de proprietate al persoanelor care au cumparat locuinte de la stat in conditiile Decretului-Lege nr. 61/1990. Contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala prevazuta la art. 53 din Constitutie, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit sau prin incetarea, pe aceeasi cale, a unei scutiri de plata a impozitului s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

IV. Este, in sfarsit, nefondata sustinerea ca prin incetarea scutirii de impozit pentru locuintele cumparate de la stat in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 se incalca prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie. Obligatia de a contribui la cheltuielile publice avand, in virtutea prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, un caracter general, scutirea de plata impozitelor a unor categorii de persoane constituie o masura cu caracter de exceptie, pe care legiuitorul o poate adopta in functie de conditiile concrete ale perioadei in care este chemat sa stabileasca asezarea sarcinilor fiscale. In cauza de fata nu se evidentiaza nici un element din care sa rezulte ca incetarea cu incepere de la 1 ianuarie 1999 a neimpunerii locuintelor dobandite in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 ar constitui o asezare nejusta a sarcinilor fiscale ale proprietarilor acestor locuinte.

42. Legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situatiilor in care poate stabili anumite facilitati fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constitutional.

Prin Decizia nr. 326 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 27/1994 privind taxele si impozitele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 102 din 6 februarie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea
nr. 27/1994 privind taxele si impozitele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, dispozitii al caror continut este urmatorul: “Constructiile speciale: (1) sonde de titei, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, statii de transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put; (7) puturi de mina; (8) cosuri de fum; (9) tunuri de racire; (10) baraje si constructii accesorii; (11) diguri; (12) constructii hidromotrice, oceanografice si hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor si al lichidelor industriale; (15) altele de natura similara, cu avizul consiliilor locale.”
Textele constitutionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, sunt cele ale art. 41 alin. (2) teza I, referitor la ocrotirea proprietatii in mod egal, indiferent de proprietar, ale art. 53 alin. (2) referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale si ale art. 138 alin. (2) referitor la impozitele si taxele locale.

Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale a stabilit in art. 4 alin. (1) regula ca impozitul pe cladiri se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea acestora, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora. De la aceasta regula, a obligativitatii platii impozitului pentru toate categoriile de cladiri, prin art. 8 alin. (2) din lege s-a prevazut o exceptie, formulata in redactarea initiala (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 127 din 24 mai 1994) in urmatorii termeni: “Lista cladirilor care nu sunt supuse impozitului pe cladiri este redata in anexa nr. 2”. Potrivit anexei mentionate nu erau supuse impozitului trei categorii de cladiri, si anume: 1. Cladirile institutiilor publice, cu exceptia celor folosite in alte scopuri; 2. Cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie, precum si muzeele si casele memoriale, cu exceptia spatiilor acestora folosite in alte scopuri; 3. Cladirile care prin destinatie constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor recunoscute de lege.

Ulterior, prin Ordonanta Guvernului nr. 24/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 25 august 1995, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 24/1994 a fost modificat avand urmatorul cuprins: “Lista cladirilor si constructiilor care nu sunt supuse impozitului este redata in anexa nr. 2”. Prin aceeasi ordonanta, in lista mentionata, dupa pct. 3 s-a adaugat pct. 4 cu urmatorul cuprins: “Constructii si amenajari funerare din cimitire”.

Anexa nr. 2 a mai fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, care a adaugat un punct nou, respectiv pct. 5, compus din 14 subpuncte cu urmatorul cuprins: “Constructiile speciale: (1) sonde de titei, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, statii de transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put; (7) puturi de mina; (8) cosuri de fum; (9) tunuri de racire; (10) baraje si constructii accesorii; (11) diguri; (12) constructii hidromotrice, oceanografice si hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor si al lichidelor industriale”.

In sfarsit, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 3 martie 1999, in completarea anexei aratate s-a adaugat la pct. 5 subpunctul (15) cu urmatorul cuprins: “altele de natura similara, cu avizul consiliilor locale”.
Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmand sa fie respinse.

