Aspecte teoretice - materia fiscala

Aspecte generale cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale

Schimbarea regimului politic in decembrie 1989 a determinat, asa cum era si firesc, schimbarea cadrului normativ existent in tara noastra. Datorita faptului ca sistemele politice in discutie erau "bantuite" de sisteme de valori diferite, iar cu simtul masurii putem spune diametral opuse, aceasta schimbare de sistem axiologic a determinat mutatii semnificative si in planul legislatiei. Aceste mutatii au inceput asa cum era natural cu legea fundamentala - Constitutia - si s-au propagat in intreaga piramida legislativa.

Fiecare sistem juridic aduce cu el si mentine propriul sistem de valori, motiv pentru care consideram ca sistemul axiologic constituie una dintre premisele adoptarii "blocului constitutional"¹ Institutia "blocului constitutional" preluata din doctrina si jurisprudenta franceza dobandeste in sistemul de drept roman o noua acceptiune datorita diferentelor specifice existente intre cele doua sisteme de drept.

Daca doctrina si jurisprudenta franceza vorbesc despre "blocul constitutional" prin raportare la institutia exceptiei de neconstitutionalitate, consideram ca in sistemul de drept romanesc "blocul constitutional" este exprimat de modificarile legislative intervenite dupa schimbarea regimului politic. Atunci cand analizam institutia "blocul constitutional" avem in vedere Constitutia impreuna cu celelalte legi care contureaza pilonii de rezistenta ai unui sistem de drept.

In sistemul de drept roman, institutia "blocului constitutional" se raporteaza la mutatiile produse in plan legislativ imediat dupa 1991, mutatii care au determinat si transformari valorice in planul societatii romanesti.

Identice prin continut, dar diferite sub aspectul punctului de referinta, "blocul constitutional francez" si "blocul constitutional roman" au acelasi scop, respectiv mentinerea sistemului de valori conturat de legea fundamentala.

In dreptul roman, jurisprudenta² (practica judecatoreasca) nu constituie izvor de drept³, insa spre deosebire de jurisprudenta comuna⁴, deciziile Curtii Constitutionale prezinta anumite particularitati, care fac ca jurisprudenta constitutionala sa devina un izvor de drept.

Deciziile Curtii Constitutionale pronuntate cu ocazia solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate au urmatoarele trasaturi:
 a) Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, revizuita⁵, "Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
 b) Deciziile Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unui text legal produc efecte erga omnes⁶.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

In sistemul de drept roman, regimul juridic al cautiunii a fost dedus pe cale jurisprudentiala si doctrinara⁷, deoarece legiuitorul nu a stabilit in mod foarte clar regimul juridic al acesteia. O particularitate aparte o prezinta institutia cautiunii din material executarii creantelor bugetare. Aceasta particularitate se datoreaza antinomiei⁸ existente intre textul legal cu privire la cautiune si textele constitutionale.

Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 302/1993 cu privire la institutia abrogarii (fundamentale n.a.), preciza ca: "Pe baza acestui criteriu, al suprematiei legii fundamentale, nu se poate constata violarea de catre o lege anterioara Constitutiei din 1991 a unor reguli instituite de aceasta, intrucat ele nu existau la data cand acea lege a fost adoptata. Aplicarea criteriului ierarhic al suprematiei Constitutiei fata de o lege anterioara ar insemna sa confere regimului constitutional actual un efect retroactiv, cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, si a art. 150 alin. (1), potrivit caruia legea anterioara contrara Constitutiei este abrogata, ceea ce exclude de plano posibilitatea ca ea sa incalce suprematia unei norme constitutionale. Deci, fata de legile anterioare Constitutiei, tinand seama de art. 150 alin. (1) din Constitutie, se poate pune numai problema daca acestea sunt sau nu in vigoare, dupa cum sunt conforme sau incalca o prevedere constitutionala. In considerarea suprematiei Constitutiei, o lege poate fi apreciata numai in functie de regimul constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata. Legea, in inteles de act juridic, este supusa regulii "tempus regit actum", adica regimului constitutional din perioada cand a fost adoptata, inclusiv in ce priveste posibilitatea controlului constitutionalitatii sale. Contradictia unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia fiind un aspect al conflictului legilor in timp are drept consecinta abrogarea ei, totala sau partiala, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit principiului - lex posteriori derogat priori".
 
