Aspecte teoretice-Articolul(1)-Materia Contencios Administrativ

Aspecte introductive cu privire la contenciosul administrativ

Contenciosul administrativ este o institutie juridica a dreptului administrativ roman, adica un ansamblu de norme juridice care reglementeaza activitatea instantelor judecatoresti de soluţionare a litigiilor ivite intre particulari si autoritatile publice cu privire la actele administrative. Spre deosebire de vechea lege, noua lege a contenciosului administrativ defineste in mod expres institutia contenciosului administrativ.

Astfel, contenciosul administrativ consta in activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parţi este o autoritate publica, iar conflictul s-a ivit fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie prin nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la  un drept sau la un interes legitim.

Din aceasta definitie legala a contenciosului administrativ rezulta urmatoarele caracteristici ale contenciosului administrativ:
-constituie o activitate de solutionare, deci intervine in faza postlitigioasa;
-caracteristica activitaţii este aceea ca presupune o desfasurare in timp si parcurgerea unei proceduri bine determinate,
-procedura de solutionare (activitatea) este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti competente,
-activitatea de solutionare are ca obiect litigiile in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica,
-litigiile (conflictele) au drept cauza:
• emiterea, incheierea actului administrativ,

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

In consecinta, stricto sensu, instituţia contenciosului administrativ cuprinde doar procedura care se desfasoara in faţa instantei judecatoresti competente si nu cuprinde procedura de emitere a actului administrativ si procedura plangerii prealabile.

Lato sensu  consideram ca institutia contenciosului administrativ cuprinde atat procedura desfasurata in faţa instantelor judecatoresti, cat si procedura plangerii prealabile, deoarece aceasta din urma constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate.

In jurisprudenta¹ sa, Curtea Constituţionala a stabilit ca (....) in Constitutie sunt consacrate doua institutii traditionale ale dreptului administrativ, denumite in doctrina contenciosul administrativ si tutela administrativa. Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitarii de catre persoanele vatamate a unei acţiuni directe, in faţa instanţelor judecatoresti competente, impotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupa caz, impotriva refuzului unei autoritati  publice de a soluţiona o cerere in termenul prevazut de lege. In acest fel, instituţia contenciosului administrativ apare ca fiind o garantie a drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva eventualelor abuzuri ale autoritaţilor publice.

Noua lege a contenciosului administrativ nu defineste in mod expres instituţia contenciosului administrativ-jurisdicţional, dar defineste actul administrativ jurisdictional ca fiind actul juridic emis de o autoritate  administrativa cu atributii jurisdictionale in soluţionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.

In consecinta, Avand in vedere definitia legala a actului administrativ-jurisdicţional, consideram ca  trasaturile contenciosului administrativ jurisdicţional sunt urmatoarele:
-constituie o activitate de soluţionare, intervenind in faza postlitigioasa,
-este o activitate, ceea ce presupune o desfasurare in timp si parcurgerea unei proceduri riguros stabilite,
-procedura administrativ-jurisdicţionala este o procedura facultativa si gratuita (art. 21 alin. (4) din Constituţie),
-procedura administrativ-jurisdictionala are la baza principiul contradictorialitatii,
-aceasta procedura se desfasoara cu respectarea dreptului la aparare al partilor litigiului dedus judecatii,
-activitatea de solutionare este de competenta autoritatii administrative cu atributii jurisdictionale,
-competenta autoritatilor administrative cu atributii jurisdicţionale este o competenţa relativa, in sensul ca petentul, in temeiul art. 21 alin. (4) din Constituţie, poate opta pentru instantele judecatoresti de drept comun.

Precizam ca in acceptiunea noastra:
-actul administrativ constituie genul proxim, iar actul administrativ-jurisdictional constituie diferenta specifica,
-instituţia contenciosului administrativ constituie genul proxim iar institutia contenciosului administrativ-jurisdictional constituie diferenta specifica.

Contenciosul administrativ, reglementat de aceasta lege,  reprezinta dreptul comun in materie, atat cat priveste faza administrativa, cat si faza judecatoreasca, faţa de contenciosul fiscal, reglementat de codul de procedura fiscala, care constituie o norma speciala.