Astfel este neintemeiata sustinerea autorului exceptiei potrivit careia prin textul care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate s-a dat posibilitatea consiliilor locale sa fixeze impozite pe constructii speciale, fara ca legea sa contina o dispozitie care sa cuprinda obligatia de plata a unui impozit pe aceasta categorie de constructii si fara ca notiunea de constructii speciale sa fie definita. Din analiza prevederilor legale criticate rezulta ca legiuitorul a stabilit cadrul legal de impunere a cladirilor si a constructiilor speciale -
definite in Legea nr. 27/1994 prin enumerare si prin precizarea ca lista acestora poate fi completata “cu altele de natura similara”.

Pe de alta parte, este de observat ca sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca prin art. 8 alin. (2), cu referire la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 27/1994, republicata, cu modificarile ulterioare, se da posibilitatea autoritatilor locale sa stabileasca impozitul pe constructii speciale in mod arbitrar, nu poate fi primita, deoarece prin textul citat nu se prevede posibilitatea stabilirii impozitului pe cladiri asupra constructiilor speciale pe care le enumera, ci, dimpotriva, se excepteaza aceste constructii de la impozit.

In ceea ce priveste necuprinderea in anexa mentionata a unor constructii speciale ca cele nominalizate in actiunea formulata de autorul exceptiei in dosarele nr. 1.888/2001 si 1.901/2001 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia comerciala si contencios administrativ, nu poate duce la concluzia ca ar contraveni prevederilor art. 138 alin. (2) din Constitutie si nici altor prevederi ale Legii fundamentale. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 148 din 17 decembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 28 martie 1997, faptul ca legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situatiilor in care poate stabili anumite facilitati fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constitutional.

Textul criticat nu incalca nici prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora “proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”, si nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora “sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”, deoarece nu contine discriminari in functie de forma de proprietate asupra cladirilor si constructiilor speciale supuse impozitului sau in functie de alte criterii.

43. Impozitarea veniturilor din pensii nu contravine nici unei dispozitii constitutionale.

Prin Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. d1) si ale art. 43 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicata in M.Of. nr. 101 din 5 februarie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin art. 85 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, sunt expres si in intregime abrogate atat Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, cat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, incepand cu data intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 7/2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2002. Prin urmare, dispozitiile legale la care se refera critica autorului exceptiei sunt inca in vigoare la data judecarii cauzei, urmand a face obiectul controlului de constitutionalitate.

Autorul exceptiei mentioneaza ca, fiind neconstitutionale, dispozitiile art. 2, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 2 iulie 2000. Articolele indicate reprezinta, in realitate, puncte ale art. I din Ordonanta de urgenta, care prevad completarea unor prevederi ale Ordonantei Guvernului nr. 73/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999. Dintre acestea este relevant in cauza doar pct. 2, prin care la art. 4
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 se introduce lit. d1) care are urmatorul cuprins: “Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]
d1) veniturile din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna.”

De asemenea, autorul exceptiei critica prevederile sectiunii a 6-a “Venituri din pensii” - art. 431 si 432 - din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, dar care, in realitate, fac parte din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, aceasta sectiune fiind introdusa prin pct. 17 al art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000. Dintre aceste prevederi sunt relevante in cauza doar cele ale art. 431 alin. (1), in urmatoarea redactare: “Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pe luna”. Prin urmare, Curtea constata ca obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. d1) si ale art. 431 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, urmand sa se pronunte numai cu privire la constitutionalitatea acestor texte de lege.

In motivarea sustinerilor sale, privind neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate, autorul exceptiei a invocat numeroase prevederi constitutionale. Astfel:
- Art. 1 alin. (3): “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.”
- Art. 16 alin. (1): “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”
- Art. 43 alin. (1): “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.”
- Art. 47 alin. (4): “Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.”
- Art. 53 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”
- Art. 72 alin. (3) lit. l): “Prin lege organica se reglementeaza: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala”
- Art. 114 alin. (4): “In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.”

