Facultate recunoscuta de lege proprietarului fondului aservit de a abandona acest fond la dispozitia proprietarului fondului dominant pentru a se libera de servitute.
Poate fi facuta chiar atunci cand proprietarul fondului aservit s-a obligat in titlu sa faca pe cheltuiala sa lucrarile necesare pentru exercitarea sau pentru conservarea servitutii. O atare obligatie nu are caracter personal, ci este un accesoriu al dreptului de servitute care este un drept real principal. Ea are deci caracter de obligatie propter rem si de specificul tuturor obligatiilor de acest gen este faptul ca cel tinut de ele se poate libera renuntand la drepturile sale asupra fondului sau lucrului lasandu-le la libera dispozitie a titularului dreptului corelativ respectivei obligatii care astfel nu mai poate urmari pe debitor deoarece el nu mai poseda fondul. Desi legea se refera la abandonarea intregului fond aservit ea trebuie interpretata in sensul ca proprietarul acelui fond poate abandona si numai o parte din el, anume aceea afectata de servitute.