Cu privire la legile preconstitutionale, Curtea Constitutionala a stabilit ca este competenta sa solutioneze exceptia⁹, desi instanta de judecata a apreciat ca Decretul nr. 92/1950 ar fi neconstitutional, deoarece in cauza de fata nu se pune problema aplicarii unei legi anterioare Constitutiei la raporturi juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, ci la constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor nationalizate, ce face obiectul unor raporturi juridice stabilite in anul 1950. Rezulta, in consecinta, ca exceptia cu care a fost sesizata Curtea se refera la efectele aplicarii unei legi anterioare Constitutiei. In conformitate cu regimul constitutional al dreptului de proprietate privata instituit prin Constitutia din 1991, nationalizarea (asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 4/1992) este o masura neconstitutionala, singura posibilitate de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri proprietate privata fiind exproprierea, precum si confiscarea. Suprematia dispozitiilor constitutionale referitoare la regimul juridic al proprietatii private, ca de altfel suprematia legii fundamentale, prevazuta de art. 51 din Constitutie, se aplica, insa, exclusiv legilor si altor reglementari adoptate sub imperiul Constitutiei actuale. Pe baza acestui criteriu, al suprematiei legii fundamentale, nu se poate constata violarea de catre o lege anterioara Constitutiei din 1991 a unor reguli instituite de aceasta, intrucat ele nu existau la data cand acea lege a fost adoptata.
 
Aplicarea criteriului ierarhic al suprematiei Constitutiei fata de o lege anterioara ar insemna sa confere regimului constitutional actual un efect retroactiv, cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, si a art. 154 alin. (1), potrivit caruia legea anterioara contrara Constitutiei este abrogata, ceea ce exclude de plano posibilitatea ca ea sa incalce suprematia unei norme constitutionale. Deci, fata de legile anterioare Constitutiei, cum este si Decretul nr. 92/1950, tinand seama de art. 150 alin. (1) din Constitutie, se poate pune numai problema daca acestea sunt sau nu in vigoare, dupa cum sunt conforme sau incalca o prevedere constitutionala.
  
Contradictia unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia fiind un aspect al conflictului legilor in timp are drept consecinta abrogarea ei, totala sau partiala, in temeiul art. 154 alin. (1) din Constitutie, potrivit principiului "lex posteriori derogat priori". Pentru solutionarea conflictului legilor in timp este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit potrivit legii posterioare. Legea posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice.
Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, in fond, este similar, il poate inlocui cu un alt drept care astfel se naste, cum ar fi in cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioara. Dar, fara retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv, aceasta modalitate fiind supusa regulii "tempus regit actum". 

Prin Constitutia actuala¹⁰ a Romaniei s-a infiintat Curtea Constitutionala cu rolul de a fi garantul ordinii constitutionale create de catre aceasta Constitutie. Ca atare, legile si celelalte acte normative emise inainte de data de 8 decembrie 1991, intr-o ordine constitutionala anterioara, puteau fi discutate sub aspectul constitutionalitatii numai in raport cu acea ordine si de organismele pe care Constitutia atunci in vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constitutionale actuale numai in masura in care supravietuiesc si dupa 8 decembrie 1991. Interventia Curtii Constitutionale in aprecierea constitutionalitatii unor norme juridice care si-au incetat existenta inaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrara nu numai rolului si functiilor sale stabilite prin Constitutie, ci si doctrinei juridice, ar fi o incalcare flagranta a principiului neretroactivitatii legii.
  