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa. Curtea Constitutionala a fost sesizata in mai multe randuri cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. d1) si ale art. 431 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Conform jurisprudentei sale constante, Curtea a respins exceptia in fiecare cauza, apreciind ca impozitarea veniturilor din pensii nu contravine nici unei dispozitii constitutionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001, Curtea Constitutionala a constatat ca “[...] sumele retinute din salarii cu titlu de contributie la fondul asigurarilor sociale nu raman in proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor indreptatite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale”. Aceasta optiune a legiuitorului isi gaseste reazemul constitutional in dispozitiile textului din Legea fundamentala care proclama statul roman ca “stat socialÓ, cu toate obligatiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale”. S-a mai retinut ca “[...] aceasta impozitare constituie o masura sociala prin care se majoreaza bugetul public national, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutie, cuprinde, printre altele, si bugetul asigurarilor sociale de stat si, prin urmare, creeaza posibilitatile bugetare pentru majorarea corespunzatoare a pensiilor, precum si pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toti cetatenii tarii”.

In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate conform careia, prin stabilirea obligatiei la plata impozitului pe venit pentru cetatenii care primesc o pensie mai mare de 2.000.000 lei pe luna, se instituie un tratament inegal si discriminatoriu fata de cetatenii cu o pensie mai mica decat valoarea mai sus mentionata, Curtea constata ca principiul egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu inseamna uniformitate, asa incat la situatii diferite trebuie sa corespunda un tratament juridic diferentiat.

De asemenea, se constata ca nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei parti a venitului din pensie care depaseste o anumita valoare, modificabila in timp in functie de rata inflatiei sau de alti factori luati in considerare de legiuitor, constituie o optiune a acestuia si depinde de posibilitatile financiare ale statului, intr-o anumita perioada, pentru dimensionarea masurilor de protectie sociala.

Potrivit Constitutiei, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constitutionale, iar nu pe cale de interpretare. Din cuprinsul textului art. 72 alin. (3) din Constitutie, care prevede domeniile supuse reglementarii prin lege organica, precum si din celelalte texte constitutionale in care se specifica necesitatea adoptarii de legi organice nu rezulta ca reglementarile relative la impozitul pe venit, in ansamblul lor, fac parte din domeniul legii organice, acestea reprezentand doar o parte speciala a domeniului masurilor de protectie sociala, iar nu “regimul general” prevazut de textul constitutional.

Sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia modificarea unei ordonante neaprobate nici in sesiunea parlamentara in care a fost depusa si nici in sesiunea parlamentara extraordinara ulterioara trebuie considerata neconstitutionala, intrucat ar contraveni art. 114 alin. (4) din Constitutie, este, de asemenea, neintemeiata.
Art. 114 alin. (4) prevede obligatia depunerii la Parlament spre aprobare a Ordonantei de urgenta ca o conditie pentru intrarea in vigoare, precum si convocarea Parlamentului, daca acesta nu se afla in sesiune.
Nu se prevad, insa, nici un termen pana la care Parlamentul trebuie sa se pronunte asupra ordonantei de urgenta si nici incetarea aplicabilitatii acesteia daca Parlamentul nu a aprobat-o pana la un anumit termen. In acest sens a statuat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, cand a constatat ca “stabilirea datei la care vor fi discutate ordonantele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar in art. 61 alin. (1) teza
intai din Constitutie se prevede ca “Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu”.

In ceea ce priveste presupusa incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), care garanteaza, printre altele, “demnitatea omului”, precum si ale art. 47 alin. (4), care reglementeaza obligatia autoritatilor publice de a raspunde in termen la petitiile cetatenilor, Curtea constata ca aceste prevederi constitutionale nu au legatura cu obligatia de a plati impozit pe veniturile din pensii si, prin urmare, nu sunt relevante in cauza.

44. Procedura administrativ-jurisdictionala constituie o masura de protectie care deci nu poate avea ca scop, in nici un mod, limitarea accesului la justitie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti, in conditiile stabilite de lege.

