Dictionar juridic - Definitia termenului COMPETENTA PENALA

Reglementata in cap. I, t. II, art. 25, Cod de procedura penala, partea generala este capacitatea (aptitudinea) obiectiva, pe care o are organul de urmarire penala sau instanta de judecata, respectiv obligatia si dreptul acestora de a solutiona o cauza penala.

Alti termeni asemanatori: arbitraj cu competenta generala, arbitraj cu competenta speciala, competenta, competenta in caz de conexitate si indivizibilitate, competenta instantelor judecatoresti, competenta materiala a curtii de arbitraj bucuresti ( c.a.b. ), competenta organelor de urmarire penala, competenta penala, competenta teritoriala a instantelor judecatoresti, competenta tribunalului arbitral, conflictul de competenta, declinarea de competenta, exceptii de necompetenta, prorogare de competenta, actiunea penala, amenda penala, capacitate penala, cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii, clauza penala, clauza penala, clauza penala, codul de procedura penala al romaniei, condica de drept penal si de procedura penala, fapta nu este prevazuta de legea penala, lege penala, lege penala, majoritate penala, organ de cercetare penala, organele de urmarire penala, organele de urmarire penala, participatia penala, participatia penala, plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, prescriptie penala, prezentarea materialului de urmarire penala, prezentarea materialului de urmarire penala, raspunderea penala, raspunderea penala, referatul organului de cercetare penala, referatul organului de cercetare penala, responsabilitatea penala, responsabilitatea penala, scoala pozitivista penala, scoala pozitivista penala, scoaterea de sub urmarire penala, scoaterea de sub urmarire penala, sesizarea organelor de urmarire penala, sesizarea organelor de urmarire penala, urmarirea penala, urmarirea penala