Competenta Curtii Constitutionale priveste numai raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice nascute in baza reglementarilor legale adoptate dupa 8 decembrie 1991 sau si in baza unor reglementari legale anterioare, dar care au ramas in vigoare, pentru ca aprecierea constitutionalitatii priveste o lege sau o ordonanta care exista si care deci produce efecte juridice. Este indeobste admis si recunoscut ca pana in decembrie 1989 s-au comis abuzuri si ilegalitati sub o legislatie ea insasi abuziva si deseori imorala. Este evident ca ordinea constitutionala actuala permite si impune corectari, restabiliri de drepturi, recuperari, inlaturarea nedreptatilor. In raport cu considerentele mai sus mentionate, sub aspectul dreptului constitutional, suntem in prezenta unei exceptii de neconstitutionalitate, in sensul art. 144 lit. c) din Constitutie, in ipoteza in care norma vizata prin exceptie este in vigoare si contrara Constitutiei.
  
Curtea Constitutionala este competenta¹¹ sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate formulate, desi dispozitiile legale invocate a fi neconstitutionale sunt anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, deoarece instanta judecatoreasca a apreciat ca, in principiu, textele nu sunt neconstitutionale si deci, in raport cu art. 150 alin. (1) din Constitutie, a considerat ca au ramas in vigoare, iar pe baza lor s-au stabilit, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
      
Constitutia din 1991 nu retroactiveaza¹² si, ca atare, pentru legile anterioare, ca in cazul Decretului nr. 92/1950, se pune problema daca ele mai sunt sau nu in vigoare (art. 150 alin. (1) din Constitutie), dupa cum sunt conforme sau incalca o prevedere constitutionala; din considerentele invocate de instanta rezulta ca ne aflam in prezenta conflictului legilor in timp, pentru solutionarea caruia este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit legii posterioare.

Note:

1 Ioan Muraru, Simina Tanasescu, Revista Dreptul nr. 4/1998, p. 111.
2 Prin jurisprudenta se intelege totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instante, de toate gradele.
3 Nicoale Popa, Teoria Generala a Dreptului, Editura Actami, 1996, Bucuresti, p. 207.
4 Ion Traian Stefanescu, Dreptul Muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 30.
5 Constitutia Romaniei din 1991 a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156). Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotararii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei. Constitutia Romaniei, in forma initiala, a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991.
6 In literatura de specialitate s-a sustinut si teza potrivit careia "decizia Curtii Constitutionale care rezolva exceptia de neconstitutionalitate si care constata constitutionalitatea textului legal produce efecte numai inter partes", iar "decizia Curtii Constitutionale prin care se rezolva exceptia de neconstitutionalitate in sensul ca constata neconstitutionalitatea textului legal produce efecte erga omnes". |n acest sens a se vedea Ioan Deleanu, Justitia Constitutionala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p. 278-279.  Nu putem achiesa la aceasta teorie din urmatoarele considerente: - textul constitutional prevede ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, fara a distinge intre categoriile de decizii (prin care s-a admis/s-a respins exceptia de neconstitutionalitate) iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus; - deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si fata de puterea legislativa (Parlament) respectiv puterea executiva (Guvern). |n acest sens, art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei, revizuita, dispune ca dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
7 Nicoleta Tandareanu, Cautiunea in procesul civil si comercial, Revista de Drept Comercial, nr. 4/2002, p. 34-43; Rodica-Marilena Manea, Cautiunea in materia masurilor asiguratorii-Aspecte teoretice si practice, Revista de Drept Comercial, nr. 4/2003, p. 169-175.
8 Prin antinomie doctrina intelege "contrarietatile reale sau aparente dintre doua texte legislative care il pun pe cel care citeste legile sau le aplica sa se gaseasca in fata unor solutii contradictorii."  |n acest sens a se vedea Ioan Vida, Manual de Legistica Formala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 154 si urmat.; Ioan Vida, Antinomii Intraconstitutionale, Pandectele Romane, nr. 1/2004, p. 182-198.
9 Decizia nr. 302/02.1993
10 Decizia nr. 14/10.03.93
11 Decizia nr. 19/08.04.1993; Decizia nr. 20/14.04.1993
12 Decizia nr. 21 din 20.04.1993