Prin Decizia nr. 301 din 8 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata si ale art. 28 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 249/1998, publicata in M.Of. nr. 34 din 18 ianuarie 2002, instanta constitutionala a stabilit ca:

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Fata de aceasta situatie, instanta de judecata avea obligatia sa constate ca dispozitia legala atacata a fost abrogata si, pe cale de consecinta, printr-o incheiere motivata, sa respinga exceptia ca fiind inadmisibila, fara a mai sesiza Curtea.

Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare (...)”. Deoarece in speta, desi sesizarea s-a facut ulterior abrogarii Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 (prin Incheierea din 20 noiembrie 2000) si instanta nu a respins exceptia, Curtea constata, in temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, ca exceptia este inadmisibila, urmand sa fie respinsa.

II. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Ordonanta Guvernului
nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, Curtea observa ca aceasta ordonanta a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 249/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 30 decembrie 1998.

Examinand criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca acestea se refera la dispozitiile art. 28 in redactarea data prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998. Asadar, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra acestor dispozitii, care au urmatorul continut: “Obiectiunile, contestatiile si plangerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se solutioneaza conform dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor”,

Autorul exceptiei considera ca acest text ar contraveni dispozitiilor art. 16 referitor la egalitatea in drepturi si ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie din Constitutie, deoarece “dreptul de a contesta masurile dispuse de organele de control este blocat prin impunerea unor taxe de a caror plata depinde solutionarea contestatiei”, precum si faptului ca “obliga contribuabilul sa ceara acelorasi structuri administrative care l-au controlat sa verifice legalitatea controlului”, ceea ce creeaza “o vadita inegalitate intre contribuabili si autoritati, firesc fiind ca o cenzura a legalitatii si temeiniciei controlului sa fie realizata de justitie, in fata careia partile sunt egale”.
Analizand aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea retine ca acestea sunt neintemeiate.
Textul legal supus controlului de constitutionalitate nu cuprinde nici o dispozitie de natura sa duca la concluzia ca ar contraveni prevederilor constitutionale mentionate. Potrivit acestui text, obiectiunile, contestatiile si plangerile formulate cu privire la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se solutioneaza conform dispozitiilor Legii nr. 105/1997.
Curtea constata ca Legea nr. 105/1997 a fost la randul ei abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Prin aceasta ordonanta este mentinuta insa procedura administrativ-jurisdictionala de solutionare a contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. Or in legatura cu legitimitatea constitutionala a unei asemenea proceduri, Curtea a statuat in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), ca “procedura administrativ-jurisdictionala constituie o masura de protectie care deci nu poate avea ca scop, in nici un mod, limitarea accesului la justitie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti, in conditiile stabilite de lege. Ca urmare, hotararea organului de jurisdictie administrativa este supusa controlului judecatoresc al instantei de contencios administrativ sau altei instante competente, potrivit legii, iar partilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constitutiei”.

De asemenea, Curtea observa ca nu este incalcat nici principiul egalitatii prevazut la art. 16 din Constitutie, Curtea a statuat in mod constant in practica sa, ca de exemplu: Decizia nr. 77/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, Decizia nr. 385/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997, si Decizia nr. 323/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, ca principiul egalitatii priveste egalitatea cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice, si nu egalitatea de tratament juridic intre cetateni si autoritatile publice.

Curtea constata ca, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atat considerentele, cat si solutia pronuntata in acele decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