Contenciosul fiscal, astfel cum este reglementat de Codul de procedura fiscala, constituie o specie a contenciosului administrativ, astfel cum este acesta reglementat de legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Deoarece codul de procedura fiscala reglementeaza doar faza administrativa a contenciosului fiscal, in conformitate cu principiile de interpretare aplicabile in speta (acolo unde legea speciala nu prevede, se aplica legea generala), consideram ca faza judecatoreasca este  reglementata de legea contenciosului administrativ.

Necesitatea adoptarii noii legi a contenciosului administrativ a fost determinata de:
-faptul ca vechea lege a contenciosului administrativ a fost adoptata inainte de intrarea in vigoare a Constituţiei Romaniei, si existau texte care veneau in conflict cu textele Constituţiei (art. 1 din Legea nr. 29 face vorbire despre actele administrative ale autoritatilor administratiei publice, in timp ce fostul art. 48 din Constitutie a largit sfera si a admis ca cetatenii, cei vatamati in general, sa se planga instantelor de contencios administrativ, nu numai impotriva actelor care emanau de la autoritatile administrative, ci si impotriva actelor administrative de la toate autoritatile publice);      

-faptul ca in 2003, a fost revizuita Constituţia, iar unele dintre dispoziţiile legii de revizuire a Constituţiei au vizat in mod expres si institutia  contenciosului administrativ.

Este vorba despre art. 21 alin.(4) potrivit caruia jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite si art.126 alin (6) care arata, ca si legiuitorul Constituant din 1923, care sunt actele administrative care nu pot fi atacate. Astfel, nu pot fi atacate in contencios administrativ actele de guvernamant, in accepţiunea Constitutiei din 1923 sau  actele emise in relaţia cu Parlamentul, in acceptiunea actualei Constitutii si actele de comandament cu caracter militar, in accepţiunea ambelor Constitutii (respectiv cea din 1923 si cea din 2003).

Cu prilejul adoptarii noii legi a contenciosului administrativ, Comisia juridica a Camerei Deputaţilor a susţinut ca aceasta lege aduce o conceptie total noua asupra contenciosului administrativ.

Noi ne alaturam opiniei care considera ca aceasta lege se detaseaza prin coerenţa concepţiei si prin pastrarea unei tradiţii a contenciosului romanesc care n-a fost intrerupta in perioada interbelica, fostul art. 150 din procedura civila ( n.a. probabil este vorba despre art. 120 din  Codul de procedura civila), permiţand exercitarea pe cale incidenta a cenzurii actelor administrative².

Contenciosul administrativ roman:
-la inceput -secolul XIX - a avut ca model sistemul francez (existenta Consiliului de Stat si a jurisdictiilor administrative),
-pentru ca apoi -inceputul secolului XX -sa adopte sistemul anglo-saxon (instantele de drept comun sunt competente sa solutioneze litigiile de contencios administrativ),
-iar spre jumatatea secolului XX si la inceputul secolului XXI, contenciosul administrativ roman adopta ca modele atat sistemul francez, cat si sistemul anglo-saxon, in sensul ca jurisdicţiile administrative coexista cu instantele judecatoresti de drept comun competente sa soluţioneze litigiile din materia contenciosului administrativ.

Potrivit dispozitiilor legale cuprinse in noua lege a contenciosului administrativ, constituie autoritate publica  orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale, care acţioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritaţilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.
In consecinta, in accepţiunea definitiei legale mai sus precizate, autoritatile publice se divid in
(i) autoritati publice propriu-zise si
(ii) autoritati publice asimilate.