45. Potrivit politicii fiscale - intemeiate pe principiul constitutional al anualitati bugetului
public - impozitele pe venituri realizate lunar se percep, de asemenea, lunar, deci pe intreaga luna in care intra in vigoare actul normativ privind asezarea impozitelor, iar modalitatea de asezare a impozitelor, pe intervale de timp, asupra veniturilor impozabile determinate lunar nu poate avea semnificatia aplicarii retroactive a legii.
Prin Decizia nr. 251 din 18 septembrie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, in ansamblul sau, si in special a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. d1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 431, art. 432, art. 75 si ale art. 86 ultima liniuta din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, ale art. II alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precum si ale Hotararii Guvernului nr. 611/2000, publicata in M.Of. nr. 51 din 24 ianuarie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierile mentionate in partea expozitiva a considerentelor, instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, precum si cu exceptia de neconstitutionalitate a Hotararii Guvernului nr. 611/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii si pensii si a actualizarii sumelor fixe prevazute in Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum si a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat in anul 2000.
Curtea, examinand motivele formulate in sustinerea exceptiei, retine ca acestea vizeaza, pe de o parte, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, in ansamblul sau, iar pe de alta parte, vizeaza numai anumite dispozitii din partea referitoare la impozitarea pensiilor, atat din ordonanta, cat si din hotararea Guvernului. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel stabilit, il constituie:
- dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, in ansamblu, insa numai prin raportare la dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie;
- dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 431, art. 432, art. 75 si ale art. 86 ultima liniuta din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precum si ale art. II alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, avand urmatorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1) lit. d1): “d1) venituri din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna;”
- Art. 5 lit. d): “d) pensiile I.O.V.R., sumele fixe de ingrijire pentru pensionarii care au fost incadrati in gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decat cele platite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurari sociale si cele finantate de la bugetul de stat;”
- Art. 8 alin. (2): “Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii si din pensii Ministerul Finantelor va stabili, pentru semestrul I al anului 2000, baremul lunar cuprinzand transele de venituri impozabile lunare si impozitul lunar, care reprezinta 1/12 din baremul anual prevazut la alin. (1).”
- Art. 431: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.”
- Art. 432: “(1) Impozitul pe veniturile din pensii se calculeaza lunar de unitatile platitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevazut la art. 8 asupra venitului impozabil lunar din pensii, determinat potrivit art. 431 alin. (4).
(2) Impozitul calculat se retine la data efectuarii platii pensiei si se vireaza la bugetul de stat la unitatea fiscala pe raza careia isi au sediul platitorii de venituri din pensii, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.
(3) Drepturile de pensii restante se defalcheaza pe lunile la care se refera in vederea calcularii impozitului datorat.”
- Art. 75: “Pentru anul 2000 baremul lunar se actualizeaza pentru semestrul II prin hotarare a Guvernului in functie de indicele de inflatie realizat pe primele 5 luni, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica, care se aplica veniturilor din salarii si din pensii.”
- Art. 86 ultima liniuta: “- prevederile art. 7 cu privire la impozitare din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificarile ulterioare.”
- Art. II alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000: “Dispozitiile art. 431 si 432 se aplica veniturilor din pensii cuvenite incepand cu data de 1 iulie 2000.”
Dispozitiile constitutionale pretins incalcate au urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”
- Art. 16 alin. (1): “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”
- Art. 38: “(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte situatii specifice.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.”
- Art. 43 alin. (2): “Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.”
- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restringerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.”
- Art. 78: “Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.”
- Art. 114 alin. (4): “In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.”

I. Examinand critica de neconstitutionalitate potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit incalca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, in sensul ca a fost adoptata fara ca aceasta masura sa fie impusa de existenta unei situatii exceptionale, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, motivarea cuprinsa in nota de fundamentare a ordonantei mentionate justifica existenta cazului exceptional, raspunzand totodata exigentelor stabilite de Curtea Constitutionala, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementarii pentru aprecierea constitutionalitatii ordonantelor de urgenta. Cu privire la “cazul exceptional” s-a statuat ca acesta impune adoptarea unor masuri urgente pentru salvgardarea interesului public. Intr-adevar, din cuprinsul notei de fundamentare rezulta ca, “In cadrul strategiei economice pe termen mediu a Romaniei, sectiunea Politica fiscala, se prevedea ca impozitarea pensiilor va fi clarificata in anul 2000”, ceea ce a determinat “reglementarea modului de impunere a veniturilor din pensii”, reglementare propusa prin proiect.
 
II. 1. In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia prevederile art. II alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 contravin dispozitiilor art. 78, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, se constata ca aceasta este nefondata, intrucat textul de lege criticat nu contine nici o dispozitie cu caracter retroactiv. Acest text, referindu-se la “pensiile cuvenite incepand cu 1 iulie 2000”, are in vedere venitul impozabil lunar din pensii, deci nu si pensiile cuvenite anterior datei de 1 iulie 2000. Curtea observa ca nu are relevanta in solutionarea exceptiei faptul ca nu concorda data publicarii ordonantei in Monitorul Oficial al Romaniei (3 iulie 2000) cu data aplicarii dispozitiilor art. 431 si 432, prevazuta de text (1 iulie 2000). Irelevanta mentionata decurge din efectul dispozitiilor art. 137 alin. (2) din Constitutie, in baza carora bugetul de stat - deci si componentele sale - se elaboreaza anual. Potrivit politicii fiscale - intemeiate pe principiul constitutional al anualitatii bugetului public - impozitele pe venituri realizate lunar se percep, de asemenea, lunar, deci pe intreaga luna in care intra in vigoare actul normativ privind asezarea impozitelor, iar modalitatea de asezare a impozitelor, pe intervale de timp, asupra veniturilor impozabile determinate lunar nu poate avea semnificatia aplicarii retroactive a legii.

In ceea ce priveste critica vizand dispozitiile art. 86 alineatul ultim al Ordonantei Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, referitoare la abrogarea art. 7 din Legea nr. 3/1977, Curtea constata ca aceasta este o chestiune ce tine de aplicarea legii, care nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate, intrucat, in temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei”.

2. Este nefondata si sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. d1) si ale art. 5 lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, ar incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat astfel s-ar crea o discriminare intre categoriile de pensionari. Asupra principiului constitutional al egalitatii Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii, in sensul ca acesta “presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii” (Decizia nr. 1 din
8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, neimpozitarea pensiilor cuvenite invalizilor, orfanilor si vaduvelor de razboi, precum si a sumelor fixe ce se acorda persoanelor care acorda ingrijire pensionarilor incadrati in gradul I de invaliditate nu constituie o incalcare a principiului egalitatii, ci reprezinta optiunea legiuitorului ca, in cadrul politicii de protectie sociala, sa acorde unor categorii sociale defavorizate un tratament juridic diferit.
3. Este neintemeiata si sustinerea potrivit careia sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 38 si ale art. 43 alin. (2) din Constitutie, deoarece referirile din aceste texte constitutionale la “dreptul la protectie sociala” si, respectiv, la “dreptul la pensie” nu au semnificatia interzicerii impozitarii pensiilor. Mai mult decat atat, aceste dispozitii reprezinta garantii constitutionale ale dreptului la munca si la protectia sociala a muncii, precum si ale dreptului la protectie sociala si la un nivel de trai decent, drepturi care isi au sorgintea in prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala, referitoare la garantarea valorilor supreme, care consacra principiul “statului social”. Se mai retine ca prin Legea fundamentala se consacra obligatia cetateneasca de a contribui la constituirea fondurilor banesti ce alcatuiesc sistemul veniturilor bugetare. Astfel, dispozitiile constitutionale cuprinse la art. 53 alin. (1) prevad ca “Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice”, iar cele cuprinse la art. 138 alin. (1) prevad ca “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Prin urmare, sumele retinute din salarii cu titlu de contributie si culese la fondul asigurarilor sociale nu raman in proprietatea contribuabililor, ci ele intra in buget si se redistribuie, potrivit legii, persoanelor indreptatite sub forma de pensii sau ajutoare sociale.
Aceasta optiune a legiuitorului isi gaseste reazemul constitutional in dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, care proclama statul roman ca stat social, cu toate obligatiile ce ii revin acestuia in privinta asigurarii unui trai decent tuturor categoriilor sociale. De asemenea, este de observat ca si asezarea de catre legiuitor a unui impozit asupra pensiilor mai mari de 2.000.000 lei constituie o masura sociala prin care se majoreaza bugetul public national, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutie, cuprinde printre altele si bugetul asigurarilor sociale de stat, si, prin urmare, creeaza posibilitatile bugetare pentru majorarea
corespunzatoare a pensiilor, precum si pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toti cetatenii tarii.