Constituie autoritati publice propriu-zise institutiile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele condiţii:

(a) organele de stat sau organele unitatilor administrativ-teritoriale.
Se observa ca noua lege a contenciosului administrativ vorbeste despre organele unitaţilor administrativ-teritoriale, iar nu de autoritatile administratiei publice locale.
Aceasta distinctie, ab initio, a fost facuta de catre legea nr. 215/2001, legea administratiei publice locale³, astfel cum a fost modificata si completata, care in art. 214 -23, vorbeste despre autoritatile administratiei publice locale, iar in art. 26, art. 54, art. 69 alin. (2), art. 137 alin. (2), art. 145 si art. 149 face vorbire fie despre organele centrale din unitatile administrativ-teritoriale, fie despre organe centrale organizate la nivelul judeţului sau al Municipiului Bucuresti.

Capitolul V din Constituţia Romaniei, astfel cum a fost revizuita prin legea din 18 septembrie 2003, este intitulat -Administratia Publica si cuprinde Secţiunea 1 intitulata Administraţia Publica centrala de specialitate si Secţiunea 2, intitulata Administratia Publica locala.

Potrivit dispoziţiilor constitutionale mai sus precizate, Administratia Publica centrala de specialitate cuprinde:
-Ministerele, organizate numai in subordinea Guvernului;
-Alte organe de specialitate, organizate in subordinea:
• Guvernului
• Ministerelor
• Sau ca autoritati administrative autonome.   

In conformitate cu prevederile constitutionale mentionate, autoritatile Administratiei Publice Locale sunt urmatoarele:
-Consiliile Locale,
-Primariile,
-Consiliul Judeţean. 
-La aceste autoritati, potrivit dispozitiilor legale cuprinse in art. 55 si art. 156 din legea-cadru nr. 339/2004 privind descentralizarea7, trebuie adaugat si Presedintele Consiliului Judeţean.

In acelasi sens trebuie precizate si prevederile art. 52 din Constitutie care fac vorbire despre Persoana vatamata intr-un drept al sau  (....) de o autoritate publica.

In consecinta, potrivit prevederilor legale mai sus mentionate, consideram ca:
-In materia contenciosului administrativ, autoritaţile publice constituie genul proxim, iar diferenta specifica este reprezentata de
•   organele de stat sau organele unitatilor administrativ teritoriale, daca ne raportam la dispozitiile cuprinse in noua lege a contenciosului administrativ,
• autoritatile administraţiei publice locale si organele centrale organizate la nivelul unitaţilor administrativ -teritoriale daca avem ca punct de reper dispozitiile legale cuprinse in legea administratiei publice locale si legea descentralizarii,
• Administratia publica centrala de specialitate si Administraţia Publica locala, daca ne raportam la dispozitiile legale cuprinse in Constituţia Romaniei.
-fac parte din categoria organelor de stat:
• Ministerele,
• Alte organe de specialitate, organizate in subordinea Guvernului, Ministerelor, sau ca autoritati administrative autonome,
• Prefectul.
-Autoritaţile administraţiei publice locale constituie parte integranta a organelor unitatilor administrativ -teritoriale,

Pentru motivele mai sus prezentate consideram ca institutia organele unitatilor administrativ -teritoriale reflecta institutia autoritatile administratiei publice locale, constituind o inadvertenta a legiuitorului sub aspect terminologic.
Precizam in mod expres faptul ca aceasta categorisire este artificiala (ca orice clasificare) si nu exclude posibilitatea ca intre cele doua categorii sa apara si nuante.

(b) Organele de stat sau organele unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa actioneze in regim de putere publica.

(c) Organele de stat sau organele unitatilor administrativ-teritoriale sa actioneze in scopul satisfacerii unui interes public.

Potrivit noii legi a contenciosului administrativ, interesul public consta in interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Aceasta definitie legala necesita urmatoarele precizari:
(i) definitia interesului public este redundanta si partiala:
a. este redundanta, deoarece nu se poate defini interesul public ca fiind interesul; nu se poate defini o institutie prin ea insasi;
b. este parţiala, deoarece ea defineste doar caracterul public al interesului si nu defineste interesul.
(ii) definitia interesului public nu trebuie confundata cu definitia interesului legitim public, care este definit ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv, ori dupa caz, in considerarea realizarii unui interes public.

Potrivit dispozitiilor constitutionale (art. 21), orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

Citeste Articolul in continuare (...)