4. Este, de asemenea, nefondata si sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, avand in vedere ca prin dispozitiile legale criticate nu s-a restrans exercitiul vreunui drept. Dimpotriva, se poate constata ca obligarea la plata impozitului asupra veniturilor realizate din pensie se circumscrie in indatorirea fundamentala de contributie financiara, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Constitutie.

In acelasi sens s-a mai pronuntat Curtea Constitutionala si prin deciziile nr. 147 din 8 mai 2001 si nr. 173 din 23 mai 2001, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001, si, respectiv, nr. 500 din 24 august 2001.

III. In privinta exceptiei de neconstitutionalitate ce vizeaza Hotararea Guvernului nr. 611/2000, Curtea constata ca opereaza o cauza de inadmisibilitate. Astfel, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa decida numai asupra constitutionalitatii unei legi sau ordonante ori asupra unor dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, iar in temeiul prevederilor alin. (6) al aceluiasi articol, exceptiile contrare prevederilor mentionate sunt inadmisibile. Potrivit aceluiasi alineat (6) din articolul mentionat anterior, instanta de judecata insasi ar fi trebuit sa o respinga ca inadmisibila. Intrucat instanta de judecata nu a aplicat aceste dispozitii legale, Curtea urmeaza sa respinga exceptia ca fiind inadmisibila.

Data aparitiei: 30 Martie 2007
Autor:
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Spete - materie fiscala (pct. 41 - 45)":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Poate sunteti interesat si de:

ClubJuridic.ro - intrebarea zilei

Iesire din indiviziune mansarda si gradina

Intrebare: Buna ziua! Am doua probleme, ambele legate de iesirea din indiviziune: locuiesc intr-un imobil cu 4 apartamente, 2 la parter si 2 la etaj, fiecare apartament avand un proprietar. Imobilul are si un pod o mansarda care nu este mentionat in documentele imobilului si nu are cadastrul facut. In mansarda, am amenajat o parte din suprafata acesteia mai exact o jumatate ce se afla deasupra apartamentului in care locuiesc, am izolat acoperisul de deasupra ei, acoperis ce se afla intr-o stare de degradare avansata si am delimitat-o de cealalta jumatate printr-un perete despartitor. Accesul la jumatatea pe care am amenajat-o se face printr-o usa separata. Asa cum spuneam, suntem 4 proprietari: unul sunt eu, doi sunt de accord cu amenajarea facuta, iar unul este total impotriva, motiv pentru care m-a reclamat la toate autoritatile posibile si m-a si dat in judecata. Am inteles ca pentru a intra in legalitate, trebuie sa obtin autorizatie de constructie pentru amenajarea facuta in mansarda, iar pentru a o obtine imi trebuie act de proprietate pe acel spatiu motiv pentru care trebuie sa demarez actiunea de iesire din indiviziune. Asa cum spuneam, mansarda nu are cadastrul facut. Cum procedez in acest caz? Fac cadastrul pentru intreaga mansarda? Am inteles ca pentru a iesi din indiviziune, trebuie sa platesc taxa judiciara de timbru 3% din valoarea estimata a bunului. Bunul este in acest caz mansarda, nu trebuie sa platesc 3% din valoarea intregului imobil, nu? A doua problema este legata de gradina: in jurul imobilului sunt patru gradini, aferente fiecarui apartament. Am titlu de proprietate asupra gradinii mele, teren in suprafata de 158 mp – cota indiviza. Si in acest caz, as dori sa demarez iesirea din indiviziune. Cum trebuie sa procedez? Va multumesc mult!

Raspuns: Se pot executa fără autorizaÅ£ie de construire lucrări care nu modifică structura de rezistenÅ£Ä... [citeste tot raspunsul aici...]

Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016